5,095 matches
-
și inovării. Astfel, nu ar fi lipsit de temei să explorăm o anume contemporaneitate a individualizării din această tranziție cu procese similare ale modernității reflexive din țările europene dezvoltate. Pe de altă parte, este firesc și necesar să explorăm acea specificitate care este derivată în mare parte din moștenirea culturală a regimului comunist. Înainte de a remarca specificitatea sau comunalitatea schimbărilor de la noi cu cele din țările dezvoltate, mi se pare importantă elaborarea unei scheme, cum este cea din tabelul 3.1
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din această tranziție cu procese similare ale modernității reflexive din țările europene dezvoltate. Pe de altă parte, este firesc și necesar să explorăm acea specificitate care este derivată în mare parte din moștenirea culturală a regimului comunist. Înainte de a remarca specificitatea sau comunalitatea schimbărilor de la noi cu cele din țările dezvoltate, mi se pare importantă elaborarea unei scheme, cum este cea din tabelul 3.1, ce are menirea de a sintetiza problemele principale ale individualizării ce ar corespunde epocii noastre de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pus în clase mai cuprinzătoare; pur și simplu, sunt opuse. Pe de altă parte, identitățile colective sunt surse constitutive ale identităților individuale. Cineva este rocker, maghiar sau rom și eul său personal este integrat în categoria acelor „noi-rockerii”, „noi-maghiarii”, „noi-romii”. Specificitatea individuală este închisă într-una colectivă. Totuși, individul singular nu se identifică doar cu un singur „noi”, ci are nevoie de tot atâtea apartenențe și conținuturi diverse câte ar alimenta propria existență în căutare de universuri succesive sau concomitente de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci doar sociologii ale națiunilor, popoarelor sau comunităților. Universalismul sociologic admite presupoziția reconstrucției teoretice a societății ca atare odată cu nevoia particularizării acesteia în funcție de diferențieri și specificități comunitariene sau societale, concomitent solicitând explorarea comunalităților identificabile ale societății în general și ale comunităților care o particularizează. 2. Raymond Aron, Main Currents in Sociological Thought, vol. 1 și 2, Penguin Books, Londra, 1965. 1. Bell, Daniel, The Coming of
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a problemei, ea determinând și fiind însoțită de perfecționarea modului de organizare socială, a mecanismelor de selectare a scopurilor societăților/comunităților, a diviziunii muncii. Organizarea privea în primul rând modul de structurare a muncii, a activității economice. Aspectele ținând de specificitățile subsistemului politic veneau pe locul al doilea. De la John Locke și Adam Smith, la John Stuart Mill, Karl Marx și, mai târziu, Walter Rostow, argumentele economice privind dezvoltarea au precumpănit în explicarea acesteia, cele politice adăugându-li-se ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
așa. Europa este, în mare măsură, o mașină pentru a produce norme și pentru uniformizare. Mergem către o uniune tot mai îngustă între popoarele și statele membre ale Comunității Europene, ceea ce se traduce în mod necesar prin ștergerea a numeroase specificități naționale. Dacă, într-o anumită măsură, diversitatea și policentrismul (sistem cu mai multe centre decizionale) sunt purtători efectivi ai proiectului european, în prezent, promovarea lor servește ca un compromis față de eurosceptici, iar lipsa de încredere a proeuropenilor deservește astfel deviza
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
ar aplica mai bine Indiei decât Europei. Cu sutele lor de limbi regionale și cu mixtura lor culturală, indienii sunt mai bine plasați decât europenii când vine vorba despre diversitate. De ce nu ar trage Europa niște avantaje din veritabila sa specificitate dată de procesul de drept, democratic și pașnic, prin care state cu istorii, limbi și culturi diferite s-au reunit, un proces care face din Europa un caz unic la această scară în civilizația umană și un laborator de excepție
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
educaționale demonstrează o mare diversitate tipologică, drept rezultat al folosirii unor criterii extrem de diferite. Recomandabilă este o analiză multinivelară, aplicând criterii variate, după cum urmează: a) natura achiziției preconizate; b) conținutul la care se conexează; c) gradul de generalitate sau de specificitate; d) funcțiile pedagogice îndeplinite; e) timpul relativ de realizare; f) caracterul comun sau diferențial. Importanța abordării multinivelare este dată de faptul că profesorul poate să stabilească complexitatea obiectivelor intenționate, să efectueze o planificare mai bună, să varieze gradul de generalitate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
