1,482 matches
-
bine, Că rău nu-ți voiesc Ci bine-ți gândesc; Văz atâtea rânduri Că tot stai pe gânduri, Te făgăduești Ș-apoi te-ndoiești; Ți-am zis ș-alta dată Fii încredințată Că eu te iubesc Și-n piept te slăvesc, Nu vremelnicește, Nici fățărnicește, Ci cu jurământ Până la mormânt; Ce cât avem viață Să trăim cu dulceață, Lipiți să ședem Să ne mângâiem, Inima din mine Cu cea de la tine Voi să le unim Și un trup să fim; Iată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 447} Cunoscut fac Dumitale vai, vai, vai, Că mă aflu-n mare jale, Necontenit trăiesc în chinuri, În oftări și în suspinuri. No. 48 Ce fără de gust viață Când nu e de față Ceea ce o slăvesc, Nu-mi aflu odihnă, Nici un loc de ticnă Să mă mulțumesc. Orice desfătare Neagră mi se pare Fără ea când sunt, Ea dacă lipsește Nu mă mulțumește. Nimic pre pământ. Skiptru, -'mpărăție Și orice alt fie Moarte mi se par
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nu mă mulțumește. Nimic pre pământ. Skiptru, -'mpărăție Și orice alt fie Moarte mi se par, De-ar veni la mine Lumea să se-nchine Este în zadar. Nu știu de e lume Când nu-i acel nume Care îl slăvesc, Încotro oi face Nimica nu-mi place, Să mă veselesc. Minutul îmi pare Veac cu-ndestulare Când nu pociu s-o văz, Cât de-aproape fie Parc-aș fi-n pustie În locul ce șăz, Iar când se desparte Măcar nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și-ntre ei ceșmea Acolo eu aflu bucuria mea, Acolo mă duc, acolo să mor, Plâng întotdeuna de al meu amor. Știu că ești blajină la făptura toată, De-aceea, stăpână, și vie și moartă Eu am hotărât ca să te slăvesc Pre acest pământ și-n văsduh ceresc. No. 51 Gândesc să plec, să mă duc, Dar de un dor mă usuc Și mă cuprinde o jale Când mă depărtez în cale, Ca de-un pui mă despărțesc, Poate nu-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vânt, Ci te-ntoarce spre mine Horărăște-mi un cuvânt. Că eu sunt gata la toate Să fac pentru-al tău amor, Poruncește că se poate Pentru tine să și mor. Am plăcere de un nume Ce-n sufletu-mi îl slăvesc, Ori în ce parte de lume Împreună să trăiesc. 459 {EminescuOpVI 460} No. 63 Vremea despărțirii iată c-au sosit Și toată simțirea ah, m-au părăsit. Soarele m-apucă și adio zic, Zic, dar cu durere pieptul mi-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumina pascală. La fel, în solemnitatea sărbătoririi Sfintei Maria Născătoare de Dumnezeu, precum și în sărbătorirea sfinților, în centru se găsește vestirea misterului pascal. Maria este strâns legată de opera de mântuire a Fiului. Sfinții au suferit împreună cu Cristos, și sunt slăviți împreună cu el. Exemplul și mijlocirea lor atrage pe toți credincioșii la Tatăl, prin Cristos. Bogăția anului liturgic Întregul mister al răscumpărării este permanent prezent - de unde derivă și măreața unitate a anului liturgic. Totodată, ne apropiem de acest mister din perspective
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
l-ai luat și mâinile ni le-ai pus să trudească pentru tine, dar n-ai putut rupe de inima noastră dorul de lumină și focul cuvântului și nimeni nu te-a cântat din inimă și nimeni nu te-a slăvit cu slava curată... Ce vei spune când istoria te va lovi și când cei ce te slujesc astăzi se vor porni împotriva ta, balaur bezmetic?... Duhoarea ta, care astăzi otrăvește pâinea și vinul, se va scurge în puțul uitării.” Text
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nobilului Vișnu, mi-a spus ea, și privește-L pînă ce-ți dau lacrimile. Deplasează-ți mentalul de-a lungul brațelor Sale care reprezintă perfecțiunea și eliberarea finală. Contemplă arcul Lui, care va distruge În tine noțiunea de existență individuală. Slăvește bucla de păr auriu de pe sînul Lui stîng, care este izvorul lumii naturale. — Melissa, eu sînii tăi Îi slăvesc. O să-i sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă de la Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lungul brațelor Sale care reprezintă perfecțiunea și eliberarea finală. Contemplă arcul Lui, care va distruge În tine noțiunea de existență individuală. Slăvește bucla de păr auriu de pe sînul Lui stîng, care este izvorul lumii naturale. — Melissa, eu sînii tăi Îi slăvesc. O să-i sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă de la Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a făcut mai fericit În cîteva ceasuri decît Tina În cîțiva ani, dar nu prevăzusem că Vișnu Își va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În timp ce mă gîndeam: „dacă m-ar vedea Tina, și-ar bate joc de mine“, Îmi introduceam linga În yoni-ul Melissei, șușotindu-i la ureche: „We are kâma-bîja!“. Am Încercat să adopt poziția lotusului și să simt cum Îmi dau lacrimile slăvindu-l pe Vișnu, din moment ce ăsta era prețul pentru a fi iubit de Melissa care Îmi declara: „Vairâgya ta nu e destul de intensă. Ar trebui să sporești numărul ședințelor de meditație“. Mă concentram asupra augustului sîn stîng al Nobilului Vișnu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
