3,476 matches
-
vedere al crezului estetic, acesta este mai mult decât respectat: maximă sinceritate/ autenticitate și o pluralitate enunțiativă într-o formă expresivă atât de pronunțată, încât se poate constata nu numai o multiplicare prin adaus, dar chiar o pluralitate de subiectivități. Sintaxa figurală traversează opera, creând relații transversale și neierarhizate. Constantul derapaj expresiv al subiectivității are ca principal factor determinant o "dispariție locutorie."405 Ficționalizarea eului auctorial creează permutări circulare, o tensiune incitantă a lecturii, care sesizează, frapant, opera in fieri ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
debit verbal redus, în timp ce înțelegerea limbajului este în mare măsură puțin compromisă. ▪ vocabular redus la câteva cuvinte sau silabe, bolnavul adoptă un stil telegrafic; ▪ parafazii fonematice sau "dezintegrare fonetică" (producerea unor cuvinte cu foneme incorecte); ▪ deficiențe gramaticale, mai ales de sintaxă (agramatism); ▪ debit verbal încetinit, laborios; ▪ pronunție (articulare) a cuvintelor defectuoasă; ▪ "melodia verbală" (prozodia) săracă; ▪ scris defectuos, în parte și prin slăbiciunea mâinii drepte; ▪ înțelegerea vorbirii este puțin sau deloc afectată; ▪ pacientul este conștient de dificultățile avute, reacționează depresiv; ▪ comunicarea este
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
lui Florin Șlapac, generalul este posedat de grandomania sentințelor latine, a concettismelor, ciunismelor, parte integrantă a armamentariului de lexeme și stereotipii criante, patriotarde, ce asigură rezistența sarcarstică a cărțiii. Trecerea metropolei spre totalitarismul cu elanuri expansioniste se răsfrânge fidel în sintaxa prolixă și găunoasă a spiritului revanșard, direct proporțional cu dezagregarea moravurilor cetății pe fondul haosului istoric deja în mers. Tabăra de antrenament a recruților este o colonie penitenciară cu toată recuzita unui coșmar regizat de Membrii Gărzii. Pe care-l
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ceea ce aceste simboluri au comun stă relația internă a imaginii cu ceea ce descrie sau reprezintă ea. (3.344: „Acel ceva din simbol care desemnează este ceea ce au comun toate acele simboluri prin care poate fi înlocuit cel dintâi, potrivit regulilor sintaxei logice.“) Precizarea că propoziția are sens independent de modul cum stau lucrurile în realitate este esențială deoarece indică distincția fundamentală care se face în Tractatus între sens și adevăr. Înțelegem propoziția când înțelegem ceea ce se spune prin ea. „A spune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
expresiile limbajului comun forma logică nu se prezintă adesea în mod clar. De aceea, expresii care sunt, din punctul de vedere al formei lor logice, nonsensuri, ne pot apărea drept propoziții cu sens. În contrast cu expresiile în cazul cărora încălcarea regulilor sintaxei logice este evidentă (exemplul dat în 4.003 este întrebarea „dacă binele este mai mult sau mai puțin identic decât frumosul“), există expresii în cazul cărora violarea acestor reguli nu este vizibilă pentru o minte ce nu este suficient de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din punct de vedere logic. O notație conceptuală adecvată va face însă posibilă identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei nu sunt în stare să spună care sunt acestea și să le folosească drept norme
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
identificarea nonsensurilor ascunse, nonsensuri care survin bunăoară în opere reprezentative ale metafizicii speculative. „Trebuie să utilizăm, așadar, un limbaj al semnelor care ascultă de gramatica logică - de sintaxa logică“, ni se spune în 3.325. Pe de altă parte, regulile sintaxei logice sunt respectate în mod obișnuit de către vorbitorii limbajului cotidian, chiar dacă ei nu sunt în stare să spună care sunt acestea și să le folosească drept norme de corectitudine. Este sensul în care Wittgenstein admite că propozițiile limbajului cotidian sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un răspuns simplu și direct.50 Heidé Ishiguro apreciază că expresiile „obiect“ și „lucru“ sunt înșelătoare deoarece sugerează că ceea ce are în vedere autorul sunt entități identificabile independent de limbaj. În realitate, prin aceste expresii, Wittgenstein desemnează elemente constitutive ale sintaxei logice a limbajului, și anume acele elemente pentru care stau numele. Ishiguro apreciază că deși pentru Wittgenstein obiectele nu sunt entități care ar exista în afara gândirii, ele sunt, ca semnificații ale numelor, entități „extralingvistice“, dar nu și independente de limbaj
