1,313 matches
-
Certeze (reședința), Huta-Certeze și Moișeni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Certeze se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,97%), cu o minoritate de slovaci (1,58%). Pentru 3,94% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,7%), dar există și minorități de romano-catolici (14,58%), martori ai lui Iehova (5,07%) și greco-catolici (1
Comuna Certeze, Satu Mare () [Corola-website/Science/310726_a_312055]
-
reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Halmășd se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (79,57%). Principalele minorități sunt cele de romi (15,09%) și slovaci (1,25%). Pentru 3,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,47%), dar există și minorități de greco-catolici (4,22%) și romano-catolici (1,34%). Pentru 3,55% din populație
Comuna Halmășd, Sălaj () [Corola-website/Science/310740_a_312069]
-
efectuat în 2011, populația comunei Ip se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Nu există o etnie majoritară, locuitorii fiind maghiari (47,04%), români (36,95%), romi (11,43%) și slovaci (2,49%). Pentru 2,08% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (46,46%), ortodocși (39,42%), baptiști (4,08%), romano-catolici (3,67%), greco-catolici (1,21%), penticostali
Comuna Ip, Sălaj () [Corola-website/Science/310741_a_312070]
-
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sâg se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,6%). Principalele minorități sunt cele de romi (20,73%) și slovaci (2,99%). Pentru 2,63% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (73,78%), dar există și minorități de penticostali (13,52%), martori ai lui Iehova (3,91%), romano-catolici (3,11
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
în 2011, populația comunei Marca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (75,73%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (13,77%), romi (6,57%) și slovaci (1,93%). Pentru 1,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (50,9%), dar există și minorități de greco-catolici (21,91%), reformați (10,7%), baptiști (10,5%) și romano-catolici (2
Comuna Marca, Sălaj () [Corola-website/Science/310790_a_312119]
-
Wolfsberg") și Văliug, Caraș-Severin ("Franzdorf"), din 1942 extinzându-și cercetările la folclorul românesc, cașovar și sârbesc din Banat. A cules peste 1.000 de texte (povestiri, basme, balade ș.a.) în călătoriile sale în zeci de localități, de la informatori români, germani, slovaci, crașoveni, sârbi, italieni. Alexander Tietz a fost căsătorit de două ori, dar nu a avut copii. Cu prima soție, Stela Maria, născută Simic, s-a căsătorit în 1941. La câțiva ani după decesul acesteia, s-a căsătorit cu Gertrude Antonia
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
în lemn.”" Recensământul în limba germană din 1850, consemna în rubrică populației numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. În ceea ce privește naționalitățile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, români 1093, nemți 333, slovaci 140, iar rromi 40. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Baia Sprie se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,13%). Principalele minorități sunt cele de
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de 0,09 loc./ha În orașul Găești, în anul 2000 era o populație totală de origine română de 18.087, urmată de 372 romi , 45 maghiari, 32 bulgari, 13 turci, 6 sârbi, 4 greci, 2 germani, 1 rus, 1 slovac și 3 persoane de naționalitate nedeclarată. În concluzie, din totalul populației stabile din Găești, ponderea o deține naționalitatea română cu 97,4%, urmată de țigani, cu pondere 2%. În măsura solicitărilor, vor trebui acordate facilități organizațiilor nonguvernamentale specializate pe problemele
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
pentru biologi, fiind cel mai înalt vârf din Europa de la nord de paralela care trece prin apropierea orașelor München, Salzburg, și Viena. Muntele a fost apreciat ca fiind cel mai impunător punct de ascensiune de către cehi, est-germani, maghiari, polonezi și slovaci în perioada restricțiilor de călătorie din timpul Războiului Rece. El continuă să atragă numeroși vizitatori, deși autoritățile locale au impus constant noi restricții de acces în zonă. Gerlachovský štít înseamnă "Vârful (satului) Gerlachov". În slovacă i se mai spune și
