1,074 matches
-
un maestru de ceremonii care a încălzit bine de tot atmosfera. Și a vorbit și Victorița, autoarea morală a întregului demers. La final, mici și autografe Ce-am aflat de la ei: că Eugen a fost cam „pămpălău“ în copilărie - mărturie smulsă de Mândruță de la o vecină - și că, din câte știu ele, nu a venit niciodată cu fete acasă, că șefii lui de la „Academia Cațavencu“ l-au bănuit la un moment dat că-și inventează interlocutorii - a recunoscut Doru Bușcu, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că bibliotecile virtuale nu sunt decât niște pseudopode ale vechilor biblioteci canonice, pentru că le lipsește ceva esențial: epifania. De-a lungul timpului, în situații de restriște culturală, cărțile au fost uneori distruse: nu oricum, ci violent și barbar. Arse, ciopârțite, smulse, împunse, împușcate ori chiar fecalizate. M-am întrebat, la un moment dat, de unde asemenea impulsuri sălbatice, primitive, asupra unor obiecte de cult accesibile, la urma urmei, doar inițiaților ori celor cu un grad adecvat de civilizație și educație? Și m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sânt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în. junglă am fost în vis, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu îmi doream, pe jumătate vinovat, pe jumătate implorator, să plângă, să îi văd frumusețea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la plătit întreținerea, îi știu fetițele, tatăl și nevasta - Doamne iartă-mă, ce specimen - mică, iute ca paprika și cu unghiile oribil de lungi, pictate ca la un concurs de kitsch-uri. Intrăm în casă. Îi arăt întâi priza aia smulsă. O repară. Îi arăt abajururile, trei, identice: semicercuri de hârtie, unul pentru hol, unul pentru cameră și altul pentru bucătărie. Ne contrazicem puțin legat de cum trebuie montate, dar până la urmă el are dreptate: cu partea plată în sus și cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
putut aminti, pentru că era prins de imaginile de coșmar ale sfârșitului inundațiilor, încă pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
feri privirea. Încă mai era tulburat. Încă mai auzea mâna care se lovea, la intervale regulate, de cealaltă. Pânda. Nerăbdarea marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
voievozilor lor. Nu știu de unde până unde s-a zvonit într-o zi că însuși țarul ar dori să viziteze noua capitală. Și cum autoritățile cunoșteau deja preferința acestuia pentru grădinile publice, s-a încropit una peste noapte, cu copaci smulși și târâți din pădure și cu flori aduse de prin curțile oamenilor. Până acum țarul nu a venit și e puțin probabil să sosească în următoarele zile, săptămâni sau luni, fiind prea ocupat cu războiul. Am mai aflat că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc să rămână multă vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o floare de cicoare, desprinsă din tulpina crescută în mine și smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe rana deschisă. O arunc cu privirile înainte, ca să nu o văd cum cade lângă călcâiul meu, și rețin pentru mine numai cele două lacrimi tremurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de sânge. Nici o operă de artă horror. Danny simți cum stomacul își revine și pulsul i se accelerează. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
erau aranjate pe ani. Danny găsi și două cutii de carton luate de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru erau toate capsate de-a valma, fără indigouri între ele. Nu exista nici o logică după care fuseseră puse împreună: poșete smulse, furturi de pe stradă sau din magazine, intrări prin efracție, exhibiționism și negoț stradal ilegal, toate erau amestecate. Danny se așeză pe o cutie cu rapoarte din 1948 și se puse pe treabă. Se uita la colțul din stânga sus, la codurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cosmosului în Haos. Haosul își reven- dică drepturile și primatul. El readuce (toată sau numai o parte din) materia cosmizată la starea inițială, precosmogonică - materia inertă, letargică, amorfă și nesupusă vreunei legi (massa confusa). Vegetația care crește concentric izolează zona smulsă spațiului cosmizat, întrerupând orice contact cu acesta : „De răzbit, n-a răzbit nici unul [dintre fiii de crai], din pricină că mărăcinii se prindeau laolaltă, ca