KorAP: Find »[drukola/base=spadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...186 >

4,641 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

o ascultă la volum mic. Muzica asta era ca siropul turnat peste un sos dulce, mult prea dulce. Îl făcea să se gândească la Oklahoma, la oamenii locului și la ce-ar fi fost dacă ar fi rămas acolo. Apoi Spade merse un pic prea departe - un cântec în tremolo despre un tip dus la ocnă pentru o crimă pe care n-o comisese. Îl făcu să se gândească la prețul pe care fusese nevoit să-l plătească pentru a ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
o abordare subtilă, așa că puse mâna pe bastonul de cauciuc și se îndreptă spre Pontiac. Prima lovitură spulberă capul de indian din moțul capotei. A doua făcu praf parbrizul. Trei, patru, cinci și șase erau dintr-un refren cântat de Spade Cooley și făcură o gaură în radiator. Norișori de aburi porniră a fremăta în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
ca să-și trimită oamenii acolo. Se frământa cu cel mai dement plan de făcut bani din întreaga lui carieră în L.A., întrebându-se dacă va scăpa cu viață, ca să poată cheltui suma câștigată. Asculta muzică country, iar Hank Williams și Spade Cooley îi stârneau senzații teribile. Îi era un dor îngrozitor de Mal Considine. După partida de tir o armată de la LAPD liniștise mulțimea și evacuase cadavrele. Patru morți: Coleman, Loftis, Mal și portarul împușcat de el. Claire De Haven dispăruse. Probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

