1,069 matches
-
și să le dezvolte capacitatea de a face față violenței la care sunt expuși prin absența sprijinului și a protecției emoționale de care au nevoie. Când comunitatea, statul, societatea sacrifică interesul superior al copilului în numele altor rațiuni, vorbim de abuz societal. în cazul copiilor lăsați în urma lor de părinții plecați la muncă în străinătate, primăriile locale nu prea semnalează cazurile către sistemul de protecție a copilului, deoarece în viziunea primarilor, acești copii nu creează probleme. „Probleme avem cu cei care rămân
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
amintește, care dezbate pe marginea celor întâmplate, care învață din cele întâmplate. O comunitate care pune un mare preț pe fiecare membru al ei și care-și centrează eforturile pentru a proteja copiii, noua generație, viitorul comunității. 3.9. Reziliența societală/„reziliența asistată” Numeroase situații, așa cum am arătat, constată că în ciuda adversităților, persoanele sunt reziliente, reușind să-și mențină o viață sănătoasă și să-și păstreze speranță (Suedfeld, 1997; Johnson, Wiechelt, 2004). Reziliența, construită în interacțiunile dinamice petrecute în interiorul organismului și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Finer, 1970). Astfel, la un pol avem tipul ideal de guvernământ, „Statul Puternic” În era „Marii Guvernări” (Pierre și Peters, 2000, p. 25), iar la celălalt pol avem tipul ideal de guvernanță, care constă Într-o rețea de actori coordonați societal și care se autoorganizează (Schout și Jordan, 2005). Aceste rețele sunt considerate nu doar ca influențând politicile guvernamentale, ci preluându-i acestuia din urmă atribuțiile (Stoker, 1998, p. 23). Conform lui Eberlein și Kerwer (2004, p. 136), putem distinge cel
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ce Îi fac chiar și pe romi să-și refuze apartenența la propriul grup etnic. Stigmatul social, În interiorul și exteriorul grupului etnic rom este așa de mare, Încât construirea unei imagini pozitive este aproape imposibilă. Care sunt mecanismele statale și societale prin care se asigură o reprezentare echitabilă a intereselor fiecărui grup etnic din societate? Cât de mult se poate cere unui grup etnic să se schimbe, atâta vreme cât societatea majoritară are propriile blocaje, refuzând să renunțe la imaginile dezumanizante despre romi
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
presiunilor venite din afara țării. Odată cu intrarea În Uniunea Europeană, cel puțin teoretic, minoritatea romă ar trebui să fie capabilă să-și promoveze propriile priorități pe agenda publică. Până În prezent, promovarea propriilor priorități Încă mai are de așteptat, datorită atât blocajelor externe (societale), cât și celor din interior (din partea minorității). În primul rând, promovarea unei agende și a unui discurs comun ține de maturitatea și capacitatea reprezentanților romi de negociere a propriilor poziții din interiorul grupului astfel Încât, În exterior, să apară un mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
grupurilor din societate, indiferent de sex, orientare sexuală, rasă, vârstă, cultură, status socioeconomic?”. În spațiul culturii politice naționale, aflat În pragul Euro-Polity-ului, o posibilă soluție pare a fi asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, prin care funcțiilor tradiționale ale statului li se adaugă cel puțin cea de mediator/negociator, noi niveluri ale acțiunii politice, reguli de comportament politic, modele de interacțiune, precum și noi instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
probatorie, hărțuirea sexuală și combaterea discriminării bazate pe sex, religie, rasă, etnie, vârstă, handicap, egalitatea ca problemă politică de recomandări privind participarea echilibrată la procesul decizional (Recomandarea Consiliului, 2 decembrie 1996). 3. Contextul publictc "3. Contextul public" Dacă privim spațiul societal ca pe un câmp al interacțiunii dintre câteva componente majore - statul, sfera privată, piața și sfera publică (Habermas, 1989; Janoski, 1998)-, putem defini sfera publică sau spațiul civic drept punctul geometric În care se Întâlnesc și interacționează toate celelalte sfere
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
lobby, advocacy, prin campanii de presă, acțiuni de protest, colectare de semnături, demonstrații etc.), grupurile religioase privite din perspectivă publică, nu ideologică - asociații, fundații religioase de caritate, cluburi confesionale etc. Ceea ce Îmi propun În continuare este să identific, În ansamblul societal, locul unui câmp de interes public al politicilor de gen, acela al interacțiunii dintre preferințele/interesele cetățenilor și reprezentarea lor publică, pe de-o parte, puterea politică și/sau autoritatea publică, pe de altă parte, scena pe care se dispută
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
