2,320 matches
-
nu identică, dar comparabilă cu cea a tribunului plebei, fără ca el să vrea acest lucru, și să fie conștient de acest lucru. Este ceea ce eu numisem 'funcția tribunică' . * În alte țări, partidele comuniste au influențat adesea linia politică a partidelor social-democrate, pentru care au jucat în mod succesiv sau simultan rolul de ghimpe, de aliat sau de dușman. Astfel, dacă a existat o poziționare permanentă a partidelor comuniste în raport cu partidele socialiste, și reversul este de asemenea adevărat. Ele au reprezentat o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sau de dușman. Astfel, dacă a existat o poziționare permanentă a partidelor comuniste în raport cu partidele socialiste, și reversul este de asemenea adevărat. Ele au reprezentat o alternativă politică mai mult sau mai puțin credibilă, în funcție de epoci, pentru electoratul socialist. Conducerile social-democrate a trebuit să țină cont adesea în politica lor de prezența acestui concurent potențial. Rolul de ghimpe a fost jucat mai ales de către formațiunile comuniste slabe, dar care nu-și trăgeau legitimitatea doar din participarea lor la mișcarea comunistă internațională
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Comunist Luxemburgez PCP Partidul Comunist Portughez PCUS Partidul Comunist din Uniunea Sovietică POB Partidul Muncitoresc Belgian PSI Partidul Socialist Italian PSOE Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol SED Partidul Socialist Unificat (fosta RDG) SFIO Partidul Socialist-Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești SPD Partidul Social-Democrat German TUC Confederația Sindicatelor Britanice USPD Partidul Social-Democrat Independent German NOTE La originile comunismului occidental 1 Henri De Man Louis De Brouckère, Le mouvement ouvrier en Belgique (1911).Un aspect de la lutte des tendances socialistes, Fondation Joseph Jacquemotte, 1985, 187
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Comunist din Uniunea Sovietică POB Partidul Muncitoresc Belgian PSI Partidul Socialist Italian PSOE Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol SED Partidul Socialist Unificat (fosta RDG) SFIO Partidul Socialist-Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești SPD Partidul Social-Democrat German TUC Confederația Sindicatelor Britanice USPD Partidul Social-Democrat Independent German NOTE La originile comunismului occidental 1 Henri De Man Louis De Brouckère, Le mouvement ouvrier en Belgique (1911).Un aspect de la lutte des tendances socialistes, Fondation Joseph Jacquemotte, 1985, 187 de pagini. 2 Marcel Liebman, La scission communiste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în limite acceptabile, pentru a păstra libertatea întreprinderilor și a menaja susceptibilitatea contribuabilului. 3. SISTEMELE ECONOMICE MODERNE 3.1. TRADIȚIA Tradiția împarte sistemele economice în trei grupe: capitaliste, bazate pe libera concurență, comuniste, cu control etatic, și socialiste de tip social-democrat. Capitalismul se bazează, în esență, pe democrația electivă, pe proprietatea particulară, pe controlul individual, prin intermediul proprietății și al profitului, acesta din urmă fiind și principala motivație a demersului economic, pe concurență și competiție, cu tendințe spre monopol, și pe libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
libertate. Comunismul, dimpotrivă, se bazează pe așa-zisa democrație populară, pe proprietatea de stat, pe controlul guvernamental și birocratic, mari monopoluri de stat, fără concurență, fără competiție, monopol politic, planificare, iar motivația principală este satisfacerea interesului general. Socialismul de tip social-democrat, se bazează pe proprietatea colectivă, de grup sau cooperatistă, pe control colectiv, pe redistribuiri mari de factori și venituri între toți membrii societății, pe o concurență limitată sau controlată, pe o competiție slabă, mai puțin în domeniile considerate strategice, și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rentabile. Deci are loc o socializare a producției, ceea ce nu înseamnă abandonarea sistemului capitalist. Profitul rămîne motivație principală, dar societatea operează modificări în distribuție. Social-democrația reprezintă regimul politic al unei societăți ce privilegiază egalitarismul și colectivismul ca ideologii dominante. Guvernele social-democrate intervin direct în economie, cu scopul de a controla activitatea agenților economici. Organizarea socială domină preocupările individuale. În general, autoritatea guvernelor este puternică. Acestea determină, cu sau fără participarea întreprinderilor, obiectivele economice privind producția, consumul, ca și mijloacele utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ale stîngii. Ideologiile se reconfigurează. Politica guvernului Merkel este un exemplu și mai bun în acest sens. Pentru a înlesni această turnură, a fost nevoie ca însuși fostul ministru de Finanțe, Oskar Lafontaine (la vremea respectivă și președinte al Partidului Social-Democrat German), un om cu o viziune neokeynesistă, să-și dea demisia și chiar să se retragă din politică, e drept și la presiunea influentei Bundesbank și a președintelui său de atunci, Hans Tyetmeier, cu o orientare net conservatoare. Înlocuitorul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
