1,191 matches
-
În continuare nu a mai exercitat munci fizice, ci a lucrat ca bibliotecar și ca profesor de literatură la liceul local (1950-1963), deși nu poseda o instrucție academică formală, ci era autodidact. Între anii 1963-1966 a fost trimis al Organizației Sioniste la comunitățile evreilor din Austria și Elveția. Întors în Israel, a lucrat în calitate de conferențiar la seminarul pedagogic „Oranim” al mișcării kibutzurilor, în localitatea Kiryat Tivon. Ulterior, între 1972-1974 a fost conferențiar la Facultatea de litere a universității din Tel Aviv
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
joc de cuvinte în jurul numelui său de familie, lashon - în ebraică - însemnând limbă) s-a născut în anul 1900 în târgul Kriukove de lângă Kremenciuk din gubernia Poltava în Ucraina, pe atunci în Imperiul Rus într-o familie evreiască tradițională și sionistă. Tatăl său, Tuvia Shlonski era hasid Habad, adept al sionismului cultural al lui Ahad Haam, avea talent muzical și era autor, între altele, al unei vestite melodii pe textul unei poezii a lui Shaul Chernihovski iar mama sa Tzipora, avusese
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
pe malul de vest de la Marea Moartă în Israel. Este situat la marginea Deșertului Iudaic unde se afla istoricul Ein Gedi, serviciile municipale sunt furnizate de către Consiliul Regional Tamar. Kibuțul a fost fondat în 1956 de absolvenții mișcării de tineret sioniste și membrii ai Nahal. Situat pe marginea liniei verzi ce separă Israelul de Iordania, kibuțul a fost complet izolat în deșert, cel mai apropiat sat israelian era la câteva ore depărtare (legătura era asigurată printr-un drum nemodernizat). După Războiul
Ein Gedi (Kibuț) () [Corola-website/Science/321142_a_322471]
-
Hussein bin Ali, Sharif al Meccăi realcătuirea unui mare stat arab independent în Orientul Mijlociu. În acelaș timp, ei au promis prin Declarația Balfour întemeierea unui cămin național evreiesc în Palestina, ca răspuns la doleanțele cercurilor naționale evreiești grupate în jurul Organizației Sioniste și ca apreciere a contribuției evreilor din puterile Antantei la efortul de război. Începând cu anul 1915, liderul sionist Zeev Jabotinski a făcut repetate demersuri pe lângă britanici pentru ca să accepte formarea unui corp de voluntari sioniști, care să lupte în cadrul trupelor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
promis prin Declarația Balfour întemeierea unui cămin național evreiesc în Palestina, ca răspuns la doleanțele cercurilor naționale evreiești grupate în jurul Organizației Sioniste și ca apreciere a contribuției evreilor din puterile Antantei la efortul de război. Începând cu anul 1915, liderul sionist Zeev Jabotinski a făcut repetate demersuri pe lângă britanici pentru ca să accepte formarea unui corp de voluntari sioniști, care să lupte în cadrul trupelor Regatului Unit. Britanicii au acceptat în cele din urmă formarea la Alexandria a acestui detașament, care a fost trimis
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
naționale evreiești grupate în jurul Organizației Sioniste și ca apreciere a contribuției evreilor din puterile Antantei la efortul de război. Începând cu anul 1915, liderul sionist Zeev Jabotinski a făcut repetate demersuri pe lângă britanici pentru ca să accepte formarea unui corp de voluntari sioniști, care să lupte în cadrul trupelor Regatului Unit. Britanicii au acceptat în cele din urmă formarea la Alexandria a acestui detașament, care a fost trimis să participe la sprijinirea ofensivei de la Gallipoli. După numirea lui Lloyd George ca premier, armata britanică
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Haifa și Acra. urma să fie un condominium anglo-francez, „o administrație internațională, forma acesteia urmând să fie decisă mai târziu, după consultarea Rusiei și mai apoi a altor aliați, precum și a reprezentanților Sharifului din Mecca”. Acest acord prevedea că Organizația sionistă trebuia să asigure semnarea unei înțelegeri cu Sheriful din Mecca, care să respecte prevederile Acordului Faisal-Weizmann. La Conferința de pace din 1919, emirul Faisal, vorbind în numele regelui Hussein, a cerut acordarea independenței arabilor, sau cel puțin dreptul să-și aleagă
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Conferința de pace din 1919, emirul Faisal, vorbind în numele regelui Hussein, a cerut acordarea independenței arabilor, sau cel puțin dreptul să-și aleagă puterea mandatară. El a afirmată că este recomandabilă formarea unui stat arab sub mandat britanic. Organizația Mondială Sionistă a cerut de asemenea acordarea mandatului britanicilor, subliniind în același timp drepturile istorice ale evreilor în Palestina. O notă confidențială a raportului comisiei King-Crane afirma că evreii doreau în mod clar un mandat britanic, în principal datorită existenței Declarației Balfour
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
