1,022 matches
-
la CC, unde, profitând de haosul general provocat de moartea lui Milea, îi ia acestuia locul. Armata Fără ca nimeni să afle nici măcar Ceaușescu sau/și Elena, avea să susțină ulterior Stănculescu -, Stănculescu, desemnat în grabă ministru al Apărării în locul generalului sinucigaș, ar fi reușit să trimită, din centrul de transmisiuni de la Comitetul Central al PCR, puțin după ora 10 dimineața, către toate unitățile, ordinul de retragere imediată și fără nicio ripostă în cazărmi. Același ordin ar fi cerut ca militarii să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
caută înainte de orice, să fie iubită de ceilalți; ea se supune celorlalți și depinde de ei. Cultivă și exagerează sentimentul neputinței ei, suferința și faptul de a fi victimă. Persoana se simte vinovată, inferioară, demnă de dispreț, deprimată, stupidă, respinsă, sinucigașă. Nu se iubește pe sine și se mulțumește cu puțin: salvarea vine de la ceilalți. Persoana cu această opțiune fundamentală admiră mândria și spontaneitatea altora, are nevoie de mult ajutor. Ea are o puternică dorință de a fi remarcată și crede
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și își amână obligațiile pentru a doua zi sau chiar le uită. Preferă să nu ceară nimic decât să primescă un refuz. Ea are aversiune la schimbare, bea și mănâncă prea mut. Este incapabilă să fie fericită, este distantă și sinucigașă. Persoana cu această poziție fundamentală de viață este neproductivă, distructivă și autodistructivă. În privința lor, E. Berne (2006) precizează: "aceste poziții sunt universale în rândul întregii omeniri, fiindcă orice om suge la sânul mamei sau din sticlă și-și primește de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de a nu face o impresie bună
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
17,7% la alcoolodependenți; s-a constatat tentative de suicid la un procent de 18,2%., ceea ce confirmă studiile anterioare, mai puțin la alcoolodependenți, la care riscul este mai mare ( 18,2% față de 15%). ca modalitate de realizare a actului sinucigaș, se observă o preponderență a tentativelor prin spânzurare În procent de 59%, urmată de tentativele prin ingestie voluntară de medicamente + alcool - 26,2%., procente crescute față de cele din datele statistice (55%, respectiv 20,3%). alcoolism-depresie-anxietate - conduite autoagresive: tulburările depresive și
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
textul șocant pentru stilistica acelor vremuri, inovator și ucigaș, perfectă descriere a cacofoniei morale, politice și, da, literare a vremii pe care l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit complice cu acele timpuri stranii și irepetabile, ca o reverență față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
orașe și viaducte, temple și terme și, mai ales, de a impune Legea, reprezintă, neîndoielnic și fără nicio urmă de sminteală, moștenirea profundă, lăsată de Roma. Drept și administrație, lege și civilizație, mecanism desăvârșit de "extensie", dar, vai, și instinctul sinucigaș al decadenței sunt astăzi dimensiunile romane ale Europei, pe care nu suntem dispuși totdeauna să le vedem sau să le asumăm ca atare. Ce caută însă înălțimea creștină în această descriere? Mai ales astăzi când multiculturalismul, toleranța religioasă obligatorie și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
suicidar, oricare ar fi ordinea lor („trecere de la gând la faptă”, „proces defensiv”, „proces punitiv”, „proces oblativ”, „proces ludic”, „instinct al morții”)14, ele pot fi regăsite, În doze diferite și cu motivații, literare chiar, diferite la oricare dintre scriitorii sinucigași. Firește, pentru orice analiză care Își propune să demonstreze tocmai literaritatea acestor secvențe, enunțate schematic, didactic, mai sus, se va concentra mai Întâi asupra procesului ludic - pentru că acesta poate fi deturnat cel mai ușor spre literatură. G. Deshaies 15 insistă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz, În Jurnalul său argentinian, unde imaturitatea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