și când ar fi avut niște mâini ghimpoase, și nu-i lăsau să înainteze măcar un pas”. Toți pseudoeroii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de „străini” (14). La limită deci, și numai în sensul unei astfel de abordări, polaritatea Natură-Cultură se înrudește cu polaritatea fundamen- tală Haos-Cosmos. Privit astfel, satul pare a fi o insulă cosmizată într-un noian de ape haotice, un teritoriu smuls naturii sălbatice și supus normelor socio-cultural-economice. Privit mai nuanțat, satul apare ca fiind un spațiu superior cosmizat față de cel natural din jurul său, care - nebeneficiind de acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat și, ca atare, mai haotic. De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
săi fiindtcă nu poate să zboare, este, în același timp, instrumentul marilor cinici care îl încurajează cu bătăi pe umăr să-și vadă liniștit de descripțiile sale înduioșătoare și să nu-și ridice privirea asupra lumii timpului său; o lacrimă smulsă cititorului, i se spune, face mai mult decât o tragedie, care mai mult sperie decât convinge. Care e rostul cuvântului și condiția scriitorului între aceste extreme? Nu e nici o îndoială că oricare i-ar fi condiția și oricare situația cuvântului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asumată li s-a părut mai puțin antisovietică decît cea germană, drept care și-au inhibat germanitatea cu bună știință. Primii care nu i-au crezut au fost rușii: i-au săltat pe mulți dintre ei, ducîndu-i drept În Donbas, la smuls cărbune de sub pămînt și la reconstruit astfel patria Sovietelor. Le-au dat crezare, În schimb, de Îndată primii șefi comuniști din nordul Ardealului, aproape toți unguri, bucurîndu-se că le sporește neamul. Erica știa toate astea fiindcă, la Liceul Eminescu, dr.
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în mare, existau trei grupuri opuse. Ceata mai mică se dădea posesoare a unei conștiințe de clasă comuniste, prevedea sfârșitul iminent al capitalismului și triumful proletariatului, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pauză. Copiii roiesc în jurul meu și recunosc toți că nu au înțeles nimic, nici unul.„ Dar mi-e îmi place matematica”, gândesc. Și mă revăd elevă, la generală, cu două degete veșnic ridicate pentru a salva copiii cu urechile-nroșite și perciunii smulși de câte un profesor prea zelos: -Ești o curajoasă, îmi spun cu toții. Niciunul din noi nu a îndrăznit să spună asta. Nici noi nu am înțeles nimic...nimic...Povestea mea a circulat mult timp, în liceu. Dar ceea ce m-a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
viață și, odată intrați, ne e frică să o părăsim. Cu toate că moartea nu este o experiență nouă care să ne sperie. Am cunoscut-o înainte de naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să evităm personalizarea ideilor pentru a putea fi deschiși la argumente; din punctul de vedere al dialogului public perspectiva este corectă. Numai că se rupe parcă ceva atunci când o idee, în jurul căreia ne-am regăsit ceva din identitatea personală, trebuie smulsă "din noi". Asta și din cauza discretei ambiguități a modului în care "se" raportează la idei: ni se solicită o continuă depersonalizare față de ale noastre în timp ce asistăm la o continuă personalizare a celor elaborate de alții (aparatul critic al oricărei lucrări
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în apartamentul lor de la Sheraton - o omletă cu ciuperci uleioase, brioșe englezești, cafea călduță și costiță rece - văd ziarul. La știrile locale scrie despre răpirea moștenitoarei unui imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tristă poveste ? Note de toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
neurastenic. Rămași, brusc, într-o insulă temporară, garnisită cu detaliile vechimii sale, Cristina și ai ei abia mai suportau asaltul de bric-à-brac, sterpiciunea bolovanilor de zid, vraiștea de șarampoaie și de alte grinzi putrede, geometria aleatorie a tocurilor de uși smulse și de ferestre betege, această realitate separată, în care viețuia familia sa și care se surpa implacabil, ca într-o implozie încetinită, din care orașul fusese exilat de victoria dărâmăturilor. Panouri mari, proclamând Șantier în lucru, pericol de accidentare! împresurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]