te-am dus spre Veneția acum șaisprezece ani, eu te duc spre Suceava. Dar, ce să zic... strașnic moment ți-ai găsit să pleci la drum! Alexandru sesiză mișcarea protectoare cu care cei treizeci de călăreți cu semnul scutului și spadei Îi Înconjurară, dar și privirile atente ale luptătorilor, ațintite spre frontiera cu Țara Românească. De când Basarab Laiotă declarase că se leapădă de alianța cu Ștefan și că se alătură imensei oștiri otomane, Moldova avea la vest un vecin care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte dintr-un scenariu al apărării, iar acea apărare avea sorți de izbândă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
putea Înainta urdia otomană. Și Îl mai văzuseră, În dreapta domnitorului, pe acel căpitan despre care circulau legende prin toată Moldova. Cel care Îl salvase pe vodă dincolo de Nistru și care Îl doborâse pe Eminek baatur dintr-o singură lovitură de spadă. Căpitanul Oană. Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cal. Clinchetele de arme se pierdeau și ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare grup apăruseră luptători cu semnul scutului și spadei, purtând arcuri mari și câte trei tolbe de săgeți. Mai aveau la ei pânze groase de cânepă, Îmbibate În păcură. Oștenii văzură cu mirare că săgețile aveau vârfuri colorate și că, printr-o frecare scurtă a vârfului săgeții de bucata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prin negura dimineții, urdia otomană Își Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale și platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și strigă: - Semn de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
iar Vasluiul devenise tabloul viu al unei Încleștări pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic și simțea chiar că nu e locul și nici momentul să-și dovedească priceperea În mânuirea spadei. Ar fi fost o fanfaronadă pe lângă lupta copleșitoare pe care o dădeau zecile de mii de oameni din fața lui. Dar, mai mult decât atât, ar fi fost o grijă În plus pentru tatăl său. Știa că orice nebunie a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu tresăriseră când Oană rămăsese singur, Însemna că și aici se afla o strategie, dar una la limita nebuniei. Și nebunie fusese. Cosmin Oană luptase așa cum Alexandru nu-și imaginase că se poate lupta. Forma parcă un singur corp cu spada grea, spaniolă, pe care o mânuia cu două mâini, bloca loviturile mai iute decât privirea putea Înregistra mișcările, nu rămânea mai mult de trei secunde În același loc și, mai ales, nu se afla În defensivă. Ataca prin deplasări rapide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus, așa cum făcuse la Baia și la Lipnic și În celelalte bătălii. Brațul i se Întinse, iar spada desenă, pe cerul iernii, semnul crucii. -VICTORIEEEEE! Strigătul crescu, asemeni unui vuiet, asemeni acelei furtuni pe care voievodul voise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus, așa cum făcuse la Baia și la Lipnic și În celelalte bătălii. Brațul i se Întinse, iar spada desenă, pe cerul iernii, semnul crucii. -VICTORIEEEEE! Strigătul crescu, asemeni unui vuiet, asemeni acelei furtuni pe care voievodul voise s-o stârnească dacă ar fi fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dacă ar fi fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai departe, tot mai departe spre sud, spre limanul de apă al Dunării. Îi revenea În memorie chipul Împietrit al căpitanului când simțea primejdia, gestul lin, calm, cu care Își scotea spada, transformarea lui instantanee Într-o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie a voievodului fără intervenția buimăcitoare a căpitanului Oană. „Cred că meseria mea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puțin trei mii de oameni, mărșăluind parcă prin somn, cu capetele plecate. Străjile sosiră În fugă la metereze. Doi călăreți se desprinseră din grupul compact, sosind la trap În fața porții principale. Erina le văzu mantiile albe cu semnul scutului și spadei și un fior o străbătu din cap până În picioare. - Deschideți poarta! strigă unul din călăreți. Sosește măria sa! Poarta se deschise Încet, iar călăreții intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-i elimin. - Ai riscat... ce simplu pare... ai riscat... m-ai riscat și pe mine odată cu tine, și pe Alexandru, chiar și pe Apărători, chiar și pe măria sa... - Nu Înțeleg. V-am apărat. - Asta crezi tu. Crezi că, dacă scoți spada și te lași atacat de câteva sute de războinici, doar ca să dovedești că ești un supra-om și că nimic nu ți se poate Întâmpla, ne aperi... Te-ai gândit vreo clipă că poate sosi acea fracțiune de secundă care schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ai murit fericit, fiindcă ți-ai apărat țara și voievodul. Ce se Întâmplă apoi? Cum mai pot eu exista fără tine? La asta te-ai gândit când ai rămas acolo, singur În fața LOR? Între ei și tine doar o biată spadă? Te-ai gândit? - Toată țara a sângerat, Erina... murmură Oană, din ce În ce mai obosit. Se lăsă din nou liniștea. Erina se gândi că, poate, nu ceea ce spusese era important. Că nu alesese bine nici cuvintele, nici momentul. Că totul era mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Moldova a câștigat cea mai strălucitoare victorie a acestui secol, iar Mahomed a căzut bolnav la aflarea veștilor, poate că ar fi bine să-i spui. Cred că ești pregătit. Și, de altfel, Îi semeni. Deși pasiunea ta nu e spada, ai același spirit de aventurier. Dar un aventurier al cunoașterii acestei lumi. Păstrează-l ca model pe Marco Polo. Cele mai prietenești salutări din partea fraților Giovanni și Gentile Bellini, care regretă plecarea ta, dar sunt gata oricând să te contrazică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi o Întrunire festivă. Adu-o și pe domnița Erina. Dacă Îl cauți pe tatăl tău, se află În sală, unde a scos sufletul din mine vreme de un ceas. Dar, după optsprezece ani de domnie, mărturisesc că lecțiile de spadă ale prietenului meu Cosmin m-au ajutat În toate bătăliile. E un secret... - Am să-l păstrez cu sfințenie, măria ta, spuse Alexandru. Mulțumesc pentru invitație. Vom veni negreșit. Voievodul se Îndreptă spre spătăria mică, unde era așteptat de curieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Aș fi venit eu În câteva minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
minute ca să te scot la călărie! Dacă nici astăzi nu ieșim cu caii, Erina o să bată din picior, semn de mânie năprasnică pe capul nostru! Îi e dor de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de herghelia de la Murgești... - Alege o spadă! spuse Alexandru, luând una din spadele care așteptau pe o masă de lângă intrare. - N-avem timp de joacă, Alexandru! Abia am terminat o oră de luptă cu voievodul! - Te rog, tată, alege o spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
repede și făcu față cu succes unei succesiuni de atacuri nu foarte puternice, dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător neatent. - Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă spada și ia unul din buzdugane. Uite, ăsta, dacă nu ți se pare prea greu. Tânărul luă buzduganul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă spada și ia unul din buzdugane. Uite, ăsta, dacă nu ți se pare prea greu. Tânărul luă buzduganul pe care i-l Întinsese tatăl său, rotindu-l de câteva ori din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]