informasem asupra cauzelor și provenienței acelor țipete. Mi se răspunsese: „SÎnt cei puși În cămașă de forță, vrei să li te alături?“. Astăzi o pot spune, au trecut atîția ani de atunci:, aproape că am crezut În Vișnu. L-am slăvit sub forma uneia dintre Întrupările lui minore, Nârâyana, un ascet de care zeii se temeau și căruia i-au trimis, spre a-l pierde, nimfele cele mai ispititoare. Am să mai fac o mărturisire. E mai greu s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
londoneze, Încep festivitățile la Heidelberg, unde Salomon de Caus construise pentru elector grădinile suspendate, a căror palidă evocare am văzut-o noi În seara aceea În Piemont, vă amintiți. Iar În cursul acestor petreceri apare un car alegoric care-l slăvește pe mire În ipostaza lui Iason, și pe cele două catarge ale corăbiei reprezentate pe car apar simbolurile Lânii de Aur și ale Jaretierei, sper că n-ați uitat că Lâna de Aur și Jaretiera apar și pe coloanele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
capătul îndepărtat se zărea o siluetă stranie, care purta o haină country de tweed, blugi și cizme de cowboy, și avea părul prins cu o bentiță roșie. Stevie și Fran își făcură loc până în față. Nico Morgan tocmai ridica în slăvi calitățile Woodbury-ului, locuitorii, aerul miraculos de curat și minunatele peisaje rustice, și declara că nu reușea să înțeleagă de ce, în vremea adolescenței, locul i se păruse o văgăună plictisitoare și uitată de lume, în care nu prea aveai ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
grămadă de bani...“ Simțea și invidie, și repulsie. „Oare ce fel de bărbat va fi acela care o va lua de nevastă? Tare mi-ar plăcea să-l văd.“ Din fericire, sunt o mulțime de zicători vechi ce ridică-n slăvi bărbații și desconsideră femeile: „E greu să crești fiice și pitici“ sau „Vrăbiuțe, cum puteți voi pătrunde taina marilor gâște?“ Pe când Tomoe stătea cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta, alta e, tot alta, ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți. S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți, se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc. Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
îndeamnă pe datornici să nu-și plătească datoriile și pe sclavi să fugă. În locurile în care se bucură de autoritate, au ruinat orice formă de economie, condamnând oamenii la foamete. Cu această stare a lor mizerabilă ei se mândresc, slăvind sărăcia lui Iisus. Pentru a supraviețui, episcopii lor îi îndeamnă să le ia gâtul celor bogați și să jefuiască celelalte biserici. Până și Augustin de Hipona, care la început i-a simpatizat, i-a osândit fără drept de apel. Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că de la Alexandria cuvintele lui Marcu răsună în Aquileia și s-au întâmplat numeroase convertiri; grație Sfântului Duh și datorită vindecărilor și profețiilor, și aici prima lege se unește cu cea de-a doua într-un singur fluviu care îl slăvește pe Tatăl Cel Atotputernic, nevăzut și nestrămutat“. - Acum eu nu caut să scap și nu mai renunț la cearșaful meu, a spus Garibaldo. L-am întrebat două lucruri: - Cum ți-a fost cu putință să te înfrupți din biblioteca secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de talazuri. Spre norocul nostru, zidurile încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu pregetă să doboare casele noastre și să ne omoare. Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ciocănelul în poarta mănăstirii. Mi-a deschis portarul, cu ochii obosiți, dar surâzându-mi. Deși n-avea cum să știe ce hram purtam, s-a arătat bucuros de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Bizanț“. Dar un lucru ce ține de mister este că astăzi, înainte de slujba de dimineață, ceva m-a făcut să iau acest pergament și să mi-l pun la piept. Și-a acoperit fața cu mâinile și l-a slăvit pe Domnul pentru a se fi coborât să vorbească tainic inimii sale. Două zile mai târziu, Astolfo s-a întors la Pavia, și abatele l-a scutit de toate obligațiile pe un călugăr al cărui nume nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi aparține, m-am bucurat de ea multă vreme și sunt gata să i-o înapoiez în orice moment și în orice loc, căci „de cer este coperit cel care nu-și are mormântul său“. Binecuvântați să fie și veșnic slăviți Domnul nostru Atotputernic și fiul său Iisus Mântuitorul. Amin. [Cronica se sfârșește aici. Între sfârșitul textului și prima foaie de pergament cu Istoria longobarzilor, aproape deloc lizibilă, deoarece pergamentele au putrezit, există un spațiu alb, unde se poate citi următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu-ți mai este pronunțat. Te evită ca pe un lepros. Singurătatea pe care Roma ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa ce urma să se întâmple în biserică și la început nici n-a fost atent. Apoi, pe măsură ce încăperea se umplea de flori și de sfeșnice aprinse, Zogru se lăsase prins de corul care slăvea numele lui Hristos. Se uita la crengile de liliac, la mărgăritarul domnesc și la răsura înfrunzită și se simțea cuprins de o un sentiment împăciuitor, de înfrățire cu toată lumea. În fața lui erau toți băieții de la curte. Cântau însuflețiți și luminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]