8,304 matches
-
gâtul strâns în cioc, I-s coapsele de áripi mângâiate Și-o strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gest frumos pe care l-a făcut odată un fiu pentru tăticul lui. O mică răzbunare împotriva lui Lindabury pentru toate serile și duminicile petrecute de Jack Portnoy cu strângerea ratelor de asigurări prin cartierul coloraților. O mică recompensă suplimentară smulsă de la Boston & Northeastern pentru toți anii aceia de muncă și de exploatare. În exil În diminețile de duminică, dacă afară-i destul de cald, douăzeci de bărbați din cartier (în zilele terenului de dimensiuni reduse) se adună la o partid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie. — Dragă, Întrebă Janet Pardoe cu amuzament, ți-a căzut cumva cu tronc micuța aia? Trenul se balansă și se repezi mugind Într-un tunel, apoi iarăși afară, ștergând răspunsul lui Mabel Warren, luându-l ca o mână flămândă care smulge o scrisoare, rupând-o și Împrăștiind bucățile, cu o singură frază căzând cu fața-n sus și la vedere, „Pentru totdeauna“, așa că nimeni În afară de Mabel Warren n-ar fi putut spune la ce anume protestase, dacă jurase să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
devoțiunea unei femei pentru altă femeie. Dar imaginea era În puterea ei; o putea frânge. N-a fost un moft fără sens din partea lui Cromwell să dărâme statuile. Parte din puterea Fecioarei rezidă În statuia Fecioarei și când capul era smuls, un braț frânt și cele șapte săbii sparte, se aprindeau mai puține lumânări și nici rugăciunile rostite la altarul ei nu mai erau așa de multe. Era de ajuns ca un bărbat precum dr. Czinner să fie ruinat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa a treia, din partea din spate a trenului, răzbătea sunetul unui arcuș de vioară. Melodia era simplă, ingenioasă, matematică, dar În zborul ei prin Întuneric și peste zăpadă deveni mai puțin sigură, până când smulse din mintea lui Myatt o urmă de perplexitate și regret: — N-am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru puterile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi erau smulse de zdruncinăturile mașinii. Povesti că fusese reținut pentru că nu declarase o bucățică de dantelă, că fusese tratat foarte dur de către soldați și că s-a tras asupra lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați, animale de companie agitate... Ei îi trebuiau pereți șiroind de sânge. Îi trebuiau mâini nevăzute, reci ca gheața, care-i smulg pe copii din pat în toiul nopții. Îi trebuiau ochi care ard ca jăraticul în întuneric, în josul scărilor de la subsol. Și, pe deasupra, un ambalaj cât de cât atractiv. Bungalow-ul de pe Elm Street, de la numărul 521, are patru dormitoare, instalațiile originale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să mai vedem locuri noi. Poate mai ajungem la vreun bâlci. Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la vreun bâlci. Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc roz și de la Helen. Și Helen se smucește în față, peste ceaslov, zicând: — Mona! M-a durut! În familia mea, zic, cam orice ciondăneală puteam s-o rezolvăm, eu și părinții mei, cu un captivant joc de dame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i pe-așa, se înfurie actorul mă duc să caut niște martori, care erau la rînd, să mergem cu toții la șeful inspectoratului... Tovarășul... îl ajunge milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte că nu mai este în centrul atenției voiam să vă înapoiez revista cumpărată la ieșirea din lift. Ochii femeii se întorc brusc spre el, fixîndu-l. V-o fi smuls-o de sub braț vîntul ăsta obraznic face Mihai un gest cu capul spre fereastra zgîlțîită de vînt, apoi, înainte ca femeia să-i răspundă în vreun fel, se întoarce. Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoapta bărbatului. Tovarășa Prisecan... Ce-i cu ea?! tresare Mihai, aminindu-și cum, tot sejurul la Poiana Brașov n-a avut ochi decât pentru femeia aceea, care părea să-l bage în boli, și poate c-ar fi reușit măcar să-i smulgă o întîlnire scurtă, atît cît îi trebuia lui să-i arate femeii că știe să fie un interlocutor de valoare, "cel mai mare trombonist", cum îl tachina Liuță -, dacă nu era gaița aceea de Mioara, care se ținea scai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
negăsind-o, îl ia deoparte pe Pavel și-i cere un sac. Ce să faci cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile, nu-ți fă griji. Iese afară, băgat cu totul sub sac, lăsîndu-se înghițit de viscol. Ăsta nu-i sănătos arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge cu putere, eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, cum spunea Hugo, "e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]