2,462 matches
-
ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti, doritori de dans, prin sală. Erau deci gata pregătirile din cămăruță, cu pâine, săleam, măsline și ălelalte, iar nașii făcuse
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
geamantan în care avea strictul necesar, cu o scrisoare de recomandare și cu cei trei copii, dintre care unul nu învățase încă să meargă, Frosa pleca astfel în necunoscut... ne mai fiind niciodată pe acele meleaguri, pentru a-și cunoaște socrii. A trebuit să schimbe câteva trenuri și autobuze până la destinație și a ajuns într-o zi mohorâtă de toamnă în comuna Plopu. Coborând din autobuzul ce avea stație în dreptul cârciumii s-a adresat unei bătrâne ce ieșea din magazinul mixt
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
în astfel de condiții. Peste un an, cei mari trebuiau să meargă la școală, și ce putea să le ofere satul ăsta prăpădit! Ultima speranță era scrisoarea de recomandare către domnul Vasilescu. Frosa și copii au locuit până în vară cu socrii și a făcut tot ce era posibil pentru a asigura liniște copiilor. Într-o zi a rugat-o pe mama soacra să aibă grijă de fiii ei, deoarece ea se duce la oraș să caute de lucru. Soacra a acceptat
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
acestea, secretând conștiincios lipici feminin, dar având și o durere surdă În piept, pentru că realizez că genealogiile nu-ți spun nimic. Tessie știa cine cu cine e Înrudit, dar habar n-avea cine era propriul ei soț sau ce erau socrii ei unul pentru celălalt. Totul era o ficțiune născocită În barca de salvare, unde bunicii mei Își reconstruiră viețile. Din punct de vedere sexual, pentru ei lucrurile erau simple. Doctorul Peter Luce, marele sexolog, poate recita statistici uluitoare, conform cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apei îmbie la meditație. Dar astăzi nu are timp. O așteaptă o zi lungă și grea, dedicată în întregime lecturii. Privește la drumul pe care-l mai are de parcurs până la auditorium și zâmbește șters. Cu mulți ani în urmă, socrul ei a transformat un simplu pavilion în sală de lecturi publice. El a introdus moda acestor recitări la Roma. Imediat după ce s-a apucat să lucreze la opera sa monumentală, Istoria războaielor civile, a început să-și invite prietenii acasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vină și el. Băiatul își încrucișează bosumflat brațele și nu se mișcă. Furioasă pe încăpățânarea lui prostească, îl abandonează și se duce să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
general al imperiului. Inima o ia la trap săltat, dar se oprește în loc când își amintește că pe Gallus nu l-a ascultat niciodată altfel decât din mijlocul publicului. Nici el nu e străin de preocupările poetice. Surâde veșted. Odată socrul ei i-a spus că Gallus a scris o tragedie greacă la paisprezece ani. — Care? l-a întrebat. — Nu știu, i-a răspuns râzând. Și a adăugat cu umorul lui caracteristic: — Se numea tragedie. Reușește să zâmbească, chiar dacă un pic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar așa e. Asinius Pollio avea obiceiul să spună că, dacă republica ar pieri și s-ar stinge, el nu mai dorește să trăiască. Și totuși a trăit. A supraviețuit chiar confortabil. Privește țintă în față către un punct imaterial. Socrul ei s-a adaptat noului regim mult mai bine decât lăsa să se vadă. Ce l-a făcut pe acest campion auster al libertății să renunțe la un moment dat să-și mai apere cu ferocitate și pasiune idealurile? A
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătrânul, odată în Senat, când fiul ei cel mic, Aeserninus, și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din greșeală în escadronul cu copii mai mari care se întreceau la alergat. Reușește să surâdă. Socrul ei a caracterizat furios jocurile drept gimnastică patriotică. Simte ghiontul dat de Agrippina, care i-l arată din ochi pe Piso. Se întoarce către el să-l asculte, căci i se adresează chiar ei: — Și mie îmi face plăcere să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adresează chiar ei: — Și mie îmi face plăcere să-mi aduc aminte de Pollio... Surâde cu o tristețe nedisimulată. — Mi-a fost mai mult decât mentor. După un prim moment de emoție agreabilă, Vipsania se luptă din nou cu durerea. Socrul ei le-a arătat tuturor drumul cel bun. I-a învățat cum să ajungă acolo unde în cele din urmă plăcutul se confundă cu moralul. Numai pe fiul său n-a reușit să-l modeleze după asemănarea sa. Labienus pare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Critica la adresa lui Pollio. Oftează, încercând să se adune. Lăsând la o parte lipsa de bună cuviință cu care a fost făcut anunțul, subiectul este - totuși - ex trem de interesant. Potrivit, de altminteri, unei recitări. Căci, în afara impozantei lui opere scriitoricești, socrul ei și-a manifestat talentul și în domeniul lingvisticii. A elaborat o doctrină literară proprie, atât în privința limbii, cât și a stilului. Ce-i drept, mulți îi impută tendința arhaizantă. Dar de ce poezia nu are dreptul să recurgă la arhaisme
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața ta, Agrippa, și-a băgat Augustus picioarele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
