1,605 matches
-
greu. Poate că pur și simplu îi place să-și păstreze independența și nu crede, ca tine, în prostituția legalizată. Henrietta era pe punctul de-a protesta în fața acestui mod de-a descrie sfânta taină a căsătoriei când se auzi soneria și Fran se ivi în persoană, urcând în fugă scările și intrând în baie. — Mătușica Fran! chițăi micuța Lottie, sărind brusc în picioare și stropindu-și mama. Mă duci la Old McDonald’s? La șase ani, Lottie încă nu asimilase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vadă părinții. Îi pieri tot cheful la gândul predicii pe care avea să i-o țină maică-sa despre avantajele cărora le dăduse cu piciorul refuzând să devină doamna Adrian Blake, dar trebuia să o înfrunte la un moment dat. Soneria reverberă cu un ecou plăcut în casa monumentală. Începea să dea semne de paragină, observă, dar, probabil că se descurcau mai greu acum, când trăiau doar din pensia tatălui ei. Spre bucuria sa, îi deschise chiar el. — Franny! Ce surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amplasării lui Simon astfel încât să minimizeze pagubele. Unde putea să-și așeze soțul așa încât să jignească doar o parte din oaspeți în loc de toți? În cele din urmă, abandonase acest proiect drept unul utopic. Chiar când bătu ora opt se auzi soneria. Cine putea fi atât de lipsit de maniere încât să ajungă la timp? Din fericire, cursul ei pentru o Gazdă Perfectă o avertizase să fie întotdeauna gata cu un sfert de oră mai devreme tocmai pentru o astfel de eventualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un sfert, mult peste intervalul de întârziere acceptat. — Henrietta o să facă o criză dacă individul a uitat. Trebuie să recunosc, mi se pare o atitudine cam nepoliticoasă când noi am depus așa un efort. Zece minute mai târziu se auzi soneria și Sophie și mama ei se îndreptară în același timp spre ușă. — Treci înapoi la turnat în pahare, îi porunci maică-sa, trimițând-o iarăși în salon. Bietul om își petrece întreaga viață aducând pe lume copii, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ei credea că era momentul să se maturizeze. Pentru Fran, culmea ironiei era următoarea: nu aveau niciodată oaspeți care să rămână peste noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă nu cumva se certase cu parternera de bridge, un incident deloc ieșit din comun. Singurul motiv pentru care continuau parteneriatul era faptul că nimeni altcineva nu voia să le fie partener. Ca în multe căsnicii, de altfel. Se auzi soneria și sări să răspundă. În prag stătea Laurence, chipeș și îngrijorat. — Laurence, slavă Domnului! El o îmbrățișă și de data asta ea plânse fără să se mai ascundă. — E vorba de tata. Starea lui s-a agravat din nou. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o alternativă. Se gândi la Laurence. El avea să înțeleagă. El avea să sprijine planurile ei de-a găsi o altă formulă de îngrijire. Îl prinse chiar când pleca de la spital și el promise să vină direct acolo. De îndată ce auzi soneria, fugi și i se aruncă în brațe, și lacrimile, reținute de nevoie, i se prelinseră pe obraji. Laurence o mângâie pe păr și îi spuse că totul avea să fie în regulă, că aveau să găsească soluția optimă. Ascultă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide iar o ușă, apoi ultima. Nu știu cu cine voi sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Die Blumensphynx). Alte vecinătăți sînt: două ilustrații de Marcel Iancu, un poem de Ion Vinea („Alții“, datat 1920) și un poem de Ilarie Voronca („futuristul” „Cloroform“: „În suburbie cinematograf și bordel iată/geometria orașului logaritm stelar vals/ Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals/ Luntre și pasăre de azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește o genealogie a „stilului nou” de la Cubism, trecînd prin Dadaism, către stația terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor din Essen și al uzinelor de la Bilbao. Edițiile speciale, escadrele, pavilioanele consulatelor, soneria cinematografelor, erupția sondelor, activitatea băncilor, consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În fapt, proza „spînzură” între viziunea expresionistă și cea futuristă. Nu mai avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la ușă! Deschide tu! Nici un răspuns. Singurul sunet care se aude este acela al muzicii salsa date foarte tare, venind dinspre combina din grădină. Se aude la fel de tare În baie ca și afară. — Dan! urlu eu Încă o dată, printre țîrÎiturile soneriei. În cele din urmă, suflînd din greu și gîfÎind, Îmi salt corpul din cadă, mă Înfășor În halatul lui Dan (singurul care Încă Îmi mai vine) și-o pornesc, picurînd toată, spre ușa de la intrare. Chiar nu aștept pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rolurile de soacră și noră. Ne Întoarcem la Michael și Dan, care sînt evident ușurați să constate aparent cît de repede ne-am rezolvat diferendele. Și reiese că am venit tocmai la timp, căci nici bine nu ne așezăm, că soneria Îi anunță pe Fran și Marcus (primii noștri invitați). După aceea, toată lumea sosește parcă În același timp. Curînd, atmosfera devine una prietenească, se reumplu paharele și se aud voci strigînd numele unor prieteni neglijați de luni de zile. În ciuda unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt examinat tăcu. În tăcere, muzica Îndepărtată și difuză deveni din ce În ce mai clară: soneria telefonică Înșira notele - de-acum ușor de Înțeles - ale melodiei Bella Ciao. Tăcu și Zero. Notele continuau să țeasă Stamattina mi sono alzato. O bella ciao bella ciao bella ciao ciao ciao. — Unde vă credeți, domnule, la munte? urlă profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