produs o inovare atât metodologică, dar și organizatorică a seminarului. Accepțiunile date seminarului pot fi extinse de la cele clasice (forme de organizare a activităților didactice universitare) la cele moderne (metode de predare-învățare). Componentele fundamentale care ne ajută totuși să creionăm specificitatea unei activități de seminar ca formă de organizare sunt următoarele: • obiective selecționate după cele mai semnificative caracteristici de formativitate; • timp de instruire echilibrat determinat; • modalități de structurare a conținuturilor; • strategii și mijloace de instruire; • dimensiunea interacțională; • componenta socioafectivă; • gradul de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
continuități a formei legilor în trecerea de la principii a priori la legi empirice, precum și de la legi empirice de un nivel mai înalt de generalitate la legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant o caracterizează drept necesară doar din punct de vedere subiectiv. Ea oferă o garanție a priori limitată. Ceea ce înseamnă că atribuirea caracterului legic unei corelații stabilite empiric va putea să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tulpină.9 Ca principii ale cercetării, aceste idei nu ne spun nimic despre fapte și despre corelațiile dintre fapte, care nu pot fi cunoscute decât prin experiență, ci ne indică doar că în orice cercetare va trebui să căutăm omogenitatea, specificitatea și continuitatea formelor. Kant numește aceste cerințe „maxime ale rațiunii”, precizând că este vorba de principii subiective, principii care „nu sunt scoase din natura obiectului, ci din interesul rațiunii cu privire la o anumită perfecționare posibilă a cunoașterii acestui obiect”.10 „Perfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conexiunile dintre fenomene erau examinate din perspectiva unor interese în primul rând practice, ceea ce a dus la stabilirea anumitor corelații disparate, acum, pentru prima dată, se dezvoltă o cercetare a naturii orientată ferm de principii cum sunt cele ale omogenității, specificității și continuității formelor. Ele îndrumă intelectul spre formularea unor ipoteze teoretice care vor face posibile observația sistematică și experimentul. În formulările lui Kant, cercertătorul, prin ipotezele sale, va constrânge natura să răspundă la întrebări care exprimă interesul rațiunii pentru unificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu gândul la reflecțiile lui Blaga dintr-un capitol al Spațiului mioritic, intitluat „Influențe modelatoare și catalitice”. Influențelor culturale din afară cu caracter modelator, resimțite ca dăunătoare, autorul le opune influențele catalitice, influențe care stimulează căutarea și găsirea individualității, a specificității înscrise în matricea stilistică a unei comunități. Caracterizând influența spiritualității germane drept una predominant catalitică, Blaga menționează și „folclorismul lui Herder”. (Vezi Spațiul mioritic, Editura Humanitas, București, 1994, p. 200.) 8. Wilhelm von Humboldt, Gesammelte Schriften, Berlin, 1903, Bd. IV
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
filonului mitologiei autohtone și a literaturii populare. La începutul secolului XX, orientarea spre valori locale și chiar tendința de a opune valori culturale specifice, locale, valorilor culturale universale va deveni una programatică. Năzuința de a da o expresie elaborată unei specificități culturale latente care se exprimă în manifestările trăirii artistice și religioase la români, ca și în forme de viață arhaice autohtone, capătă prestigiu și se afirmă ca tendință dominantă. Ea a fascinat multe spirite cu pronunțate predispoziții creatoare. Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei iluminări, a obstacolelor învinse de eroul prins în mrejele unui scenariu mitico-simbolic. Este evident că Robert B. Parker a renunțat - în măsura în care a fost posibil - la constrângerile modelului. Perchance
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fi utilizate, în anumite circumstanțe, în scopuri defensive; - mecanismele constituie însă niște instrumente care apar în vederea protejării eului și sunt utilizate în acest scop atât în situațiile normale, cât și în cele patologice. Două elemente trebuie subliniate: - cel dintâi vizează specificitatea mecanismelor de apărare, instrumente proprii apărării eului. Pentru a ilustra această specificitate, A. Freud recurge la metafora armelor și compară mecanismele de apărare cu niște arme care se definesc doar prin prisma funcției lor de arme (puști, lănci etc.). Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
