1,274 matches
-
a nu fi capabil să suporți prezența celorlalți, presiunea preocupărilor lor, haosul și zgomotul vieții publice și incompatibilitățile dintre Sine și Celălalt"318. Cât privește individualismul cognitiv, așa cum apare în scrierile lui Descartes, acesta este interpretat ca o expresie a solitudinii intelectuale, din moment ce gânditorul își exprimă credința de a nu-și putea împărtăși convingerile cu ceilalți și refuză, ca atare, orice formă de cooperare 319. În fine, și individualismul politic, așa cum apare în gândirea contractualistă, și mai ales în gândirea lui
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu-și putea împărtăși convingerile cu ceilalți și refuză, ca atare, orice formă de cooperare 319. În fine, și individualismul politic, așa cum apare în gândirea contractualistă, și mai ales în gândirea lui Hobbes, nu este altceva decât o expresie a solitudinii naturale a omului, întrucât fiecare individ este, din natură, izolat 320. O asemenea imagine asupra individualismului ne arată că acesta este un produs secundar al gândirii moderne și nu, în mod necesar, așa cum promovează abordarea convențională, marca fundamentală a acesteia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Adrian-Paul Iliescu, op. cit., p. 141). 313 Adrian-Paul Iliescu, Solitude and the Birth of Modernity, New Europe College, București, 1999, p. 7. 314 Idem, pp. 15-16. 315 Idem, p. 17. 316 Adrian-Paul Iliescu exprimă cu maximă claritate faptul că, "atunci când elementul solitudinii prevalează, punctul de start este cel al separării de toți ceilalți. Solitarul e înclinat să se disocieze de ceilalți, fizic, moral și intelectual, și să îi țină la distanță; el țintește spre autoizolare, cu toate că izolarea îi permite de asemenea să
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins până atunci, după părerea lui Vigny, care declară, în 1836, în Jurnalul unui poet (Journal
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
are ocazia pentru prima oară să nareze "povestiri integrale", complexe, în maniera literaturii pulp care îl fascinase în tinerețe. 588 Bradford Wright, op. cit., p. 1. După declarațiile sale, Siegel a conceput primul profil al lui Superman într-o noapte de solitudine, în care stând întins în pat și numărând crăpăturile din tavan, se gândea cât de mult i-ar plăcea să poată zbura. Dimineața s-a întâlnit cu Schuster și au demarat proiectul. Ambii aveau 17 ani. (James Steranko The Steranko
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
scrise Drusus, „că, pentru a-i îngădui lui Tiberius să facă toate acestea, trebuia să-i asigure o izolare completă. Și, cu aceste instrumente, s-a făcut pe sine stăpânul Romei“. Tiberius mergea din ce în ce mai des în insula Capri, superbă în solitudinea ei. În punctul cel mai înalt se ridica enorma vilă imperială, care îi era dedicată celui mai mare dintre zei și a intrat în istorie ca Villa Jovis. „O asemenea izolare ar fi de nesuportat pentru oricine, însă pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pună să se construiască o hermă cu două fețe, ca aceea a lui Janus, vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea să fie chipul barbar al tracului Aesopus, care trăia într-o aspră solitudine, neîngrijit, cu părul ciufulit, având și el experiența sclaviei, „iar pe cealaltă - chipul gânditor, înspăimântat din cauza închisorii, al dragului meu poet, al lui Phaedrus al meu“. Acum ușa de la zothecula era din nou deschisă, și toți se arătară în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa era mereu întredeschisă și o lampă mică ardea într-un colț -, se prăbușea pe pat, îmbrățișând-o cum și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor câte unui roman policier. Dar Îndrăznesc să mărturisesc că nu sunt sclavul modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul protejat, un habitué al celulei 273, Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În pofida sursei de inspirație picarești spaniole, romanul descrie, cu pronunțat realism, societatea franceză. Góngora y Argote, Luis de. Poet baroc (1561-1627), reprezentant al culteranismului spaniol, curent care urmărește În principal frumusețea poetică formală și Îndepărtarea de realitatea cotidiană. Las soledades (Solitudinile, 1612-1613) este una din operele sale poetice fundamentale, În care se vădește Întreaga forță expresivă a acestui curent literar. Oarecum uitat după moarte, opera i-a fost reabilitată, la sărbătorirea tricentenarului, când poeții Generației de la 1927, printre Dámaso Alonso, Federico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