negociază agenda publică și, evident, actorii acesteia. În acest scop, consider foarte convenabil modelul propus de Börzel și Risse (2003, p. 60), care descrie un cadru de construcție, difuzare și instituționalizare a politicilor Uniunii Europene prin convergența celor trei sisteme societale: sfera publică, sfera politică și sfera politicilor (Polity, Politics și Policy), fiecare fiind definită de discursuri specifice: discursul public, cel politic și cel de legitimare (politica publică este un astfel de discurs din momentul În care fundamentează o decizie). La
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care, În timp, prin presiuni adaptative, vor crea și „fondul” necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
odată ieșită din logica alocării autoritare a valorilor, trebuie să recunoască existența raționalității subsistemelor sociale, bazată pe negocieri Între actorii guvernamentali și cei non-statali, publici sau privați. Prin asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, funcțiilor tradiționale ale statului li se adaugă cel puțin cea de mediator/negociator, noi niveluri ale acțiunii politice, reguli de comportament politic, modele de interacțiune, precum și noi instrumente de policy-making
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
co-reglementare, delegare de competențe, externalizare a serviciilor publice, standardizare etc. Dacă input-ul acestui proces este constituit, În mare parte, de adoptarea (și adaptarea) acquis-ului, eficiența transferului este condiționată evident de Învățarea de politici, atât din perspectivă instrumentală, cât și societală. Bibliografietc "Bibliografie" Armstrong, K.; Bulmer, S. (1998), The Governance of the Single European Market, Manchester University Press, Manchester. Bacchi, Carol (1999), Women, policy and politics. The construction of policy problems, Sage, Londra. BÎrzea, C. (2001), Politicile și instituțiile Uniunii Europene
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
internaționale ca fiind caracterizată de o hegemonie benevolentă a Statelor Unite ale Americii (Layne, 2006), amenințările clasice În privința securității, cele din sfera politică și militară, au ieșit din prim-plan, fiind Înlocuite de amenințări În privința securității din sfera economică (presiunile globalizării economiei mondiale), societale (sărăcia și migrațiile), ecologice (Încălzirea globală, problema mai largă a poluării) sau ideologice (recrudescența fanatismului religios, În special a militantismului extremist islamic) (Buzan, 2000). Noi modalități, nu neapărat din sfera puterii militare, cât mai degrabă din sferele economice și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sensitive industries; air traffic, ports and navigation. It is thus obvious that critical infrastructures represent large-scale dynamic systems, prone to multiple threats and posing risks themselves (e.g. electric power system, transportation system, and water supply, information and communication systems). Current societal needs continue or even increase to fully address such systems, in many respects due to their performed functions within the society. Obviously, ensuring safe functioning of every sector or system of critical infrastructures is within the responsibility of every BSEC
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
inter-relaționate: individul, statul-națiune, sistemul mondial al societăților și umanitatea. Pentru Robertson, globalizarea repetă tensiunile dintre comunitate și societate, dar nu doar în interiorul societăților particulare (modernizarea e un proces inițial endogen, are loc în interiorul societăților), ci și între ele. Problemei intra-societale i se adaugă concomitent cea inter-societală. Globalizarea complică așadar dualismul comunitate-societate, pentru că plasează societățile particulare într-un sistem mai larg de societăți, ceea ce duce la relativizarea atât a societăților particulare, cât și a individului. În context globalizant, normele și valorile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
declinul în optimism (Uslaner, 2002; 2003; 2004). Cu toate că, așa cum am arătat, sensurile optimismului / pesimismului sunt foarte complexe, două mari corpuri de teorii pot fi identificate: teorii care mai degrabă psihologizează sau individualizează problema și teorii care o mută la nivel societal. Primul set asumă de fapt că optimismul / pesimismul sunt parte a unei dimensiuni mai largi a personalității (Erikson, 1950; Allport, 1961; Cattell, 1965). Cel de-al doilea consideră că este o caracteristică a societăților mai degrabă decât a indivizilor; că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
precedent. Specificitatea acestei etape rezidă, de la autor la autor, fie în natura comunicațiilor facilitate tehnologic, fie în ocurența în premieră a fenomenului de occidentalizare. Un alt model explicativ transformaționalist este cel al cercurilor concentrice (de la interior spre exterior, corespunzător stratificărilor societale elite, segmente medii și segmente marginalizate), în care gradul angrenării în dinamica globalizării descrește de la centru spre periferie. În sfârșit, și în mod firesc, dezbaterea pe marginea globalizării rămâne deschisă mai ales în aprecierile normative ale fenomenului, care diferă chiar