instrumente care apar în vederea protejării eului și sunt utilizate în acest scop atât în situațiile normale, cât și în cele patologice. Două elemente trebuie subliniate: - cel dintâi vizează specificitatea mecanismelor de apărare, instrumente proprii apărării eului. Pentru a ilustra această specificitate, A. Freud recurge la metafora armelor și compară mecanismele de apărare cu niște arme care se definesc doar prin prisma funcției lor de arme (puști, lănci etc.). Însă în anumite circumstanțe, alte lucruri - cum ar fi o tigaie - pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi adaptativă, o apărare trebuie să fie cât se poate de specifică. Metafora cea mai ilustrativă din acest punct de vedere este cea a cheii care se potrivește perfect în încuietoare, în comparație cu ciocanul de bătut la ușă. Referindu-se la specificitate, Vaillant abordează o chestiune care fusese deja evocată de A. Freud atunci când vorbea despre faptul că, în fața anumitor amenințări, unele mecanisme sunt mai utile decât altele. 4) Pentru a putea fi socotite adaptative, apărările trebuie să canalizeze sentimentele și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Haan et al. (1973) nu au identificat nici o relație între utilizarea anumitor apărări și stadiile de dezvoltare morală menționate de Kohlberg (1969). Pe baza informațiilor disponibile, Cramer (1991) propune un model ipotetic de dezvoltare a trei apărări, alese pe criteriul specificității sau predominanței în diferite perioade ale dezvoltării psihice. Cea dintâi, refuzul, s-ar afla la zenitul frecvenței sale de apariție în cursul primei copilării (între 2 și 3 ani), pe când celelalte două apărări ar corespunde unor etape ulterioare. Astfel, proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
permițând o economie a refulării, având în vedere faptul că unor tendințe inacceptabile le sunt substituite tendințe opuse, care devin permanente. (Termenul se folosește atât la singular, cât și la plural.) Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Pentru a înțelege mai bine specificitatea formațiunii reacționale, vom evoca evenimentele care se pot produce la apariția oficială a unei noi religii. Se poate întâmpla ca vechile lăcașuri de cult să fie pur și simplu închise, iar pe ușă să fie lipit un afiș purtând inscripția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altfel, adică fără ambiguitate, în numele principiului abstinenței, în așa fel încât să asigure reabilitarea imaginii paterne, grație a ceea ce se poate numi „iluzie proiectată”, anume transferul. Prin însăși diversitatea figurilor pe care le-am schițat rapid și prin complexitatea datorată specificității fiecăreia, proiecția pare să ridice mai multe probleme decât rezolvă efectiv, ceea ce nu o împiedică să fie un mecanism esențial pentru înțelegerea vieții psihice individuale sau colective, normale sau patologice. Istorictc "Istoric" Vocabularul psihanalizei (Laplanche și Pontalis, 1967) prezintă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai mare decât muncitorii sau țăranii aflați În dificultate. Conform calculelor de mobilitate făcute de sociologul ceh Petr Mateju, indivizii cei mai mobili sunt cei care combină statutul de cadru superior cu apartenența la Partidul Comunist Cehoslovac În 1989. Desigur, specificitatea istorică a acestei țări face În așa fel Încât tot această combinație (cadru superior - membru al PCC) este cea care a dat un număr egal de șanse acestui grup să regreseze pe scara socială (sancțiunea politică), dar și să aibă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Într-o societate de producție și comerț. Î.: Când ați Început activitatea independentă? R.: La Începutul lui 1991, poate puțin mai devreme. După dizolvarea școlii de Partid În iunie 1990. (Cazul 7, Cehia) Dacă logica necesității este mai ales o specificitate a nomenklaturii politice cehe, aceasta poate fi Întâlnită și În alte părți, după cum o arată acest exemplu extras din eșantionul polonez: Împrejurările au făcut În așa fel Încât am devenit independent. Dieta (Parlamentul) a luat decizia să Închidă centralele cooperativelor
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
momentele inițiale de negociere constituțională a regulilor și a procedurilor, punând bazele comportamentului democratic, au fost mai degrabă Înlocuite de o decizie unilaterală a spectrului politic, respectiv a voinței elitelor consacrate pe scena politică postcomunistă imediat după schimbarea de regim. Specificitatea comunismului românesc și vidul de putere care a succedat evenimentelor din 1989 ar fi permis, așa cum remarca Daniel Barbu, „vechii clase dominante să se instituie nu ca parte În negocierea schimbării, ci ca un arbitru al acesteia”. Momentul rupturii politice
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
politice postdecembriste, profilul elitelor politice actuale și deciziile lor nu pot fi Înțelese fără a lua În considerare atât caracteristicile regimului comunist din România, cât și cultura politică pe care acesta a produs-o. Comunismul românesc a stat sub semnul specificității, fiind clasificat fie ca o formă de comunism patrimonial, a cărui diferență specifică este dată de relațiile clienteliste, puternic personalizate, fie drept un regim patrimonial, de tip sultanist, descris de absența toleranței cu privire la existența oricărei forme de organizare socială autonomă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]