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
Gerlach" sau "Gierlach," dar în poloneza populară i se mai spune și "Girlach" sau "Garłuch." Primul nume atestat al acestui munte a fost denumirea din dialectul germanilor din Carpați "Kösselberg" (Muntele Cazan), nume apărut pe o hartă din 1762. Numele slovac al muntelui a fost inițial "Kotol", cuvânt ce înseamnă și el tot „Cazan”, atestat în 1821. Ambele nume se refereau la forma caracteristică a circului glaciar de pe munte. Numele a cărui utilizare a devenit consacrată în ghidurile turistice din secolul
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
de est a munților Tatra Joasă înspre sud și Tatra Albă înspre est. Uneori, în condiții de vizibilitate foarte bună, ceea ce se întâmplă rareori, mai mult toamna și iarna, se pot vedea Stolické vrchy, Volovské vrchy, regiunea Parcului Național Paradisul Slovac, și Munții Branisko. În condiții excepționale, se pot vedea și Alpii Austriei și Munții Karkonosze din Polonia aflați la sute de kilometri distanță. În majoritatea dupăamiezilor de vară, vizibilitatea este de doar maxim din cauza vaporilor de apă din atmosferă sau
Vârful Gerlachovský () [Corola-website/Science/306166_a_307495]
-
avut o armată cu o vechime de doar șase luni, dar atunci când Germania le-a cerut slovaciilor ajutor să atace Polonia, aceștia au fost de acord. Ei au trimis un grup de armată, numit câmp Armata Bernolák sub comanda generalului slovac Ferdinand Catlos. Campania lor a început în septembrie, 1939. Ei au ocupat orașul polonez Tatranska Javorina și mai multe zone din Polonia (care sunt parte a Slovaciei de astăzi). S-au confruntat doar cu o singură forță poloneză, Armata Karpaty
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
a atacat orașele poloneze. Principalele direcții de atac erau îndreptate dinspre Germani spre estul Poloniei. O a doua direcție era cea dinspre Prusia Răsăriteană spre sud, iar al treilea atac a fost declanșat de forțele germano-slovace de pe teritoriul statului marionetă slovac. Toate atacurile erau îndreptate spre inima țării, Varșovia. Guvernele aliate au declarat război Germaniei pe 3 septembrie. Totuși, aliații nu au reușit să asigure Poloniei un sprijin substanțial. La frontiera franco-germană au avut loc câteva hărțuieli minore, în ciuda faptului că
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
din satul Dolná Krupá, mausoleu cruțat de război. Toate bunurile familiei Chotek au fost naționalizate. Castelul Brunswick a fost transformat în spital de psihiatrie din 1949 până în 1969. Din 1969 la 1978 a funcționat drept casă de odihnă a scriitorilor slovaci, apoi a fost transformat în muzeu, având și actualmente această destinație. Castelul a fost renovat și poate fi vizitat în prezent. Din rozariul, care odinioară fusese unul din cele mai frumoase din lume, nu a mai rămas absolut nimic, pământul
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
de reorganizare a Diecezei romano-catolice de Timișoara, care are un specific aparte. În cele 400 de comunități bisericești din 72 de parohii activează 90 de preoți, iar credincioșii catolici sunt de etnii diferite: maghiari, germani, români, bulgari, croați, cehi și slovaci. La sfârșitul anului 2000, Dieceza romano-catolică de Timișoara a fost reorganizată din punct de vedere administrativ, după modelul vechilor structuri, în trei arhidiaconate: de Mureș, de Timiș și al Banatului Montan, cu opt decanate. La nivel central s-au înființat
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
1955 toate comunele din Pančevački Riț s-au unificat în comuna Krnjača, care în 1965 a devenit parte a comunei Palilula. În anul 1932, Ofcea avea 1.452 locuitori, dintre care: 1.400 români (98%), 23 sârbi, 20 germani, 7 slovaci și 2 maghiari. Conform recensământului din 2002, populația era împărțită astfel: sârbi (1.642 locuitori-63.96%), români (27.46%), romi (1.36%), etc. la recensământul iugoslav din 1921, românii erau încă majoritari. Autoritățile sârbe intenționează să colonizeze aici țigani de la
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
Ungaria era condusă de către propria sa „Dietă” (parlament), care se bucura de un grad de independență. Imperiul se întindea din Italia până în Olanda și din Polonia până în Balcani, încorporând: 5,6 mil. de germani, 3,8 mil. cehi, moravi și slovaci, 3,4 mil. unguri, 1,6 mil. români, 1,6 mil. croați și sârbi, 1 mil. polonezi și ucraineni și 2-3 mil. alte naționalități. Sârbii și croații erau considerați oameni sinceri și „războinici bravi”, cu un gust aparte pentru băutură
