3,995 matches
-
Siriacă. Faptul că vin din Răsărit ne face să ne gândim că locul de origine al lor era Mesopotamia, patria astrologiei în lumea greacă. Cei trei magi ajung la Ierusalim și întreabă despre locul unde S-a născut regele iudeilor. Speriat că cineva ar putea să-i ia tronul, Irod îi cheamă la el pe magi, spunându-le să meargă să-L găsească pe noul rege și să-i dea de veste și lui pentru a I se închina. Urmărind steaua
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
steagul și cărțile. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu știam ce va urma. Eram în mâinile celor trei bărbați beți și orbiți de furie. Primăria era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
în celălalt sat mare al comunei. Nu mai vroiam nimic. Nu mă mai interesa nimic. Puteau să ia și să distrugă tot. Atunci, în acele momente, credeam că mai pot fi oameni care văd în mine o femeie inofensivă și speriată și nu un dușman al poporului. Gândeam că mai am prieteni care să mă ajute să plec din comună, credeam că am lăsat loc de bună ziua, așa cum adeseori îmi spunea contabila. Se pare că nu mai era loc de omenie
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
aproape zece ani. Fața îi era cuprinsă de același zâmbet blând care-mi bucurase sufletul și inima aproape 36 de ani. Îi citeam pe chip aceeași bunătate și înțelegere pe care mi-o arătase cât trăise. Nu eram surprins ori speriat că o vedeam, cu toate că în vis o știam moartă. Când trăia, mereu se arătase în fața mea, copil fiind, cu puteri fantastice, căci altfel cum ar fi putut să-mi vindece rănile fizice cu un simplu suflat peste o tăietură ori
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat, la peste treizeci de kilometri și pe Victor
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ce merișoare! Fire-aș al naibii, abia aștept să mușc din ele! Mâna stângă, negricioasă și murdară, îi frământa violent sânii fetei, trecând de la unul la celălalt, în timp ce ochii lacomi le urmărea tremurul sub bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră ațintiți pe lama cuțitului ce-i împungea pieptul, manipulat cu îndemânare și repeziciune de mâna negricioasă de la un sân la altul. Simțea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
îi inspira teamă. - Ro... Romelia, mă... mă numesc. Romelia Petrescu, fiica lui Vasile Petrescu, manipulator la Drumuri și poduri... Fusei la tata, cu de-ale gurii... - Fata lui nea Vasile? Fire-aș al naibii! Și ce pățiși? De ce ești așa speriată? Cine, ce îți făcu? - Veneam de la tata ca de obicei și... Romelia îi povesti cu lux de amănunte toată întâmplarea. Petru îi spuse să urce în cabina mașinii, iar el prinse un levier în mână și se îndreptă către locul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
mai încercat eu să par calm. Atunci, maiorul a apăsat pe un buton de sub masă și imediat din camera de alături a apărut un securist cu grad mai mic, târând după el un copil cu părul ciufulit și mai mult speriat. “Spune, cine este ăsta !? se adresă el răstit către copil, arătându-mă în același timp cu degetul pe mine. Copilul mă privește și răspunde fără să ezite: “Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată!, răspunse cel întrebat, fără ocolișuri
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
a impus în UȘ Open o lună mai tarziu, învingând-o pe daneză Caroline Wozniacki. Ca și anul trecut, Jada, fetița de doi ani și jumătate, a însoțit-o pe mama ei pe teren, după înmânarea trofeului. Micuța, un pic speriată, a rămas fără cuvinte în fața microfoanelor. După o apărare impecabila, Kim le-a mulțumit tutror rudelor din tribună și tatălui care nu mai este. Ea a avut, de asemenea, un gând pentru newyorkezi cu ocazia comemorării atacurilor de la 11 septembrie
KIM CLIJSTERS A CASTIGAT CEL DE-AL TREILEA US OPEN de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349665_a_350994]
-