asemenea, impozitul pe profitul firmelor a scăzut de la 40% la 25%. Dar nu atît cifrele contează, cît principiile pe care social-democratul Gerhard Schröder și-a întemeiat reforma, sau revoluția sa coperniciană. Acestea nu prea au de-a face cu doctrina social-democrată (de altminteri, au primit foarte greu girul partidului), ci mai curînd cu cele care l-au călăuzit pe Ronald Reagan și care au însemnat: dezetatizare, deregle-mentare, dezimpozitare, debirocratizare, piață, libertate, concurență, investiții ș.a.m.d. Germania a fost, indiscutabil, angajată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
față de scrutinul din iulie. Chiar dacă partidul său deține majoritatea în Parlament, pentru Hitler e o grea lovitură. Pe 1 ianuarie 1933 Frankfurter Zeitung titrează: "Asaltul naziștilor asupra Statului democratic a fost respins". În aceeași zi, editorialul din Vorwarts, organul partidului social-democrat are drept titlu: "Mărirea și decăderea lui Hitler". Știind că, peste mai puțin de o lună, Hitler avea să fie numit, în deplină legalitate, cancelar al Germaniei, semnele de optimism ale aripii republicane par, retrospectiv, fructul unei halucinații colective. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
regăsește, în această ipoteză, modelul liberal britanic. b) scenariul unui nou compromis social s-ar putea construi plecînd de la următoarele date: * flexibilitatea calitativă în întreprindere; * formarea/calificarea celor activi; * parteneriat și negociere între actorii sociali. Acest scenariu este conform modelului social-democrat suedez. 8.1.5. Salariul 8.1.5.1. Concept, funcții Salariul ocupă un rol important în teoria și în practica economice, reprezentînd o componentă esențială a pieței muncii și exercitînd o influență directă asupra nivelului de trai și a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Vest. Acolo se muncește și se trăiește mai destins, într-un pluralism ideologic îmbinat cu o disciplină asumată de majoritatea oamenilor. Timp de câteva decenii după al Doilea Război Mondial, multe dintre țările nordice au experimentat cu bune rezultate programe social-democrate. De departe, Suedia a ținut capul de afiș. Deși principala influență culturală a lor este de proveniență germană, acum engleza a devenit a doua limbă de comunicare după limbile naturale ale celor patru țări nordice: Norvegia, Suedia, Danemarca și Finlanda
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în curricul-ele multor universități contemporane, oferite de publicații și în formatele on line, precum și de programele unor partide europene reprezentate în organismele democratice ale UE. În actualul Parlament European este recunoscut Partidul Socialist European (subl.ns.) (PSE), cu o ideologie social-democrată, subvenționat cu peste trei milioane de euro anual. Având o reprezentare mai mare ca PSE, din 1995 încoace Partidul Popular European (PPE) are orientare conservatoare, liberală și democrat-creștină. Este subvenționat tot cu peste trei milioane euro. Dintre ideologiile celorlalte partide
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Comisiei Electorale și care împreună cu noi au organizat brigăzile pentru colectarea frunzarilor. Primul delegat este prietenul Uică și al doilea un tovarăș din Brigada Filimon Sârbu”. Fiind „prietenul” și nu „tovarășul”, opinăm că Uică nu era comunist ci, mai degrabă, social-democrat sau național-popular ceea ce, la o adică, tot un drac se chema, odată ce atât PSD cât și PNP erau aliate cu PCR în Blocul Partidelor Democrate care va câștiga (?!?) alegerile din noiembrie 1946. Raportul pe luna septembrie se termină cu capitolul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de minciuni sfruntate ce ne-au fost strecurate prin urechi în minte. Documentul de față este foarte important și prin faptul că în mod oficial tinerii comuniști vasluieni recunoșteau că nu reușiseră să-i atragă de parte lor pe tinerii social-democrați numiți uneori și „socialiști”. Umblând cu pâra în continuare, iată ce-a scris „la temă” secretarul „progresiștilor”: „...U.T.S. (uniunea tineretului socialist, n.n.) nu are nici o forță în județ, iar în oraș sunt slabi (de parcă uteciștii erau mai tari! Culmea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
credem că simplii membri ai Tineretului Plugăresc habar n-aveau că organizația lor era parazitată de elemente bolșevice. Din păcate, cele ce se vor întâmpla pe parcursul anilor 1947 și 1948, nu vor fi de bun augur nici pentru „încăpățânații” tineri social-democrați și, ceva mai târziu, nici pentru mai tinerii sau mai vârstnicii membri ai Frontului Plugarilor. Subcapitolul XI În acest episod vom urmări evoluția organizației de tineret comuniste vasluiene pe parcursul anului 1947, an al marii foamete. Această adevărată catastrofă umanitară ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