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
drept un simplu paradox. A citi Tractatus-ul astfel înseamnă a omite tot ceea ce îl desparte de „orientarea științifică“ din filozofia vremii, acea orientare care promova empirismul în filozofia cunoașterii și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și sensului existenței de a spune ceva „ce nu se poate spune“63. Wittgenstein accepta drept neproblematic conceptul semnificației și sublinia însemnătatea precizării semnificației expresiei limbajului. El afirma, în spiritul Tractatus-ului, că limbajul nostru este în ordine „de îndată ce îi înțelegem sintaxa“64. Acelorași interlocutori le va spune, în ianuarie 1930, că o propoziție descrie întotdeauna ceea ce poate fi și altfel, adică este contingent, că nu există, prin urmare, propoziții logice. În decembrie 1930, reia tema și susține că „binele“, ca valoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
privitoare la simbolism: (1) condițiile pentru sens mai degrabă decât pentru nonsens în combinațiile simbolurilor; (2) condițiile pentru unicitatea semnificației sau referinței în simboluri sau în combinații ale simbolurilor. Un limbaj perfect din punct de vedere logic posedă reguli ale sintaxei care previn nonsensul și are simboluri care posedă întotdeauna o semnificație definită și unică. Domnul Wittgenstein este interesat de condițiile unui limbaj perfect din punct de vedere logic, nu în sensul că orice limbaj este perfect din punct de vedere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Aleph, Piatra Neamț, 1995 anunță, într-o formă pe alocuri nefinisată, tematica de recurență și coordonatele esențiale ale unui univers poetic încă în formare. În viziunea prefațatorului, chiar Adrian Alui Gheorghe, acestea ar fi: "ispita temelor grave, vitalitatea cuvântului și a sintaxei, incursiunea oarecum onirică în universul vast al amănuntelor care individualizează ființa". Să le adăugăm un teribilism specific vârstei, contrabalansat totuși de o gravitate (matură) a interogațiilor asupra raporturilor cu universul, inclusiv cu acela al literaturii. Din balansul permanent între cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ai să-ți vindeci herpesul/ de când ți-a fost sete ultima dată/ cu zeama vocalelor mele/ or să-ți ungă, onctuoase,/ pe bărbie/ să nu te ștergi cu mâneca, frate/ așa parfum/ așa venin// ai să sfărâmi cu măselele tale/ sintaxa mea fragilă/ diafanele coaste de poem// ai să te hrănești cu măduva/ și zeama cuvintelor mele,/ sper să-ți fie de saț/ poate-ți ajunge de foame,/ lasă că strâng eu,/ tu mergi cu Domnul/ zi bogdaproste și pleacă// să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
attardait encore devant Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit sourire en coulisse" [Maupassant, Le verrou, în La parure
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
În aceeași colecție, au mai apărut: Mina-Maria Rusu, Poetica sacrului Dorin Popa, Jurnalistul Camil Petrescu Ioan Marian Țiplic Contribuții la istoria spațiului românesc în vremea migrațiilor și evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII) Viorel Cernica, Cetatea sub blocada ideii Rodica Nagy, Sintaxa limbii române actuale Sorin Radu, Modernizarea sistemului electoral din România (1866-1937) Rodica Dimitriu, The Cultural Turn în Translation Studies Constantin Albu, Adriana Albu, Tiberiu Leonard Vlad, Ioan Iacob, Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice Liviu Leonte, À la recherche du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nivel de limbă maternă, a idiomului în care acesta a fost scris.457 Asemenea lui Foscolo și Leopardi, Quasimodo este un poet-traducător, nu un traducător-poet. Traducându-i pe greci sau pe latini, spune el, nu puteam decât să le dau sintaxa mea, limbajul meu, în sfârșit, claritatea mea.458 În traducerile din clasici creatorul îl domină pe tălmăcitor și îl determină să introducă, în noile versiunile, termeni ce țin de propriul univers literar; se ajunge astfel la un echilibru deosebit de fragil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