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]
-
etnicilor germani atât din Polonia cât și din Cehoslovacia. Zonele din vestul Poloniei din care au fost expulzați germanii au fost ocupate de polonezi fugiți din regiunea orașului Lvov, regiune anexată de URSS. În 1946, în Cehoslovacia a început „reslovacizarea slovacilor maghiarizați” care își propunea ca obiectiv eliminarea identității naționale maghiare din sudul Slovaciei. Acest proces implica schimbarea oficială a naționalității maghiare cu cea slovacă, schimbare care se realiza sub presiune: în cazul în care nu se declarau slovaci, etnicii unguri
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
început „reslovacizarea slovacilor maghiarizați” care își propunea ca obiectiv eliminarea identității naționale maghiare din sudul Slovaciei. Acest proces implica schimbarea oficială a naționalității maghiare cu cea slovacă, schimbare care se realiza sub presiune: în cazul în care nu se declarau slovaci, etnicii unguri își pierdeau dreptul de a beneficia de sistemele de pensii, de ajutor social și de sănătate. Prăbușirea Cortinei de fier a dus la o radicalizare temporară a politicilor naționaliste în diverse state central-europene. În Slovacia, în anul școlar
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
a fi de nedespărțit. S-ar putea însă ca sfârșitul secolului XX să indice un început de schimbare: tendința de a recurge la soluții violente întru soluționarea diferendelor naționale scade pe măsură ce crește gradul de dezvoltare socială al comunităților. Cehii și slovacii și-au rezolvat neînțelegerile prin dialog, diversele grupuri etnice din Elveția și din Belgia își rezolvă problemele pe cale pașnică. În fine, la începutul secolului XXI s-ar părea că în Occident se sting și ultimele focare de violență din motive
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
acestea, se pare că un astfel de grup nu a existat niciodată. Cererile expuse în scrisoare au fost abolirea cenzurii și stoparea difuzării "Zprávy", ziarul oficial al forțelor de ocupație sovietice. În plus, scrisoarea îi chema pe cehi și pe slovaci la o grevă generală în sprijinul acestor cereri. Într-o ciornă a scrisorii pe care a scris-o, Palach cerea demisia unor politicieni prosovietici, dar această cerere nu a apărut în versiunea finală, având inclusă observația că „cererile noastre nu
Jan Palach () [Corola-website/Science/314593_a_315922]
-
a fost o comunitate multietnică, fiind întotdeauna vorbite diferite limbi și practicate religii diferite. Potrivit recensământului din 1715, 36 de locuitori erau români, 27 maghiari și 9 germani și conform recensământului din 1720 erau 45 români, 36 maghiari și 9 slovaci. Recensământul din 1890 arată că limba română este vorbită de 996 de locuitori, maghiară de 54 și 9 locuitori vorbeau altă limbă. Potrivit aceluiași recensământ, 992 au fost greco-catolici, 43 evrei, 23 Evanghelici protestanți și 1 Catolică. În timpul ocupației germane
Giurtelecu Șimleului, Sălaj () [Corola-website/Science/314766_a_316095]
-
Saint Germain en Laye la sfârșitul primului război mondial. În conformitate cu recensământul din 1921, Cehoslovacia avea 13.613.172 locuitori. [1] Edvard Beneš, al doilea președinte al Cehoslovaciei Populația republicii era formată din: 51 % cehi, 23,4 % germani din Sudetenland 14 % slovaci 5,5 % unguri 3,4 % ruteni, ucraineni și ruși 1,3 % evrei 1,4 % alte minorități - polonezi, români, țigani, etc. Din punct de vedere al limbilor oficiale, doar ceha și slovaca aveau acest statut. Celelalte minorități își puteau folosi limbile
Istoria Cehoslovaciei () [Corola-website/Science/314054_a_315383]
-
au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat întreaga viață politică a țării până la ocuparea ei de către Germania în 1939. Pe 24 ianuarie 1924, Franța și Cehoslovacia au semant un tratat de alianță. Tensiunile dintre cehi și slovaci au fost latente de-a lungul deceniului al treilea și în special în cel de-al patrulea. Germanii din Sudeți au înființat Partidul Germanilor Sudeți („Sudetendeutsche Partei” - SdP) condus de Konrad Henlein, care milita, (bucurându-se de sprijinul disimulat al
Istoria Cehoslovaciei () [Corola-website/Science/314054_a_315383]