intrat în panică. A reușit, în ultimul moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să aflu mai târziu. Avem un client foarte, foarte important. Este esențial pentru noi să fie mulțumit. Și pentru tine, de altfel. Dacă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
și convulsii înfiorătoare, care ar putea fi ultimele lor gânduri la despărțirea de această lume odioasă, haină și neprimitoare... Oare există cu adevărat viață (existență) și după moarte? Oare va mai rămâne ceva care să salveze planeta? Mergeau pe străzi speriați, dezorientați, într-un imaginar drum către eliberare. „Nu știu de ce patrulele seamănă atât de mult între ele, cele din București și cele din Constanța... Nu sunt sigur decât de un singur lucru, asta este «Teroarea albă»... Alcătuită din oameni pe
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
distrugere de sine și de aproape. Să înțelegem această minunată - și simplă - lecție. Altfel, totul va pieri... Deborah, mă asculți? Sunt aici, lângă tine. Aproape. Fierbinte. Viu. M-a îmbrățișat cu pasiune, lipindu-se de mine ca o mică vietate speriată. Apoi trupurile noastre s-au contopit, într-o oră a uitării, a eliberării. A fascinației. "OK, v-am iubit pe amândouă, e tot ce pot spune...". Am avut impresia stranie că plutesc undeva în Cosmos, departe, într-o neverosimilă stare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
veni răspunsul, odată cu lama extrem de ascuțită a unui pumnal stil vechi, care aproape îi despică în două gâtul regizoarei. "Mori, târfă!!!!". Visul mi s-a repetat"... Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". Ceasul Morții a bătut. A fost un vis. Care e visul? Care e realitatea? Cine sunt eu?, se întrebă micuța țigancă. ...Am știut tot timpul că se va produce o tragedie, dar nu mi-am dat seama
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
conducătorul autoturismului, din față. Deodată, Iulian dădu fulgerător în spate cu mașina. Alina a fost acroșată rapid, fără nicio șansă de supraviețuire. Din spate, tocmai venea un tir gigantic, care călcă trupul aruncat, într-o secundă. Șoferul acestuia opri vehiculul speriat, coborâ rapid și veni la Iulian: - Was habe ich gemacht? War jemand auf der Strase? întrebă bărbatul german. - Meine.... meine Frau... îngăimă difuz Iulian. Poliția locală apăru cu repeziciune și după ea, mașina salvării. Alina a fost luată de brancardieri
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
sa. Avea nevoie de bani pentru a aduce cadavrul Alinei în țară. - Sunt Iulian. Am ajuns lângă München, dar am avut un mic accident neprevăzut. Și Alina a ajuns victimă. - Este în spital? Dau oricât să o salvez! spuse bătrânul speriat. - Nu a supraviețuit! Este la morgă deja. Și nu am bani să o aduc în țară. Trimite-mi te rog prin bancă ceva bani. Costă destul de mult, explică Iulian.. - Dar băiatul, Andrei, el, ce face? întrebă socrul, șocat de cele
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
din apropierea Bucureștiului, îi spuse în șoaptă: - Vino să-ți arât ce-am adus în ghiozdan Am un roi de albine. L-am găsit în pădure. - Aruncă-l! N-ai văzut că a murit un cioban mușcat de albine? spuse Andrei speriat. - Da’ de unde! Povești! Ne putem juca cu ele! răspunse băiatul. - Le ducem astăzi profesoarei de pian, când mergem după orele de școală, la meditații, propuse Andrei. Dau ghiozdanul tatălui meu, să-l ducă în apartamentul profesoarei. ....................................................................................................................................... Iulian veni de la Universitate
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
e o iluzie... trăim rătăciți între oglinzi paralele, ecouri neretușate ale fiecărei lumi imaginare pe care o creăm prin puterea gândului... Am fost, suntem, vom fi... Dar cât timp vom mai putea fugi de propriul destin? Le priveam fascinat și speriat, totodată. Care este ea? Unica? Aleasa? Nu am nici cea mai mică șansă de a o recunoaște. M-am îndreptat, aproape la întâmplare, către cea care se afla cel mai aproape de parc. "Tu ești?", am întrebat, dându-mi perfect de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
