2,695 matches
-
-lea. Pentru a nu fi descoperit, Ashmole a propus și i s-au acceptat reguli noi de întărire a hermetismului masonic. În Țările de Jos, lucrurile o luaseră chiar mai înainte. În 1670, loja din Aberdeen avea deja mai mulți „speculativi” (39) decât „operativi” (numai 10). Era foarte probabil ca mulți dintre nou-veniți să fi fost recrutați dintre rozicrucieni. În 1673, Colbert, obsedat de ideea unui posibil complot al companionilor împotriva statului, a introdus spioni în lojele lor; dar mulți dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numai 10). Era foarte probabil ca mulți dintre nou-veniți să fi fost recrutați dintre rozicrucieni. În 1673, Colbert, obsedat de ideea unui posibil complot al companionilor împotriva statului, a introdus spioni în lojele lor; dar mulți dintre aceștia erau masoni speculativi! Aflat în exil, Iacob al III-lea Stuart, sprijinit de Ludovic al XIV-lea, a fondat el însuși o lojă masonică la Saint-Germain-en-Laye, alcătuită din mai mulți nobili scoțieni fideli. Astfel a luat naștere prima masonerie scoțiană în Franța. Aceasta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vremurilor tulburi. Proiectul pansofic fusese fie ironizat, fie doar trecut sub tăcere. Cred că, după dezastrul din 1656 de la Leszno, cei mai mulți rozicrucieni și frați boemieni aderaseră la Francmasonerie, fie în loji olandeze, fie în loji engleze. La acea dată, Francmasoneria speculativă nu era suficient de puternică și de unită pentru a putea adopta somptuosul program de reformă a lumii propus de Comenius, în centrul căruia situase reforma curriculară universală: Comenius viza unificarea Credinței cu Știința. Îmbătrânita Francmasonerie operativă, cu arhitecții și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zidarii ei cam grei de cap, probabil nici nu a cunoscut proiectul pansofic; iar dacă l-ar fi cunoscut, nu l-ar fi înțeles și nu l-ar fi putut aplica. Era prea puțin „practic” și prea „pedagogic”. În schimb, speculativii l-au cunoscut încă din timpul peregrinării lui Comenius prin Anglia, din 1641. Ideile lui Comenius erau bine știute încă din tinerețea sa de Johann Valentin Andreae, pe care Comenius îl considera maestrul său absolut; Consultatio catholica este scrisă după
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
W.F. Hegel, cel care în Fenomenologia spiritului demonstrează că prin filosofia sa întreaga istorie a spiritului s-a încheiat; K. Marx care, în Tezele despre Feuerbach, aprecia că interpretarea metafizică a lumii și-a epuizat toate resursele, că filosofia speculativă a decedat, locul ei fiind luat de o știință pe care a numit-o materialism dialectic și istoric. Viziunea pansofică a lui Comenius despre viitorul Europei și al lumii, chiar dacă a fost inspirată de această alegorie partizană, pare superioară tuturor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
alcătuită astfel încât, prin indivizii pe care îi formează, să contribuie la progresul societății este, probabil, cea mai novatoare concepție pedagogică enunțată după cea propusă în secolul al XVII-lea de Jan Amos Comenius. Dewey nu s-a mulțumit cu demersuri speculative în acest sens. În 1896, la doi ani după venirea sa la California University (de la Michigan University), Dewey, împreună cu colaboratoarea sa Alice Dewey, au deschis o „școală experimentală” (sau o „școală-laborator”). Laboratory School s-a dovedit, în timp, după expresia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul beletristic prin excelență, ilustrând de minune niște considerații teoretice formulate cândva de E. Lovinescu: „În afară de expresie, arta mai reprezintă [...] biruința ingeniozității intelectuale, speculativă și inutilă, asupra fondului noțional.” Scrisul lui e un regal pentru publicul neposomorât. Fastidios nu o dată prin exces de vervă, are totuși resurse să intereseze și să delecteze. Dar nu e vorba aici de un scriitor. În Luca Pițu se
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
al cotidianului „Adevărul”, devine unul dintre cei mai importanți gazetari din România. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Adevărul literar și artistic”. Debutează în 1984 la revista „Echinox”, cu povestirea SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr de
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
deceniului al nouălea aduce în peisaj o mentalitate anglo-saxonă, o viziune mai pragmatică, unde accentul cade atât pe text, cât și pe SF. Textul capătă stil, iar SF-ul rigoare și vocabular. O postfață-manifest avansează următoarea diferență specifică a „ficțiunilor speculative” (sintagmă pe care autorul o preferă aceleia de literatură științifico-fantastică) față de literatura mainstream: „literatura generală pune în evidență idei despre lume, SF-ul construiește lumi pentru idei.” Consecvent acestui program, P. construiește povestirile în jurul unui model cerebral, de o logică
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
alte povestiri - presupun o realitate nu mult diferită de cea curentă. Lumea ficțională se naște prin distorsionarea rezonabilă a unui chip care își păstrază familiaritatea, chiar dacă măruntaiele îi sunt roase pe dinăuntru de un vierme ipotetic - ronțăit care declanșează declicul speculativ. În cea de-a doua secțiune - Planetarium - exercițiul imaginativ este total. Prozatorul inventează o serie de ontologii alternative construite pe aer, obturând aproape complet circuitele semantice care fac recognoscibilă, coerentă și confortabilă realitatea curentă. Totuși, fie că extrapolează date ale
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen, având în vedere predilect etapa contemporană, este pus în pagină eseistic. P. combină pozitivismul spectaculos cu regia ironică, unde spiritul speculativ își adjudecă spații întinse. Argumentarea pornește de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă, dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont comparatist amplu - Preda, Dostoievski, Tolstoi -, care îl situează și îl luminează contrastiv. Biografia e recuperată ca reper în construcția operei, menținându-se o tensiune fructuoasă euristic între creator și insul „care n-