totuși pe Pomponia Caecilia așa cum o mai iubesc eu încă pe fata ta. Își șterge fața cu un colț al păturii. Aburii beției încep să se risipească. Ciudat, își aduce perfect aminte ce au discutat el și ră posatul lui socru cu mulți ani în urmă, însă nu reușește să smulgă din întunericul minții ce a făcut aseară. Oftează descurajat. Cu tatăl Vipsaniei s-a înțeles neașteptat de bine. Pentru mulți a fost o surpriză mai mult sau mai puțin plăcută
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă bucur să te revăd! Un bătrân încă verde înaintează prin mulțime către el, în spa tele unui sclav african care îi îmbrâncește fără prea multe menajamente pe cei din calea lui. Tiberius îl recunoaște cu o tresărire. Plautius Silvanus, socrul nepotului său Claudius Nero. Alianțele politice cu Plautii intră în tradiția casei lor, dar nu se aștepta să dea ochii cu el chiar a doua zi după întoarcerea la Roma. N-au trecut nici două săptămâni de când s-au despărțit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ferează indignat Velleius. Pot să degradeze mozaicul cu Orbis Terrarum! Tiberius Nero simte și el pișcătura neliniștii. Porticul a fost terminat după moartea lui Marcus Agrippa de sora sa, Polla, iar harta se bazează pe notele și planurile întocmite de socrul lui în timpul expedițiilor militare. Mare păcat ar fi vătămarea ei! Se uită în depărtare și constată că într-adevăr toată zona situată între oraș și Tibru pare în dimineața aceasta neîncăpătoare. Oamenii au venit grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii; La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mândrul soare și pe nună, mândra lună. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bine limba engleză era pentru ea o bucurie a sufletului, era ca și cum ar fi cântat la un instrument. Iar cele mai intime și personale amintiri despre soțul ei erau tot În această limbă. Toate cărțile și revistele care scăpaseră furiei socrului ei erau bine puse la păstrare. La ocazii speciale, le scotea și citea veștile răsuflate din revistele vechi de ani de zile, savurându-le cu parcimonie, cum făcuse și cu bomboanele lucioase pe care le primise cadou o dată, de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mea era însărcinată și nu prea voiam să o îngrijorez. Deoarece mă internaseră, nu aveam cum să nu-i spun. Pe seară m-au mutat de la terapie intensivă, într-un salon normal. La spital au venit soția, părinții mei și socrii. Noaptea nu am putut dormi deloc. De când m-am născut, nu am fost internat niciodată. Aveam diverse gânduri. Aveam băgat prin nas un tub de oxigen. Eram agitat. Nu am reușit să dorm. Nu am nici un fel de sechele. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar nu am reușit sub nici o formă să le fac atunci. Când terminam actele, trebuia să trec pe la maternitate, pe la soția mea. Nu era bine dacă nu mă duceam. Cu două zile în urmă, când m-am dus la casa socrilor mei, soția mea deja plecase la spital. Am alergat într-acolo, însă orele de vizită se terminaseră la 15.00 după-masa. M-am întors acasă. Imediat am primit telefon. Mi s-a spus că a născut. M-am dus glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prefectura Kanagawa. În școala primară m-am mutat în Yokohama. Școala am făcut-o acolo, primul serviciu tot acolo. Practic, sunt «yokohămeancă». Normal că sunt atașată de acest oraș. Anul trecut, când am născut, am stat mult timp la casa socrilor, din Nagano. În Ueda aerul e curat, peisajele sunt frumoase. Când m-am întors și am văzut portul, mi-au dat lacrimile de fericire. Toți prietenii mei sunt din Yokohama: cei din liceu și cei de la fostul loc de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ating. Atât de mult îmi doream să-l ating... puteam doar să-l privim. Nu-mi venea să cred că l-au lăsat o noapte într-un loc atât de trist. Până și la Poliție ar fi fost mai bine. Socrii și fratele lui din Ueda au venit la Tokio, au ajuns la Poliție, dar nu le-au dat voie să-l vadă. A fost dureros. Fratele mai mare al soțului a dus trupul neînsuflețit cu mașina la casa părintească. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mers cu trenul. În tren mi-am adus aminte de bunul meu soț și am plâns neîncetat. Mă încurajam singură: «Trebuie să te stăpânești!» Trebuia să mă ocup de funeralii cum se cuvine și apoi nu mă mai interesa nimic. Socrii mei se străduiau, așa trebuia să fac și eu. Se spune că lui Buddha nu-i place să plângi, dar nu mă puteam abține. Cu toate că știam că nu aveam voie să plâng... Copilul din burtă se mișca. Atunci când plângeam, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și mă întrebau: «Matușică, ce ai? E din cauză că a murit Eiji?» Nu puteam să plâng dacă erau pe acolo. M-au consolat. În luna septembrie a acelui an m-am întors în Yokohama. Am stat jumătate de an în casa socrilor. A devenit a doua mea casă (râde). Și acum merg des acolo. Mă simt bine la ei. Toți mă întâmpină cu bucurie. Mergem împreună la mormântul soțului. A trecut un an de la accident și am reușit să trec peste asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]