englezilor. Acordul Faisal-Weizmann propunea ca pentru rezolvarea oricăror probleme aflate în litigiu, cele două părți să accepte medierea britanicilor. Această înțelegere cerea trasarea frontierelor de către o comisie special formată pentru acest scop după încheierea conferinței de pace de la Versailles. Organizația Sionistă Mondială a propus în cadrul conferinței de pace o nouă hartă, care nu includea și regiunea de la est de calea ferată Hedjaz, dar care cuprindea cea mai mare parte a Transiordaniei. Protectoratul Sfântului Scaun a fost un teritoriu repartizat Sfântului Scaun
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
regiunea de la est de calea ferată Hedjaz, dar care cuprindea cea mai mare parte a Transiordaniei. Protectoratul Sfântului Scaun a fost un teritoriu repartizat Sfântului Scaun și delegațiilor franco-italiene prin prevederile Conferinței de la San Remo din 1920. Prin eforturile Organizației Sioniste, acest protectorat nu a fost niciodată proclamat, fiind preferat repartizarea întregului teritoriu Mandatului britanic. Mandatul a fost un instrument legal și administrativ, nu un teritoriu geografic. Jurisdicția teritorială a mandatului putea fi schimbată prin tratate, capitulații, concesiuni sau alte mijloace
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
cea mai mare parte a Transiordaniei) fusese promisă încă din 1915 de britanici Sharifului din Mecca. Regatul Unit își luase angajamentul ca să permită proclamarea independenței unui stat arab la est de râul Iordan. În cadrul conferinței de pace de la Paris, Organizația Sionistă nu a avut pretenții asupra teritoriilor la vest de calea ferată Hedjaz. Acordul Faisal-Weizmann prevedea că granițele dintre statele arab și palestinian să fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de pace. Viitorul stat arab și căminul național evreiesc
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
29 septembrie 1923. Tratatul prevedea ca rezidenții sirieni și libanezi să aibă aceleași drepturi de pescuit și navigație pe lacul Hula, lacul Tiberiada și râul Iordan ca și cetățenii mandatului Palestinei, guvernul Palestinei fiind însă responsabil pentru administrarea lacurilor. Mișcarea sionistă a făcut presiuni asupra francezilor și britanicilor pentru includerea cât mai multor resurse de apă între frontierele viitoarei Palestine. Aceste intervenții au influențat negocierile și au dus în cele din urmă la includerea întregii Mării Galileei, a ambelor maluri ale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Ligii în teritoriile sub mandat. Pe 3 decembrie 1924, guvernele american și britanic au semnat un tratat bilateral care asigura cetățenilor americani aceleași drepturi economice cu cetățenii statelor membre ale Ligii. În 1919, secretarul general (și viitor președinte) al Organizației Sioniste, Nahum Sokolow, a publicat „History of Zionism (1600-1918)”. De asemenea, el a reprezentat Organizația Sionistă la negocierile Conferinței de Pace de la Paris. El considera că obiectivul sionismului este fondarea unui cămin național evreiesc în Palestina, protejat de garanții internaționale. După cum
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
un tratat bilateral care asigura cetățenilor americani aceleași drepturi economice cu cetățenii statelor membre ale Ligii. În 1919, secretarul general (și viitor președinte) al Organizației Sioniste, Nahum Sokolow, a publicat „History of Zionism (1600-1918)”. De asemenea, el a reprezentat Organizația Sionistă la negocierile Conferinței de Pace de la Paris. El considera că obiectivul sionismului este fondarea unui cămin național evreiesc în Palestina, protejat de garanții internaționale. După cum avea el să declare în cartea sa, antisioniștii se opun aspirațiilor evreilor, afirmând că aceștia
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
este fondarea unui cămin național evreiesc în Palestina, protejat de garanții internaționale. După cum avea el să declare în cartea sa, antisioniștii se opun aspirațiilor evreilor, afirmând că aceștia din urmă doresc crearea unui „stat independent evreiesc”. Sokolow declara că programul sionist nu a urmărit niciodată proclamarea unui stat evreiesc independent și că sintagma „Statul evreiesc” era doar titlul unui lucrări a lui Herzl, al cărui mare merit a fost că i-a obligat pe oameni să gândească. Publicarea acestei lucrări a
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
stat evreiesc independent și că sintagma „Statul evreiesc” era doar titlul unui lucrări a lui Herzl, al cărui mare merit a fost că i-a obligat pe oameni să gândească. Publicarea acestei lucrări a fost urmată de convocarea primului congres sionist, al cărui program era singurul program oficial.. Comitetul special al Națiunilor Unite pentru Palestina a folosit termenul „cămin național evreiesc”. Acest termen a provocat numeroase discuții cu privire la înțelesul, scopul și caracterul său legal, în special în condițiile în care nu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
