1,131 matches
-
nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da, As-naat, am răspuns amabilă, punându-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și dacă e așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, „mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sunt”, exista o sală de basm, somptuoasă, „ca la Versailles” preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie frumoasă, care în plus mă iubea. Deodată spuse încet: „Ajunge, hai să mergem”. Revenise la tonul obișnuit. N-o mai impresiona sala. Minunea, iluzia luaseră sfârșit. Ar fi trebuit să mă ridic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi luase locul lui Liv ca madame a bordelului din oraș, Virgil Jones sugerase jocul ironic de cuvinte care acum îi dădea numele. Dar deși ea se străduia să mențină casa impecabil de curată, ea nu avea nimic din eleganța somptuoasă, cu ornamente împletite și fier forjat, a orașului New Orleans de odinioară. Și nici madame nu semăna în nici o privință cu regina tragică, soție și mamă a oedipianului Rex, în afara numelui comun. Astfel ambele sensuri ale jocului de cuvinte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când potrivea tacul de biliard sau punea jetoanele, la ruletă. Era o femeie născută să aibă bani și să fie admirată. Era potrivită cu amenajările somptuoase de pe terasele de la Padideh, unde cânta muzica și se auzeau valurile. Era o femeie care tăcuse și care uitase de viața ei, dar care atunci înflorea. Ghazal pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
1817, În memoriile sale franceze. Scena din salonul prințesei e urmată de câteva considerații amuzate pe marginea „manifestării de dandysm”, pregătind intrarea În arenă a unui nou „membru al tribului”. Secvența se desfășoară la câteva zile distanță, În sălile unui somptuos hotel, proprietate a baronului Denon, cunoscut amator de exotisme. Unul dintre invitați, tânăr diplomat (tot englez), sfidează cu vestimentația și prin Întreaga sa atitudine prinți, contese, ducese, dar mai ales prețioasele piese din colecția de rarități orientale a gazdei. Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asemenea. Adevăratele Împărății trebuie Întemeiate pe o naștere mai nobilă sau pe o cucerire mai imaterială. Presupunând că nimeni nu l-ar detrona, domnul Robert de Montesquiou, dacă ar fi doar atâta, nu ar fi decât un exemplar, original și somptuos, În care s-ar putea recunoaște orice banal tânăr contemporan”1. În tinerețe, decis să-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
conveniență. Iar Marlborough, cu frumusețea sa de femeie orgolioasă, e mai degrabă lacom decât vanitos. Singur Bolingbroke le-o ia Înainte cu totul, ca un adevărat dandy al vremilor din urmă. Are ceva din Îndrăzneala acestuia În conduită, o impertinență somptuoasă, o preocupare pentru efectul exterior și o vanitate permanentă. Ne aducem aminte cum a fost gelos pe Harley, asasinat de Guiscard, și cum spunea - spre a se consola - că asasinul confundase desigur un ministru cu altul. Rupând-o cu ipocriziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
adusese - În graba plecării - câteva rămășițe ale magnificenței apuse, dar aceste urme ale unei averi englezești erau aproape o comoară În Franța. Și-a Închiriat de la un librar din oraș un apartament pe care l-a mobilat cu o fantezie somptuoasă, Într-un mod care să-i amintească de budoarul său din Chesterfield Street sau de saloanele din Chapel Street, În Park Lane. Prietenii, dacă ne e Îngăduit să folosim un cuvânt atât de sincer - căci prietenii unui dandy sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asemenea. Adevăratele Împărății trebuie Întemeiate pe o naștere mai nobilă sau pe o cucerire mai imaterială. Presupunând că nimeni nu l-ar detrona, domnul Robert de Montesquiou, dacă ar fi doar atâta, nu ar fi decât un exemplar, original și somptuos, În care s-ar putea recunoaște orice banal tânăr contemporan. Dar când Îi vom compara, vom vedea diferențele, sau mai curând contradicția, și poate vom Înțelege și mai bine adevărata natură a poetului Liliecilor 1. Generația propriu-zis decadentă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a se respecta luna sfântă. Circumcizia a prilejuit întotdeauna, în ținutul al-Andalus, sărbători în cursul cărora oamenii uitau cu totul de actul religios pe care-l celebrau. Doar se mai pomenește încă și în zilele noastre de ceremonia cea mai somptuoasă dintre toate, aceea pe care a organizat-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se hotărî în sfârșit să oprească festivitățile. Decretă că ultima zi de Paradă avea să fie de 22 moharram 883, care cădea pe 25 aprilie din anul creștin 1478, adăugând totuși că distracțiile de la urmă vor fi încă și mai somptuoase decât cele din săptămânile precedente. În ziua aceea, pe Sabika, femeile din cartierele de rând se amestecaseră, cu sau fără văl, cu bărbații de toate condițiile. Copiii din oraș, printre care și maică-mea, ieșiseră îmbrăcați cu straie noi încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în cursul căreia se făcea schimb de daruri somptuoase. La toate aceste sărbători se adăugau Paștele, Assir, începutul toamnei, și mai cu seamă faimoasa sărbătoare de Mihrajan. Pentru acest din urmă eveniment, exista datina de a se aprinde focuri mari din paie; se spunea în glumă că aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a-i vedea pe djinni cățărându-se pe mine în somn. O săptămână mai târziu, ne-am întâlnit iarăși cu Bălțata în piața pătrată, aflată atât de aproape de casa noastră. Vizita ne-a dus de data asta la o locuință somptuoasă, situată nu departe de palatul sultanului. Încăperea în care am fost primiți era mare și înaltă, cu un tavan zugrăvit în azuriu și aur. Înăuntru erau mai multe femei, toate grase și înfășurate în văluri, care n-au părut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ușă. Am răspuns fără să deschid. Era un servitor trimis de unchiu-meu pentru a-mi aduce aminte că eram așteptați la palat. Trebuia să asist, îmbrăcat de gală, la prezentarea scrisorilor. La curtea din Tombuctu, ritualul este precis și somptuos. Când un ambasador obține o întrevedere cu stăpânul orașului, trebuie să îngenuncheze în fața lui, cu chipul atingând podeaua, să adune cu mâna un pic de țărână și să și-o presare pe cap și pe umeri. Supușii principelui trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
n-aș fi pus la cale plecarea. Cu toate astea, în primele zile, detenția a fost mai puțin aspră decât mă temeam. În februarie, am putut chiar primi un dar de la Abbad, care, date fiind condițiile, mi s-a părut somptuos: o manta din lână și o prăjitură cu curmale, însoțite de o scrisoare prin care îmi vestea în cuvinte abia deghizate cucerirea Rhodosului de către Soliman: Marea i-a dus pe ai noștri în vârful stâncii, iar pământul a fremătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar nici măcar o clipă n-am văzut nici cea mai mică legătură între el și prietenul meu cel mai bun, ruda mea cea mai apropiată, fratele meu aproape. Am fost nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
man, nein? Capitolul 21 Londra, șase luni mai devreme Henry Blyth-Pullen bătea în schimbătorul de viteze pe ritmul melodiei din Archers. Tum-tee-tum-tee-tumtum-tum, tum-tee-tum-tum-tum-tum. Era, hotărâse el, un om cu gusturi simple. Ar fi putut să-și petreacă viața înconjurat de somptuoase obiecte antice sau de artefacte prețioase, dar nevoile lui erau modeste. Doar atât - o plimbare cu mașina după-amiaza, sub strălucirea soarelui de primăvară, fără alte obligații mai împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]