visul mi s-a repetat din nou, azi-noapte...". "Și apoi ce s-a întâmplat?", am întrebat, cu voce tremurândă. Uitasem de unde putea veni lovitura de grație. Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". I-am atins obrazul cu degetele, într-un gest delicat. Fă ceea ce îți spune conștiința... Cândva, cineva tot va pune capăt jocului...". Sursa foto: 2. By Image extracted from page 023 of Our Gipsies in city, tent
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Visul al patrulea: Focuri vânătorești Dincolo deiazuri și de mlaștini - berbeci îndrăgostiți adulmecă trecerea Lunii Scufundați în tăcere elanii-și caută partener în tăcere În mijlocul Autostrăzii 66 trafic de păsări și vânători Dincolo deiazuri și de mlaștini - Țipăt de cerbi speriați Urmăriți de vânători furioși șerpi evazivi oglindiți în ierburi Deasupra, păsări de tot felul Plutesc pe termale - universul se extinde Dincolo deiazuri și de mlaștini - Tăcerea acoperădesișul Cucrengi de cedru dense șamanul explorează coaja de mesteacăn, coaja deulm și arțarul
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Minți orbecăie-n beznă Picături de tăcere Visul al șaisprezecelea: Zbor Fantomeîn galop peste câmpuri Peste garduri vii la paradă Șoapte de aripi lucioase Pixeli în vreme de ceață Fragmente de frunze Fior în vânt Uitate din anul trecut Vegetație speriată Praf stelar și ceasuri Roi de cuvinte Imagini contorsionate Stare unduită de frică Torente de corbi se înghesuie Valuri, valuri deasupra Orașului meusculptat Din minciuni articulate fluid Furtuna s-a oprit - A deblocat sufletul meu Departe zboară cu corbii Se
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Voi sta sub ninsori... Mi- e sufletul fărâmă de cer sfârtecat În crâmpeie de vis, abisal, cuminecat În ființa mea, vas sfințit, alăută vrăjită Care azi, învinsă, tace speriată, smerită. Prizărită în sinele copleșit, cerșetor La picioarele Tale, a îndurării. Implor Azi clemența și îngeri protectori Nu pot să accept paharul, voi sta sub ninsori Până când sufletu- mi, atent curățat Se va fi -nvrednicit, iertat, fără păcat, Să -și
VOI STA SUB NINSORI... de DANIA BADEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350455_a_351784]
-
nu era vizibilă cu ochiul liber și pe care Shakka însă o vedea. Daniel s-a conformat și a venit speriat cu aparatul, însă atunci Shakka a încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de a doua soție a mea și... noi am bănuit că
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
pă limba lui, io odată-l bag în mă-sa cu limba lui cu tot”! Ce-i drept până acum nu avusese niciodată prilejul de a-și pune-n practică strălucitele idei despre conversația interculturală. La fel de uimiți, poate și puțin speriați, cei doi au început să zâmbească aparent prietenos și să spună ia, ia, ia... - Io-te bă că nu-i așa dă grea limba asta, nu-i ca la noi cu o grămadă dă cuvinte prostești, ia să mă bag
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
că se oprise lângă un șarpe încolăcit și mi-a înghețat sângele în vine. Am strigat la vărul Gică, era cu vreo cinci ani mai în vârstă decât mine, a venit cu o sapă, șarpele părea mai degrabă plictisit decât speriat, a pornit agale să treacă pe sub gard, ceea ce i-a dat posibilitatea vărului să-l taie cu sapa iar coada lui a mișcat până la apusul soarelui. O fetiță lăsată în bătătură să mănânce lapte fiert cu mămăligă, a auzit-o
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu tot atât de repede și-a revenit Iuliana. A deschis ochii după câteva minute, speriată și năucă, s-a ridicat și a încercat să se așeze pe canapea. În oglinda retrovizoare de interior nu distingea fața bărbatului aflat la volan, dar i-a văzut privirea atentă. O fixa cu ochi mici și răi, la fiecare
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]