al Națiunilor Unite a observat că această interpretare, care restrângea considerabil aria pe care avea să fie fondat căminul național evreiesc, a apărut mai înainte de confirmarea mandatului de către Consiliul Ligii Națiunilor și a fost acceptat în mod oficial de Organizația Sionistă. Comisia permanentă pentru mandate a Ligii Națiunilor a apreciat că mandatul conținea două obligații. În 1932, comisia mandatelor au întrebat reprezentanții puterii mandatare cu privire cererile făcute de populația arabă pentru înființarea unor instituții ale autoguvernării, în conformitate cu prevederile mandatului, în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să li se acorde evreilor o poziție favorizată în Palestina față de localnicii arabi, sau una prin care dorința de autoguvernare a palestinienilor ar trebui îngrădită pentru facilitarea fondării „căminului național evreiesc” în Palestina. De asemenea, documentul mai sublinia că liderii sioniști se opuneau deschis oricăror măsuri pentru autoguvernarea palestinienilor. Mai mult, aceștia din urmă aveau pretenția că articolul 2 al mandatului constituia fundamentul juridic pentru acordarea autoguvernării palestinienilor. Poziția sioniștilor era declarată în documentul guvernamental contrară prevederilor articolului XXII ale Convenției
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
național evreiesc” în Palestina. De asemenea, documentul mai sublinia că liderii sioniști se opuneau deschis oricăror măsuri pentru autoguvernarea palestinienilor. Mai mult, aceștia din urmă aveau pretenția că articolul 2 al mandatului constituia fundamentul juridic pentru acordarea autoguvernării palestinienilor. Poziția sioniștilor era declarată în documentul guvernamental contrară prevederilor articolului XXII ale Convenției Ligii Națiunilor și promisiunilor făcute arabilor în mai multe rânduri. În 1937, o comisie regală prezidată de lordul Peel a propus rezolvarea conflictului arabo-evreiesc prin împărțirea Palestinei în două
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
avea doar dreptul să facă recomandări, Rezoluția Adunării Generale a ONU nr 1981 nu avea caracter obligatoriu. Atât SUA cât și URSS au sprijinit rezoluția. Haiti, Liberia și Filipine și-au schimbat votul în ultimul moment după ce SUA și organizațiile sioniste au exercitat presiuni concentrate asupra lor . Cele cinci state membre ale Ligii Arabe, care au membri cu drept de vot în acel moment au votat împotriva planului. Agenția Evreiască, care era practic statul Israel în formație, a acceptat planul și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
la publicul evreiesc local, în ciuda tuturor promisiunilor, egalitatea electorală a femeilor nu a fost încă asigurată. Împotrivirea cea mai mare venea din partea rabinilor și conducătorilor evreilor ultraortodocși și ai celor orientali (din așa numita Veche Comunitate - vechiul Ishuv), a rabinilor sioniști religioși din mișcarea Mizrahi și a țărânilor conservatori, care se bazau pe legile tradiționale ale iudaismului. La numai două luni după sosire, deși nu stăpânea bine ebraică, date fiind circumstanțele regimului de mandat britanic și prestigiul de care ea se
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
și Feiwel Laufer. Incendiul din 11 mai 1899 a distrus mai mult de 400 case, inclusiv multe locuințe și prăvălii ale evreilor. Casele evreiești au fost reconstruite cu sprijinul evreilor din America. În 1906, doctorul Scheuermann a înființat prima organizație sionistă care a fost condusă până în 1913 de dr. Abraham Schaerf. Până la al doilea război mondial au mai fost înființate și alte organizații care militau pentru emigrarea evreilor în Palestina. În anul 1908 s-a înființat o școală publică în oraș
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
pământ? Când strămoșii mei au sosit în Palestina, nu doreau să ia locul localnicilor arabi și să îi ducă în lagăre — dar asta au făcut, în cele din urmă." Numele de familie al căpitanului este "Ben Yehuda" — numele ilustrului lingvist sionist, Eliezer Ben-Yehuda, care a avut un rol important în transformarea limbii ebraice dintr-o limbă liturghică într-una folosită uzual. Acesta este un exemplu tipic pentru motivul conflictului tragic, frecvent în operele lui Anderson: o poveste fără personaje negative, în
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
sau Meir Ebner (în ) (n. 19 septembrie 1872, Cernăuți - d. 12 decembrie 1955, Givatayim, Israel) a fost un politician, publicist și avocat român evreu, unul dintre conducătorii comunității evreiești și ai mișcării sioniste din Bucovina. A fost de trei ori membru al Parlamentului României și o dată senator. S-a distins ca un talentat publicist și polemist înfocat de limbă germană și ca un bun organizator, entuziast susținător al drepturilor civile și de autodeterminare
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
ales, în cadrul publicației "Bukowiner Rundschau". Din anul 1894 a fost redactorul gazetei "Das jüdische Echo", primul ziar care a difuzat ideea națională între evreii bucovineni. În acei ani a avut revelația cărții lui Theodor Herzl, "Statul evreilor", și a devenit sionist. În anul 1897, la vârsta de 25 ani, a luat parte la Congresul de înființare a Organizației Sioniste, care a avut loc la Basel. Opunându-se ideii luptei de clasă susținute de socialiști la Congresul sionist, Ebner a semnat, împreună cu
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]