2,458 matches
-
omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de bani: l-a spânzurat de mâini pe marele stolnic Gavril Brăescu - cel însurat cu Sultana, fiica lui Pavel Albotă - ca să-i ia banii) nu putea fi un competitor pentru Gheorghe Duca (cel ce nu-și uita inamicii politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierul nostru mai sus-scris, Enachi postelnic, el singur a întors acel sat mai sus-spus [...] în mâna cneaghinii Gaftona a lui Nebojatco”). Urmașii marelui spătar Dumitrașco Cuzea (grec, poate, împământenit, căci se însurase cu o fată a slugerului Toader Jova, Safta), spânzurat în 1711 de Mihai Racoviță pentru legături primejdioase cu străinătatea, au fost obligați, căci nu mai făceau față greutăților, să vândă o parte din bunuri. Și ca ei mulți alții și, mai ales, altele... Pribegia îndepărta persecuțiile și primejdiile Fuga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
închis pă Stroe vornic iar în pușcărie, și i-au făcut judecată de moarte, și l-au pus într-un car cu 2 boi, numai cu antiriul și cu nădragii, și au pus nește priviț la car, și i-au spânzurat răvășalile acelea” [expunere și voiaj infamante], dar - deconcertantă ingenuitate! - „ale cui vor fi fost, Dumnezeu știe...”. O crimă negociabilă Procesul deschis de urmașii postelnicului Costantin Cantacuzino pentru pedepsirea ucigașilor tatălui lor și, firește, pentru reabilitarea memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare să deoache, transmiteau boli, secau laptele vacilor și al oilor, legau apele - ca solomonarii -, erau în stare să provoace secetă, semănau spaimă, temă, lângă ceilalți factori producători de violență și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de vrăjitorie ajungeau după ce erau întâi supuși/se la proba focului și a apei. Muntenii și moldovenii nu le ardeau în foc pe vrăjitoare, dar și dincoace de Carpați manipulatoarelor de farmece li se putea întâmpla moarte. Astfel, au fost spânzurate - spune Anonimul Brâncovenesc - din porunca lui Ștefan Cantacuzino două călugărițe de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, învinuite că ar fi provocat, prin farmece, „îndrăcirea” Doamnei Păuna Cantacuzino. Mihai Viteazul - furnizez aceste exemplu, oferit de Șarolta Solcan (Femeile..., p. 263), pentru a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acțiune într-o alcătuire subterană fără ieșire, concretizare a mâniei de neocolit a lui Dumnezeu, stârnită de păcat 504. I se alăturau chinul, munca, tortura - „scaune de focu”, „capaciu de fieru, și stâlpurile lui de fieru, și de stâlpurile era spânzurat nărod multu, bărbați și muieri, de imbi” - într-un concert ce pune în acțiune mai mulți agenți. Celor ce aveau „sufletul legat și muncit în mâinile dracului” (îndreptarea legii), celor ce simțiseră, încă în viață fiind, mușcătura diavolului (morsus diaboli
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și jura. Iar când jura Sima, judecata era isprăvită”588): „Scri(u) și eu jupâneas(a) Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui aicea”. Inscripția de pe candela de argint care spânzură deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu din biserica Sf. Gheorghe Nou din București (un sepulcru multă vreme tainic) exprimă aceeași dorință a Doamnei Marica Brâncoveanu: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Solcan, Femeile..., p. 49). 222. Șarolta Solcan, op. cit., p. 231 (trimite la Catalogul documentelor țării Românești, vol. IV, p. 288, doc. nr. 533). 223. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 413. 224. De ceilalți ce să mai vorbim... Dumitrașcu Cantacuzino l-a spânzurat de mâini, pentru bani, pe Gavril Brăescu, mare stolnic (Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 354). 