punct de vedere al practicii sinuciderii, jurnalul intim e, În exclusivitate, un formular pregătitor, fără legătură directă cu gestul funest În sine. Dar, ca experiență mentală, el este Însăși substanța dorinței de a dispărea. Lăsând În loc urma de cerneală, scriitorul sinucigaș devine un simplu schelet acoperit cu semne. Nevroze, violențe Surprinzător e că majoritatea pasajelor despre sinucidere din jurnalele intime nu accentuează latura depresivă a actului În sine, ci aspectul salvator; pentru cel care scrie, sinuciderea e Întotdeauna o salvare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anihilare, orice posibilă determinație a ceea ce, cu un cuvânt vag, Însă plin de sensuri, se numește soartă. Sinuciderea anulează, retroactiv, tot ceea ce părea promisiune a eternității ori numai sugestie a animării unui deznodământ tragic. Oricât s-ar Încerca „Înnobilarea” actului sinucigaș (de la romantici la Camus, pentru care acesta devenise - după cum știm - „singura problemă filozofică importantă”), el conotează - probabil sub influența covârșitoare a religiei creștine, deja menționată, - negativitatea și maladia. Tratat În dicționare și enciclopedii alături de angoasă, de anomie, isterie, inconștient, maladii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stare. Întinsă pe mai multe zile, șerpuind asemenea unui fluviu În câmpie, tentația sinuciderii sistematizează datele unei lumi și marchează un spațiu al doliului. Luciditatea sinucigașului e, În multe cazuri, doar instrumentul investigării unei lumi a falsei seninătăți. Drama scriitorului sinucigaș este, În egală măsură, drama unui text care și-a epuizat toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a nu fi? Să mori, să dormi. Nu e vorba doar de schimbarea statutului ontologic al ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al dorinței (sau, mai degrabă, al refuzului) de a trăi. Scriitorul sinucigaș demonstrează, În aproape toate cazurile, nu de ce vrea sau trebuie să moară, ci de ce nu (mai) are nici un rost să trăiască. Așadar, nu e vorba, funciarmente, de o atracție a negativității, ci de o respingere - după o logică nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt loc comun al filozofiei medievale: contemptus mundi, adagiu desprins din lamentourile biblice ale Eclesiastului. Famous Last Words De regulă, scriitorul sinucigaș invocă forțele morții În care el recunoaște, literar vorbind, un model ilustru. Dacă ar putea imagina un rol anume pentru om În general și unul pentru sine În special, sinuciderea nu ar mai avea obiect: acesta Își manifestă prezența tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inconștient - scriitorul. Urma scrisă, pagina de carte trăiesc până la sfârșitul timpurilor. Nici sinucigașul, nici scriitorul nu au complexul bibliotecii din Alexandria, pentru că nici unul dintre ei nu ia În considerare posibilitatea accidentului: accidentul sunt ei Înșiși. În această perspectivă, șansele scriitorului sinucigaș se dublează. El poate rămâne În istoria literaturii fie ca autor de capodopere, fie ca scriitor care, nemaisuportând tensiunea creației sau a vieții pur și simplu, a hotărât să-și curme zilele. Oricât de greu de demonstrat, astfel de calcule
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare atunci când, Într-o carte a lui Freud, descoperă imaginea perfect structurată a ceea ce, În mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fost forțate să Își părăsească domiciliul din cauza unor conflicte violente (UNHCR, 2006). Peste 40% din refugiații din Întreaga lume sunt copii (UNHCR, 2000; UNHCR, 2006) și În 75% dintre conflictele contemporane copiii sunt implicați ca și combatanți sau În atentate sinucigașe (Human Security Center, 2005). Astfel de factori contribuie la perpetuarea tensiunilor, chiar dacă În mare parte sub forme de intensitate scăzută. În multe din aceste situații, statele nu vor sau nu Își pot proteja cetățenii. În acest context, a apărut doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
teorie generală. Evantaiul cercetărilor asupra acestui subiect este extrem de variat. Antropologii pot studia modul în care corpul uman devine, pentru militanții teroriști din Irlanda de Nord, din Palestina sau din Sri Lanka, un instrument în serviciul unei cauze. Greva igienei, a foamei, atentatul sinucigaș sunt forme diverse ale acestei instrumentalizări. Radicalizarea pozițiilor în tabere opuse determină angajamentul fizic, trecerea la act și explozia violenței. Cel mai adesea, propaganda politică se înrădăcinează în istorie, ea pune mâna pe motivele trecutului pentru a realiza un montaj
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]