IV-Sorbonne. Astfel, se manifestă o a doua generație în teoria literară, după prima epocă preocupată de text în imanența lui, ca operă închisă, care stă de vorbă numai cu limbajul său. După ce a făcut carieră un demers critic centrat pe sintaxa textului literar, pe măsură ce semantica a câștigat teren, intertextualitatea avansează o abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu nu-i scăpa însă cu siguranță sensul profund al acestui discurs ce ignora, trufaș, locul unde era ținut, la Comitetul Central, în fața puterii supreme [...]"228. Limbajul intelectualizat devine subversiv
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Formulă, utilizând Asistentul/Expertul sau utilizând opțiunea Formulă, în casetă de dialog Variable Rule Editor. Sistemul oferă un set de funcții matematice standard. Puteți selecta, de asemenea, funcții pe care le-ați scris și salvat. Funcțiile pot fi scrise cu sintaxa corespunzătoare sau aveți posibilitatea să utilizați Asistentul/Expertul - Function pentru a selecta și defini funcția. Expertul Funcțion este convenabil atunci cand uitați sintaxa potrivită pentru o funcție matematică. Porniți Expertul făcând clic pe butonul Fx în tabelul variabilelor. Aveți posibilitatea să
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
standard. Puteți selecta, de asemenea, funcții pe care le-ați scris și salvat. Funcțiile pot fi scrise cu sintaxa corespunzătoare sau aveți posibilitatea să utilizați Asistentul/Expertul - Function pentru a selecta și defini funcția. Expertul Funcțion este convenabil atunci cand uitați sintaxa potrivită pentru o funcție matematică. Porniți Expertul făcând clic pe butonul Fx în tabelul variabilelor. Aveți posibilitatea să legați VBScript funcții și subrutine de variabile în tabelul variabilelor. Afișarea expresiilor (formulelor) grafic Puteți folosi comenzile “Arată toate formulele”, “Arată toate
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
prin urmare în aceea de a fi el însuși și un altul, fără a fi nevoit să aleagă, fără a respecta cu strictețe legile ce acționează de o parte sau de alta a podului. Poate simplifica, sau complica, sau stîlci sintaxa, poate inventa, pentru nevoile sale, un cuvînt pe care franceza academică l-ar digera sau integra cu greu, poate amesteca vorbiri diferite, fără ca lingviștii conformiști să se indigneze. A scrie în franceză devine astfel o nouă rațiune de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
problematica bilingvismului (sau a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori precum Khatibi, Kundera, Makine, Popescu, Ben Jelloun, Laferrière și atîția alții propun îmbracă veșminte paradoxale în dorința de a regăsi totodată identitatea și diferența, dar o identitate atît de pură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui Pascal Quignard, iubește verbul și Statul-providență și recurge la literatură pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care stilul romancierului, altfel matur și îndelung exersat, suferă o palpabilă transformare ce urmărește în profunzime procesul reconcilierii genealogice. Lindon se lasă îmbrăcat de un stil pueril, cu naivități voluntare și sintaxă adesea aproximativă, cu formule atît de evident stîngace, încît patina regresivă apare ca un însoțitor necesar al reconsiderării trecutului. Pentru că, în ciuda orgiilor halucinatorii și a dezmățului afișat, în apartamentul lui Foucault, Mathieu Lindon își face alegerile de viață, își asumă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]