225. „Pseudo-N.Muste” le știa și pe nume: „Pe giupâneasa lui Ștefan Brăescu, și pre giupâneasa lui Bucium [era deja văduvă] și pre giupâneasa Sandului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nou nas, făcut pentru localnicii din India" Am prezentat distinșilor noștri oaspeți, colonelul Wade și doctorul Murray, un akali sau nahung 123 care avea nasul, urechile și mâinile tăiate din ordinul lui Ranjit Singh, cu toate că ar fi meritat să fie spânzurat. Nasul i se refăcuse atât de bine În urma unei operații efectuate În munți, Încât am rămas cu toții surprinși, mărturisind că o asemenea recuperare nu ar fi putut avea un rezultat mai bun nici măcar În Europa. După cum știm din sursele istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cinci mile de Lahore, de unde și-au făcut apoi apariția ca rebeli, Însă au fost Învinși și obligați să plece spre Amritsar, părăsind totodată orașul pe care Îl ocupaseră. Individul despre care am spus că ar fi meritat să fie spânzurat tăiase brațul unei santinele ce-l Împiedicase să pătrundă În cortul regelui folosind o intrare secretă. Nahungul era Însoțit de un servitor care nu primi totuși nici o pedeapsă, deoarece nu a fost agresiv; la porunca lui Ranjit Singh, agresorului i-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Napoli, pentru a se bucura de roadele muncii și de imensele sale averi, iar acolo s-a stins Încă din toamna vieții. Fie-i țărâna ușoară! Cu toate acestea, să nu uităm că mulți oameni fără de noroc au fost spânzurați la porunca sa - atât la Wazirabad, cât și la Peshawar, unde-și exercita funcția În modul cel mai Îndoielnic 140. Plăcerea pe care o manifesta văzând zeci de oameni spânzurați trebuie pusă pe seama afecțiunii sale cerebrale. Generalul Allard Îmi mărturisi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Gurmuck Singh, Misser Beli Ram și alții au fost răpuși În toiul luptei. Capul lui Ajit Singh i-a fost adus ca trofeu lui Hira Singh - Însă atât corpul lui, cât și cel al unchiului său, Lena Singh, au fost spânzurate În afara porților cetății. Cine s-ar fi gândit că victoriosul Hira Singh va avea parte de o soartă asemănătoare? O dată cu trupul lui Dhian Singh au fost arse și cele treisprezece soții și sclave ale sale. Hira Singh, fiul său, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dar cum regina nici acolo nu a stat cu brațele Încrucișate (implicându-se În răzmerița din Multan), Sir Frederick Currie 233, rezidentul din vremea aceea, porunci să fie trimisă Într-o altă fortăreață, pe Gange, dar nu Înainte de a fi spânzurați cei care complotaseră Împreună cu ea - Ganga Ram234, plenipotențiar, și generalul Khan Singh. Însă vicleana doamnă știa cum să-și asigure mijloacele și metodele necesare pentru a scăpa de temniță. Spre satisfacția englezilor, se spune că acum locuiește În Kathmandu, capitala
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pietre. Maiorul Edwards s-a ales cu o rană ușoară la frunte, iar unul dintre soldați cu o rană de paloș. La cererea rezidentului, Lal Singh a poruncit să fie prinse căpeteniile, iar unul dintre ei, un brahman, a fost spânzurat În fața porților cetății, fără ceremonie și fără ezitare. Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În absența lui Sir Henry Lawrence, care l-a Însoțit pe Lordul Hardinge În Angliatc "Sir Frederick Currie este numit rezident la Lahore În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În timpul verilor, era foarte puțin salubru și că „locuitorii suspinau după medici” - cf. relatarea sa din Voyage en Asie, en Afrique et en Europe, P.F. Dupont éditeur, Paris, 1819, p. 375. 84. Corect: salamalekum. 85. Este vorba despre Said Pașa, spânzurat la sfârșitul anului 1816. 86. În original: Kapuji-Bashi. 87. Decapitările În masă și așezarea oarecum cinegetică a „trofeelor” e cunoscută pe largi arii asiatice, fiind condiționată de credințele și practicile (Îndeobște violente) asociate craniolatriei. Foarte probabil, obiceiul militar În chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
perioada respectivă. Bernard Le Calloc’h le conturează primilor doi un portret intens polarizat: dacă primul este „politician, diplomat, spirit cultivat și plin de curtoazie, al doilea era un barbar, de o cruzime Înnăscută, care Își tortura dușmanii și Îi spânzura de vii pe cei care-i cădeau victime”. Mai mult, B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab Singh, consens la care participă Victor Jacquemont (1801-1832), Godfrey Thomas Vigne (1801-1863, cu ale sale Travels in Kashmir, Ladakh & co
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
structurat astfel: 4, 3, 3, 4), Și a fost ziua (sonet inversat), dar și în altele, S. realizează nu doar performanțe prozodice, acum lirismul devine substanțial și transparent totodată: „A-ncremenit în goluri clipa / ca duhul sevei în ierbar./ Privirea-și spânzură aripa / de stinsa zi din calendar” (Singurătate), poetul căutând turnura muzicală și lapidaritatea aforistică a versului. Proza lui S. a rămas, în cea mai mare parte, în pagini de reviste. Menționate în diverse publicații, volumele Fântâni arteziene (1934), Noi, milioanele