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
Employee. Owned companies : Is the diference measureable?”, în Monthly Labor Review, vol. 7, nr. 101. Coser, L. (1955), The Functions of Social Conflict, Free Press, Glencoe. Coser, L. (1969), „Some social functions of violence”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Costea, Ș., Larionescu, M., Ungureanu, I. (1983), Sociologia românească contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Costner H.L., Leik, R.K. (1964), „Deductions from «axiomatic theory»”, în American Sociological Review
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în E.F. Borgatta (ed.), Sociological Methodology, Jossey-Bass Inc. Publishers, Londra. Dorofte, I. (1981), Analiza și predicția performanțelor umane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Drew, E.B. (1969), „Cost-effectiveness in welfare: An Attempt at encompassing planning”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Duncan, O.D., Featherman, D.L., Duncan, B. (1972), Socioeconomic Background and Achievement, Seminar Press, New York. Durkheim, E. (1925), Les Formes elementaires de la vie religieuse, Alcan, Paris. Durkheim, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, 2 vol., Editura Politică, București. Engels, F. (1967b), „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, vol. 2, Editura Politică, București. Etzioni, A. (1969), „Toward a theory of societal guidance”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Flacks, R. (1989), „Toward a socialist sociology”, în A. Wells (ed.), Contemporary Sociogical Theories, Goodyear Publishing Company, Santa Monica. Flonta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vol., Editura Politică, București. Engels, F. (1967b), „Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, vol. 2, Editura Politică, București. Etzioni, A. (1969), „Toward a theory of societal guidance”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Flacks, R. (1989), „Toward a socialist sociology”, în A. Wells (ed.), Contemporary Sociogical Theories, Goodyear Publishing Company, Santa Monica. Flonta, M. (1985), Perspectivă filosofică și rațiune științifică, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a Indexului de Dezvoltare Socială, iar Carneiro și Tobias (1963), pe baza primului, construiesc Indexul de Acumulare Culturală (Carneiro, 1973). Robert M. Marsh sugerează construirea unui alt tip de variabilă strategică fundamentală pentru măsurarea gradului de evoluție al societăților: diferențierea societală, măsurată prin numărul de „unități structurate și funcțional specializate” într-o societate (Marsh, 1967). Unitățile considerate sunt, de exemplu, rolurile sociale distincte - preot, profesor etc. sau tipurile de colectivități care compun respectiva societate. Pentru exemplificare voi folosi Indicele de Acumulare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Employee. Owned companies : Is the diference measureable?”, în Monthly Labor Review, vol. 7, nr. 101. Coser, L. (1955), The Functions of Social Conflict, Free Press, Glencoe. Coser, L. (1969), „Some social functions of violence”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Costea, Ș., Larionescu, M., Ungureanu, I. (1983), Sociologia românească contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Costner H.L., Leik, R.K. (1964), „Deductions from «axiomatic theory»”, în American Sociological Review
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în E.F. Borgatta (ed.), Sociological Methodology, Jossey-Bass Inc. Publishers, Londra. Dorofte, I. (1981), Analiza și predicția performanțelor umane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Drew, E.B. (1969), „Cost-effectiveness in welfare: An Attempt at encompassing planning”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Duncan, O.D., Featherman, D.L., Duncan, B. (1972), Socioeconomic Background and Achievement, Seminar Press, New York. Durkheim, E. (1925), Les Formes elementaires de la vie religieuse, Alcan, Paris. Durkheim, E.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Dezvoltarea socialismului de la utopie la știință”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, vol. 2, Editura Politică, București. Engels, Fr. (1964), „Anti-Duhring”, în K. Marx, Fr. Engels, Opere, vol. 20, Editura Politică, București. Etzioni, A. (1969), „Toward a theory of societal guidance”, în S. Heidt, A. Etzioni (ed.), Societal Guidance. A New Approach to Social Problems, Thomas Y. Crowell Company, New York. Flacks, R. (1989), „Toward a socialist sociology”, în A. Wells (ed.), Contemporary Sociogical Theories, Goodyear Publishing Company, Santa Monica. Flonta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]