1,225 matches
-
o comisie guvernamentală lituaniană a investigat activitatea AK în Lituania. În ultimii ani se poate constata o oarecare apropiere a pozițiilor istoricilor din cele două țări, deși rămân încă numeroase probleme asupra cărora interpretările diferă fundamental. Relațiile Armia Krajowa cu sovietice au mers din rău în mai rău. Dacă Germania Nazistă a invadat împreună cu Uniunea Sovietică Polonia în 1939, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, sovieticii au considerat partizanii polonezi loiali guvernului în exil mai degrabă inamici decât aliați, dat fiind planurile Moscovei
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
escadrile de observație. Prima pierdere a survenit chiar în prima zi a atacului, când un IAR 37 al escadrilei de recunoaștere nr. 19 a fost doborât de un aparat Polikarpov I-153 al VVS ("Voenno-Vozduhnîe Silî" - Forțele Aeriene de Război Sovietice). În această zi au fost pierdute 4 aparate de observație. Prima victorie a fost omologată două zile mai târziu, când sergentul Vasile Pușcașu, mitraliorul din spate al unui aparat IAR 39 al escadrilei de recunoaștere nr. 22 a doborât un
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. Controversa identitară a cunoscut trei perioade de acalmie: În restul timpului, controversa a fost activă, « moldovenismul » fiind principala pîrghie a politicii țariste, sovietice și ruse în teritoriile din răsăritul Prutului și față de România, sau față de revendicările romanicilor dinafara acesteia, în timp ce « românismul » a fost pîrghia politicii culturale românești, a mișcărilor naționaliste din România și a partidelor politice pro-occidentale din Republica Moldova. Odată cu renașterea mișcărilor comuniste
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
capacitatea de a distruge blindatele grele la mare distanță. Strategia celui de al doilea proiect era să creeze un vehicul cu un blindaj mai mare, din care să rezulte un vehicul mai bine protejat decât tancurile inamice. Proiectele germane și sovietice de vânători de tancuri foloseau o suprastructura de tip cazemata, tunul antitanc având o miscare limitată în câmp orizontal. Rezultatul era un vehicul ușor, rapid și mai simplu decât un tanc, dar cu un tun de calibru mai mare decât
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
mod oficial capitularea Germaniei din partea URSS, și Constantin Rokossovski au condus parada militară călare pe doi armăsari, unul alb și unul negru. Momentul este imortalizat printr-o statuie ecvestră din fața „Muzeului de Istorie” din Piața Manejului din Moscova. Premierul Uniunii Sovietice Iosif Vissarionovici Stalin a asistat la paradă de la tribuna Mausoleului lui Lenin. Principalele momente ale paradei au fost defilările vehiculelor de luptă ale Armatei Roșii și zborul demonstrativ al avioanelor militare. Unul dintre cele mai cunoscute momente ale paradei a
Parada Victoriei de la Moscova () [Corola-website/Science/309672_a_311001]
-
Wall Street Journal" în editorialul său scria([[4 ianuarie]] [[1995]]): ""Aceasta era tocmai provocarea domnului Gorbaciov care, în ianuarie [[1990]], a argumentat folosirea din partea sa a violenței împotriva Azerbaidjanului care căuta calea independenței, prin faptul că populația acestei republici, foste sovietice, era reprezentată de niște brigăzi de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
În fiecare an, în ziua de 20 ianuarie, peste un milion de cetățeni vizitează Aleea Martirilor, unde sunt înmormântați eroii celei mai mari și sângeroase mișcări pentru independență din fosta [[Uniunea Sovietică|Uniune Sovietică]]. [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului]] [[Categorie:Istoria Azerbaidjanului Sovietice]] [[Categorie:Sentiment anti-azeri]] [[Categorie:1990 în Azerbaidjan]]
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
între 22 iunie - 19 august 1944. Această ofensivă a dus la distrugerea aproape completă a Grupului de Armate Centru și a trei dintre armatele componente: Armata a 4-a, Armata a 3-a Panzer și Armata a 9-a. Armatele sovietice implicate direct în Operațiune Bagratilon au fost Frontul I Baltic, Frontul I Belarus, Frontul al II-lea Belarus și Frontul al III-lea Belarus. Operațiunea s-a încheiat cu una dintre cele mai grave înfrângeri ale armatei germane ("Wehrmacht Heer