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
pe atât de neașteptate, amintind de versul lui Ion Barbu. Un pseudopastel, Port, reface cu o tușă violentă atmosfera portului brăilean, pentru a transfigura esența unei stări sufletești: „Albe pietrele, oasele. / Schelete de cărbune în pomi. Adună dorurile, coase-le, / spânzură inima și dormi”. Aceasta este, de altfel, ținta demersului liric al lui T., în care, alături de reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
și anxietăți, risipite în final prin decodare ironică. Experimentală este și Cravata de cânepă, prelucrare parodică în cheie urmuziană a relației între Hamlet, „infelicele prinț al Danemarcei”, și domnița Silvia-Logica, al cărei devotament pasional merge până într-acolo încât se spânzură de brațul felinarului în care Hamlet, dezgustat de patetismul abject al existenței, se metamorfozase. Celelalte schițe stau sub semnul goticului poesc, coagulându-se într-un inventar de „cazuri”. În Zvonuri, de pildă, gelozia lui Stan Gurău, prelungită dincolo de moarte, poartă
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
ca robul ce calcă o comoară/ Din basmul cu o mie și una nopți, mă-nchin:/ Văd pepeni verzi-smaragde cu miezul de rubin -/ Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară”. Fructe sunt nu doar în cămară, ci peste tot; ele spânzură grele în crengi și cad, masive, ca în livezile miraculoase de pe malurile Tigrului și ale Eufratului. Ceea ce duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
care duce la adulter. Toate aceste amintiri se mistuie intermitent în spectacolul unui lugubru incendiu. Făcând scrum conacul, incendiul răpune și viețile celor aflați în el: soacra lui Olmazu, nebună, și fiicele lui. Cumnata s-a împușcat, fratele tocmai se spânzurase. Și aici, ca în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare, sunt dezvăluite verosimil. Situația structurantă din roman - pasiunea a doi frați pentru aceeași femeie - este prefigurată în schiță de nuvela titulară a volumului Nălucile
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
vizitat de o femeie superbă, posibil simbol al frumuseții inaccesibile, dar scrierea pe care aceasta i-o inspiră, în loc de a fi râvnitul poem de iubire, îi sporește și mai mult renumele de mare umorist. În cele din urmă poetul se spânzură de o creangă. Mai evident parodică e Paco și Petro, nuvelă având ca eroină o frumusețe inspiratoare de pictură și literatură nemuritoare, preschimbată, după zece ani, în opusul ei: o muiere grasă și cu început de mustăți. De aceeași factură
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
a naturii locurilor în care se petrec. Un flăcău se îndrăgostește de fata cuiva la care argățise, acela îl pândește, noaptea, în barcă, vrând să-l împuște. Flăcăul Dincă e împușcat realmente de propriul tată și, doar rănit, el se spânzură de o salcie, pe care tatăl său o arde. Niște copii cad într-o fântână secată, unde sunt devorați de câini, cadavrele sunt scoase, dar coborâte din nou în adânc, pentru anchetă. Prin impulsivitate, prin aplecarea spre acte necugetate, prin
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
corb? Dar unde-i sperietoarea? Uite-o! Două ciolane înfipte în cracii unui pantalon vechi și alte două vîrîte în mînecile unei haine ponosite. „Mă întreb dacă nu cumva despre mine vorbește?! Frumos compliment! Bietul băiat! îmi vine să mă spînzur! Pînă una-alta, mă duc de-aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
teoretician al utilitarismului. John Hunter î1728-1794), chirurg și anatomist englez. E vorba probabil de Ambroise-Louis Garneray î1783-1857), pictor francez, care a călătorit mult și a fost și marinar. Anton Leuwenhoeck î1632-1723), naturalist olandez. Wapping - cartier pe malul Tamisei, unde erau spînzurați corsarii. Acea zonă a oceanului, cunoscută de vînătorii de balene sub denumirea de Bancurile Braziliei, nu-și trage această denumire, ca Bancurile din Newfoundland, din împrejurarea că pe acolo s-ar găsi vaduri și nisipuri, ci tocmai din aspectul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]