respingerii de către naționalisme a oricărei federații politice și al apatiei europene a populațiilor, vor devia și implanta construcția europeană pe teren economic. Ia astfel naștere o primă Europă, foarte redusă, pecetluită de reconcilierea franco-germană, cimentată de creștin-democrație și de partidele social-democrate. Iată etapele ei: 1948: Congresul Europei de la Haga și fondarea unei "Mișcări europene". 1949: Consiliul Europei. 1951: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). 1954: respingerea de către Franța a proiectului armatei europene (Comunitatea Europeană de Apărare). 1957: Comunitatea Economică și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a da salutul hitlerist și a redeveni "Germania revanșardă". Mai mult, crearea unei Europe a oțelului și cărbunelui / a pieței comune nu este în ochii marxismului decît constituirea unei super-fortărețe a capitalismului, ceea ce mai curînd trădează decît maschează dulceaga mistică social-democrată și creștin-democrată. Așadar, însăși inima acestei Europe pare să fie intoxicată de nazism și capitalism. Această Europă fetidă este cu atît mai respingătoare cu cît Soarele roșu strălucește la zenit pentru mulți dintre europeni. URSS se sacrificase pentru a elibera
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
PC este cunoscut pe scena politică românească în principal datorită alianțelor și înțelegerilor realizate cu partidele majore ce doresc acces la trustul media al lui Dan Voiculescu (fost președinte al PUR și PC). În 2000, a făcut parte din Polul Social-Democrat (alături de PSD) care a câștigat alegerile. În alegerile din 2004 a candidat din nou împreună cu PSD într-o alianță denumită Uniunea Națională PSD+PUR, dar odată format propriul grup parlamentar a intrat în coaliția guvernamentală alături de Alianța DA. S-a
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
municipiului Cluj). Începând cu 2000, PUNR nu a mai obținut mandate parlamentare deși a încercat chiar printr-o alianță electorală (cu Partidul Național Român). În 2006, a fuzionat prin absorbție cu Partidul Conservator dispărând astfel din viața politică românească. Partidul Social-Democrat Român (PSDR) a fost înființat înainte de primele alegeri libere și a câștigat mandate de parlamentar datorită absenței pragului electoral (doar 1% din voturi). Acestea au fost singurele alegeri la care a candidat fără a face parte dintr-o alianță sau
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pragului electoral (doar 1% din voturi). Acestea au fost singurele alegeri la care a candidat fără a face parte dintr-o alianță sau coaliție. La alegerile din 1992 a făcut parte din CDR, iar la cele din 1996 din Uniunea Social-Democrată (USD) alături de PD. La alegerile din 2000 a făcut parte din Polul Social Democrat alături de PDSR și PUR. În 2001, a fuzionat cu PDSR și astfel s-a creat PSD. Partidul Socialist al Muncii (PSM) a fost înființat la finele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pentru practica democrației descentralizat-comunitare. Folosind aceste "instrumente de lucru", îmi propun estimarea politico-ideologică a unui posibil spațiu politic românesc. Mai întâi, însă, o succintă evaluare a unui generic eșichier politic. Din punctul meu de vedere, orice soluție politico-ideologică între centru-stânga social-democrat și centru-dreapta liberal-democrat este rezonabilă, atunci când este realistă, rațională și morală. Acest spațiu politic al "geometriei variabile" este unul al normalității, complementarităților tematice, interferențelor ideologice și doctrinelor de sinteză. În acest spațiu politic al moderației și reformismului, aș plasa și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și schimbările interne survenite în ultimul deceniu. În plus, pe scena politică a apărut o nouă grupare, activă mai întâi doar în Parlament, dar care acum s-a transformat într-un partid de centru-stânga. Aceasta a cules parlamentari de la Partidul Social-Democrat și Partidul Național Liberal și pare să reprezinte principalul element care va modifica tiparele de competiție între partidele consacrate de pe scena politică românească. Cu toate acestea, astfel de încercări de a forma partide noi prin ruperea unei părți dintr-un
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cel de după redenumirea în "conservator". Un alt element care ajută la clarificarea apartenenței ideologice a partidelor la un anumit moment electoral este reprezentat de trecutul și evoluția ulterioară a partidului. De exemplu, putem include FSN din 1990 în categoria partidelor social-democrate dacă ținem cont de faptul că el a evoluat în alte două partide de stânga: PDSR, ulterior PSD, și PD (devenit PDL după reorientarea ideologică). Toate aceste elemente sunt verificate în cazul tuturor partidelor incluse în analiză, pentru a determina
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în Parlament în 2000. În 2003, reunificarea liberală a fost desăvârșită prin absorbirea PNL-C. În 2008, PNL a absorbit alte două partide mai mici: Acțiunea Populară, partidul fondat de fostul președinte Emil Constantinescu, și Forța Democrată (un alt partid declarat social-democrat), condusă de Petre Roman. La o privire rapidă asupra acestei istorii tumultuoase putem constata că familia politică liberală a trecut prin trei sciziuni și prin nouă fuziuni. Cu toate acestea, datele agregate pentru familia liberală arată că aceasta a avut
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]