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
tancuri a fost separat de Armata a 3- Panzer și a fost trecută sub comanda Armatei a 4-a, Unități de rezervă ale Diviziei a 14-a de infanterie au fost aduse în zonă pentru a face față atacurior impetuoase sovietice pe direcția Orșa. Până la mijlocul nopții, Armata a 11-a de Gardă sovietică depășise pozițile resturilor Corpului al 4-lea din zona Bogușevsk, iar divizia a 78-a de infanterie germană a ajuns într-o situație foarte grea. Ziua de
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Divizia a 20-a Panzer a încercat să stăvilească atacul sovietic din nord, dar a fost nevoită să-și schimbe direcția de atac spre sud, spre o nouă străpungere a liniilor germane și să stăvilească înaintarea Armatei a 65-a sovietice. Pe 27 iunie, forțele sovietice reușiseră să încercuiască cinci divizii ale Armatei a 9-a lângă Bobruisk și Corpul al 35-lea, elemente ale Corpului al 41-lea și al Corpului al 20-lea Panzer germane la est de Berezina
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
forțele sovietice să intre în Borisov. Germanii din „Grupul von Saucken” au încercat să organizeze apărarea în nordul vestul orașului Minsk, de unde venea amenințarea Armatei a 5-a de tancuri de Gardă. Căderea orașului părea iminentă. Armata a 65-a sovietică se îndrepta spre oraș dinspre sud, Armata a 5-a de tancuri se apropia dinspre nord, iar Corpul al 2-lea de tancuri reușise să forțeze Berezina. Germanii care apărau Minskul au început pregătirile pentru retragere pe 1 iulie, iar
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
posibilitate să se reorganizeze în apărare. În ofensiva care a urmat, operațiunile Lublin-Brest și Lvov-Sandomierz, sovieticii au exploatat în continuare degringolada care cuprinsese Grupul de Armate Centru, în ciuda trasferurilor de unități militare de la Grupul de Armate Ucraina de Nord. Ofensivele sovietice au fost încununate cu succese atât de mari, încât au fost oprite doar în momentul în care liniile de aprovizionare erau în primejdie de colaps. Totuși, istoricii, în special cei polonezi, discută încă dacă decizia de a opri ofensiva în fața
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
maxim 5 metri, au fost montate girodirecționale, cutii de viteze cu 5 trepte și preîncălzitoare pentru pornirea motorului pe timp de iarnă, filtre suplimentare la motor pentru a prelungi durata de exploatare a acestuia și au fost înlocuite stațiile radio sovietice 9 RS cu stații moderne RM-31-T (de fabricație cehoslovacă). Între 1960 și 1965, tancurile T-34 au fost adaptate pentru a folosi la nevoie aparate de vedere pe timp de noapte cu raze infraroșii. Tractoarele pe șasiu de T-34
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
dar atacul principal a fost dat prin lanțul de munți Hinggan, care se întindeau de la sud de Solun spre centrul Manciuriei și care păreau impenetrabili. Mai apoi, spionajul militar japonez nu a reușit să afle cât de mari erau efectivele sovietice care erau transferate pe frontul siberian. Spionajul japonez a presupus, bazându-se pe date eronate, că atacul sovietic va avea loc cel mai devreme în octombrie 1945 sau chiar în primăvara anului 1946. Au fost făcute noi planuri în vara
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]
-
Ocuparea stetelor baltice se referă la perioada în care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit regimul ocupației străine, mai întâi din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, mai apoi din partea Germaniei Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
legislația națională să primeze în fața celei unionale. Candidații din Fronturile Populare independentiste au câștigat o majoritate covârșitoare în noile foruri legiuitoare ale țării, după primele alegeri democratice din 1990. Parlamentele statelor baltice au proclamat independența completă. Forțele militare și politice sovietice au încercat fără succes să răstoarne noile guverne baltice. În 1991, statele baltice au proclamat independența de facto și separarea de Uniunea Sovietică. A urmat la scurtă vreme recunoașterea internațională a independenței celor trei state, inclusiv din partea URSS. Statele Unite, care