morți, fruntași la Învățătură, sau la scările late pe care urcam Învăluiți În fum de țigară și-un profund aer de singurătate laterală pentru a ajunge În sala de clasă unde se ținea cenaclul și se desfăceau În două ore solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna („CÎnd moare un om moare Întreaga lume”), o extincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am însurat cu femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
început, îmi dădea ghes să plec și mă apuca o mare neliniște. Mă tot gândeam cum voi trăi; voiam să-mi pun la încercare destinul, mai ales în anumite clipe eram neliniștit. Știți că există asemenea clipe, mai ales în solitudine. La noi, acolo, era o cascadă mică și cădea de sus, din munte, ca un fir de ață subțire, aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că nu-i cine știe ce înaltă, era cam la jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sale un fel de pudoare a ființei retractile împinse într-un „joc” care-o fascinează nu atât în măsura în care ar putea-o promova ca „arbitru”, conducător al jocului, manipulator lucid al regulilor sale, ci întrucât promite comuniunea, un antidot al fundamentalei solitudini, o - fie și temporară - solidaritate umană. Când crede a o fi găsit, jubilează, își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, înfășurat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal și la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intermitent, în acest volum ea devine centrul ordonator al viziunii. Voronca își structurează de fapt acum, pentru prima oară, întregul discurs liric în funcție de problematica scrisului, asumat ca dimensiune existențială majoră, angajând un destin uman dramatic, prins între conștiința amară a solitudinii și voința generoasă a afirmării a ceea ce poetul va numi mai târziu „frumusețea acestei lumi”. „În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet și liniște. Revelația, miracolul, misterul, despre care vorbește poetul în atâtea rânduri, stau tocmai în acest sentiment al comunicării / comuniunii, afirmat în contrast radical cu „această-ntemnițare a omului într-însul”, cu solitudinea în stagnare și inerție. De unde și proiectul ideal al misiunii ce și-o încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrășați de tenebre Să vă arunc în sângele cărnii tăciunii sfârâitori ai stelelor Să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă dinainte pe cadranele de ceasornic”, care “încuiau în dosarele voluminoase cheia unei existențe ca o ușă cu țâțânile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată în spațiu”, „rostind
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfârșind fără răspuns că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. ș...ț Cât de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sfârșește Pe cine căutați?; ultimele rânduri din Obrazul de cretă, elogiind „viața”, o echivalează metaforic deopotrivă cu „un luceafăr găurind toate cărțile, toate zidurile” și cu un „bici încordat în cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; în Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează în „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; în Copacul-centaur libertatea poetului rămâne limitată la reveria dintre „pereții strâmți” ai odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, în finalul Pădurilor orchestre, aceste rânduri melancolice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în genere, în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, într-un prim moment, în figuri - cum am văzut - ale închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe în plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, încremenire în convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rândul lor, o rețea - în ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă în act doar poetul și poezia, ca agenți dinamizatori. O întreagă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
osmozei lucrurilor și ființelor, imaginarul așa-zicând negativ al poetului se restrânge la câteva toposuri caracteristice amintitei obsesii a „imuabilului care ne înconjoară”. În mod firesc, acestea comunică între ele, realizând un izomorfism semnificativ pentru expresia elegiacă a recluziunii, izolării, solitudinii sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) în care să nu se manifeste, în chip explicit sau indirect, fie și doar în fugitive
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]