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
înțelesuri, adeseori contrare. Astăzi, postmodernism înseamnă aproape totul (o variantă antifrastică a lui nimic). O secțiune transversală prin bibliografia - imensă - acumulată în ultimul timp pe marginea problemei în cauză demonstrează că există cam atâtea postmodernisme câte zone geografice, culturi, domenii speculative și de creație există (eventual și câteva în plus). Acoperind o simptomatologie culturală imposibil de stăpânit într-un sistem unic de referință, postmodernismul este actualmente, în plan noțional, o omonimie generică derutantă, alimentând o serie de confuzii” (Monica Spiridon). Există
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei sale de doctorat
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
literare, o istorie a stilurilor, a formelor și valorilor, o operă critico-estetică și filologică. Se vede aici reacția programatică și polemică față de scindarea istorică a criticii românești în două filiere polare. Aparent mai viguroasă, una dintre ele, cea antifilologică și speculativă, își are sursele în criticismul maiorescian, ajungând prin C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu până la Tudor Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
parte, cărțile și articolele publicate de P. au etalat o serie de trăsături ce au determinat selectarea lui într-unul din rolurile principale performate pe scena câmpului cultural - calitățile literare sau stilistice, considerabila plajă enciclopedică pe care o acoperă, șarmul speculativ care integrează și manevrează referințele. Pe de altă parte, eseistul a beneficiat de o insistentă, chiar agresivă expunere mediatică, fie ca vedetă/erou civilizator, fie ca „victimă exponențială” (Ștefan Borbély). Segmente ale acestei mediatizări pot funcționa ca topoi ai instabilei
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
lui Mihai Eminescu, ca profesor a creat, la Cluj, o școală de tineri și meritorii exegeți ai poetului. Pentru aceasta a trebuit să pună de acord și să mobilizeze sincronic vocații eclectice - eminescolog prestigios, poetician cu fler analitic și imaginație speculativă, istoric literar rutinat, având o perspectivă „de sus” asupra vârstelor interioare ale literaturii române. Debutează în „Cercetări de lingvistică” (1966), cu studiul Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul. A colaborat la revistele „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Revista de istorie
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
programul textualist și livresc al congenerilor săi și prin producerea unei proze referențiale, umpluta cu „substanță existențiala”. Drept martori, P. îi convoacă acum în ajutorul sau pe Gabriel Marcel, Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și digresiv, cu numeroase observații pertinente, dar și cu destule momente de suprainterpretare. SCRIERI: Între extreme. Eseu despre poezia lui Aurel Pântea, Cluj-Napoca, 2002; Anatomia frigului. O analiză monstruoasa, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ion Pop, Aurel Pântea în monografie, „Piața
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
după război, sociologia a intrat într-un proces de dezvoltare extrem de rapidă, problema cea mai dificilă a ei era aceea a măsurării empirice. Sociologia nu ducea lipsă de teorii. Acestea erau însă, în cea mai mare parte a lor, vagi, speculative. Lipseau datele empirice sistematice și riguroase care ar fi putut testa teoriile existente, oferind totodată o bază mult mai solidă noilor construcții teoretice. Ultimele decenii au adus dezvoltări spectaculoase în metodologia cercetării empirice, dar în momentul actual se prefigurează o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemului ca atare, fiind în fapt o consecință a acesteia. Și de aici și dificultatea majoră a analizei funcționale: propozițiile funcționale, care raportează diferitele fenomene sociale la cerințele funcționale, au un grad ridicat de indeterminare empirică, fiind mai mult presupoziții speculative, puțin sau deloc verificabile (Hempel, 1965). Este clar că această dificultate nu este principială. Pe baza cunoașterii sistemelor sociale, cerințele funcționale devin tot mai operaționale, mai ușor de identificat empiric. Acolo unde cunoașterea sistemului în cauză este avansată, ca, de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este o luare de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Engels definea ideologia tocmai ca pe o asemenea conștientizare eronată, care este supraadăugată procesului spontan („altfel, preciza Engels, n-ar fi un proces ideologic”). Ideologia este, în acest sens, o conștientizare neștiințifică (fiind realizată cu mijloacele conștiinței comune sau teoretice speculative, preștiințifice) a activității sociale și, din acest motiv, inevitabil neadecvată. Sursa caracterului „fals”, „eronat” al ideologiei, în acest sens particular, este de ordin cognitiv, epistemologic: cunoașterea comună, cât și cea teoretică speculativă nu au instrumente suficient de puternice pentru a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind realizată cu mijloacele conștiinței comune sau teoretice speculative, preștiințifice) a activității sociale și, din acest motiv, inevitabil neadecvată. Sursa caracterului „fals”, „eronat” al ideologiei, în acest sens particular, este de ordin cognitiv, epistemologic: cunoașterea comună, cât și cea teoretică speculativă nu au instrumente suficient de puternice pentru a descifra mecanismele și legile care guvernează procesele sociale; de aceea, ele oferă o imagine simplificată, naivă, falsă a acestora din urmă. În acest sensparticular, știința (și deci și ideologia) este structural diferită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analiza sistemului social și a mecanismelor sale de echilibrare. De abia după cel de-al doilea război mondial perspectiva temporalității este reluată în științele sociale occidentale. Teza că orice preocupare pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]