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
al Ucrainei a convocat, la data de 8 octombrie 1924, o ședință plenară specială, unde s-a pus pe ordinea de zi chestiunea înființării unei republici autonome moldovenești. La data de 12 octombrie 1924 a fost proclamată Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească în cadrul Ucrainei, capitală fiind orașul Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granița vestică fixată declarativ pe Prut. Această inițiativă nu avea drept scop acordarea de drepturi naționale românilor aflați în stânga Nistrului, dupa cum susțineau autoritățile bolșevice, lucru demonstrat de
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
Stroev. În discursul său de după alegerea ca președinte al Comitetului, Starîi a declarat în fața delegațiilor prezente la ședință: „Noi niciodată nu vom uita de frații noștri care gem sub jugul boieresc”, iar în încheiere a rostit cuvintele „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice”. După un an în care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSA Moldovenești, pe care o va îndeplini
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
de Fürstenwalde. Sovieticii, după ce și-au îndeplinit principalul obiectiv al încercuirii Berlinului, au trecut la eliminarea tuturor zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În după-amiaza zilei de 25 aprilie, Armatele a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare în regiunile împădurite), aflate sub comanda mareșalului Gheorghi Jukov, comadantul Frontului I Belarus, au atacat punga din direcția nord-est. Mareșalul Ivan Konev a ordonat ca Armata a 3-a de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Schleepitz. Ordinele primite de tanchiști prevedeau deschiderea unui coridor și menținerea lui deschisă doar pentru militarii Armatei a 9-a, civililor fiindu-le interzis accesul pe susnumita cale de evacuare. Tanchiștii au avansat, traversând autostrada Berlin-Dresda, până când au atins liniile sovietice defensive stabilite la Baruth de Divizia a 50-a pușcași de Gardă, întărite cu tancuri grele îngropate și de Divizia a 329-a de pușcași. În momentul în care tancurile germane au atins liniile sovietice, efectivele lor erau deja împuținate
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian din jurul orei 12:00 al Corpului aerian sovietic al 4-a, efectuat cu 55 de bombardiere, și atacurile repetate ale Corpurilor aeriene 1 și al 2-lea, efectuate cu câte 8 - 10 avioane fiecare, (în total 500 de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
pe 20 octombrie 1943 prin schimbarea numelui Frontului Central. A fost redenumit Frontul I Bielorus pe 17 februarie 1944 odată cu crearea Fronturilor al II-lea și al III-lea Bielorus. Frontul a luat parte la mai multe mari operațiuni militare sovietice: The Front took part in the following operations: Operațiunea Bagration, Ofensiva Lublin-Brest, Operațiunea Rogacev-Jlobin, Operațiunea Bobruisk, Ofensiva Vistula-Oder, Operațiunea Varșovia-Poznan, Bătălia Berlinului De asemenea, Armatele a 8-a de Gardă, a 27-a, a 47-a, a 65-a, a
Frontul I Belarus () [Corola-website/Science/309452_a_310781]
-
și ceramică romană. La săpăturile din 1963 de la punctul numit "Kerekesvas" (Roata de Fier) s-au găsit fragmente ceramice de factură dacică din secolul I î.e.n. Al II-lea război mondial face multe victime în luptele dintre detașamentele române și sovietice pe de o parte și detașamentele ungare și germane pe de alta. Osemintele celor căzuți pe câmpurile de luptă au fost îngropate în Cimitirul Eroilor din satul Dobolii de Jos. Economia comunei este bazată pe activități în domeniul: prelucrării laptelui
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
angrenate în conflict. Deși polonezii au reușit să se retragă pe pozițiile inițiale, ei au rămas blocați în Ucraina și nu au mai avut suficientă putere să ajute frontul polonez din nord, care trebuia să facă față în curând ofensivei sovietice. Pe de altă parte, ofensiva sovietică nu și-a atins obiectivele, iar forțele bolșevice au fost obligate la rândul lor să rămână în Ucraina și să ducă lupte grele în zona orașului Lwów. Ca urmare a înfrângerii din Ucraina, guvernul
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]