una după alta, iar eu n-am știut să prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul ascensorului cu cel de la soneria portarului, hăituit de o hoardă de femei Însărcinate - rațe legănate, fantasme grase și inerte. O viziune pe care o considerase Întotdeauna dezgustătoare. Aris avea oroare de urmările raporturilor sexuale: boli congenitale, infecții, plăgi și copii. Prefera să-și fie suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i familie... Nu răspunde, spuse Emma uimită. Valentina nu-și Închidea niciodată telefonul, butona mereu SMS-uri, sonerii și Dumnezeu mai știe câte altele, și chiar dacă pe ea o enervau sunetele acelea metalice și o scotea din minți că trebuia s-o plătească În fiecare săptămână câte o cartelă nouă reîncărcabilă, era totuși mulțumită, căci măcar știa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văd că broscărimea sălta pe pereții umezi și împodobiți cu mușchi. Nu m-am putut abține să nu comentez: Ciudat, foarte ciudat... Am încercat să-mi distrag atenția de la ființele ce mi stârneau disprețul și am apăsat lung pe butonul soneriei vechi și ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muzică, deoarece știam că măcar așa voi mai scăpa de câteva emoții. La liceu toată lumea făcea parte din câte un grup, însă eram și mai șocată de faptul că toți elevii veneau la școală cu propria mașină. Deodată a sunat soneria, trebuia să merg la ore. Ajunsă în clasă, doamna Parker, profesoara de biologie m-a prezentat elevilor. Să vedea că nu erau prea încântați să mă aibă ca și colegă, dar am ignorat acest amănunt și m am așezat în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o strâng pe mai departe în brațe, aș fi vrut să-i spun să nu mai fie tristă, că nu-i nici o problemă, dar nu puteam să scot o vorbă, nu puteam nici să deschid gura, și atunci, pe neașteptate, soneria de la intrare a început să țârâie lung și insistent, cineva apăsa puternic butonul, o dată, de două, de trei ori, și atunci am simțit cum mama îmi dă drumul, trupul i se răcise pe de-a-ntregul, și atunci i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la ușă, eram sigur că e miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii lui tata, ăia cu care plecase atunci când l-am văzut ultima oară, am rămas atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
umăr, las’ că-i bine, a spus, liniștește-te. Dar eu încă mai tremuram, mi-au venit în minte scrisorile tatei, acele cărți poștale, și cum, la început, mama îl tot aștepta să vină, tresărind de fiecare dată când suna soneria, crezând de fiecare dată că i-au dat drumul acasă, dumneavoastră mințiți, le-am zis, dacă tata s-ar fi întors, atunci e sigur că m-ar fi căutat, ar fi venit acasă, la noi, la mama și la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mine, și atunci a sunat de ieșire. Am căzut de-a binelea, pe spate și într-o rână, m-am lovit la fund și la coate și mi-am murdărit uniforma, iar de-acolo, de jos, de pe podea, până și soneria se auzea mult mai tare. Nea Klidész s-a uitat la mine și mi-a spus că halal elev de serviciu mai sunt, apoi și-a luat catalogul sub braț și a ieșit din clasă, aruncându-mi în treacăt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc, s-a dus direct la ușă, s-a uitat la nume, a apăsat energic butonul soneriei, apoi m-a luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știam că, de-ndată ce-mi termin lecțiile, o să-l scoatem din frigider și o să-i punem lumânările și-o să sărbătorim împreună ziua mea, și tare mult aș fi vrut să termin odată, și atunci, brusc, a început să sune soneria. Evident, mama a tresărit, de când cu percheziția se speria mereu când auzea soneriei, și chiar că nu așteptam pe nimeni și nici nu prea venea nimeni pe la noi, poate doar vecinii, seara, să ne ceară sau să ne aducă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și o să-i punem lumânările și-o să sărbătorim împreună ziua mea, și tare mult aș fi vrut să termin odată, și atunci, brusc, a început să sune soneria. Evident, mama a tresărit, de când cu percheziția se speria mereu când auzea soneriei, și chiar că nu așteptam pe nimeni și nici nu prea venea nimeni pe la noi, poate doar vecinii, seara, să ne ceară sau să ne aducă ceva, dar așa, după-masa, aproape niciodată, și atunci, uitându-mă la mama, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am gândit că precis băieții se țin de pozne deși le spusesem să nu facă prostii de-astea la ușa noastră, dar când dădeam să intru în cameră, să-i spun mamei că nu-i nimeni, s-a auzit iarăși soneria, și iarăși m-am uitat și n-am văzut nimic, și atunci m-am încumetat să deschid ușa, dar numai ca să văd dacă cineva nu blocase butonul soneriei. Și cum am deschis ușa, ce să vezi, un copil, să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]