4,031 matches
-
trupu-ți leneș Și dâre voluptuase pe cearceafuri, Cu ochi întredeschiși cerșindu-mi galeș, Săruturi dulci, ca mult râvnite-anafuri. Le dau binețe geană lângă geană, Un sfârc mă-mpunge: “hai de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc îi prevestește. Ne împletim nesațul cu odihna, În ritmuri sacadate se trec zorii; Năvală, contopire și-apoi tihna Pudorii scrise-n roșii obrăjorii. Te-ntinzi alene, e deja amiază Și-s mai boțite albele-așternuturi, Pe guri flămânde
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
-ți pot pune mai mult decât nota șapte ! - Domn profesor ! Dați-mi zece ! Este vorba de colocviul la practica în construcții. Între alții, Albert fusese numit responsabil cu prezența nu fără a fi avizați cu fermitate în glas, întărită de sprâncenele stufoase și privirea întunecată, ca nu cumva să fie măsluită prezența căci cel prins nu va lua nicicum notă de trecere. - Nu pot. Nu am cum, la așa caiet de practică ! - Nu am avut timp să-l scriu. Am tot
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
Versuri > Visare > SPUNE-MI! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 994 din 20 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului a venit toamna, devreme? spune-mi, n-o mai fă pe supărata, că n-avem de ce ne teme! te pândesc pe sub sprâncene și te-adulmec din privire; dintre cele pământene, tu-mi ești sfântă izbăvire. în toamna asta ești mai dulce (e drept c-ai stat și mult la soare) și toate frunzele caduce vor să-ți cadă la picioare. spune-mi
SPUNE-MI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365076_a_366405]
-
mine, la un ceai. Ce zici? - Cu mare plăcere. Sorin, înseninat, îi privi pulpele frumos rotunjite și sânii ca două piersici coapte. „Arată bine. Ca Femeia la 40 de ani, a lui Balzac...”. La rândul ei, Maria îl privea pe sub sprâncene. „Nu arată a fi așa de bătrân. Cred că mai poate ... El se întinse pe cearceaf atingându-i, ca din întâmplare, cu genunchiul pulpa piciorului stâng. Un fior plăcut îi străbătu tot corpul. „De mult n-am mai simți o
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii la paradă, să îi plimbe pe derdeluș. Fac omuleți de zăpadă, cu nas-morcov și cap de pluș. Ochii îi pun din tăciune, sprâncene din bețoșiare, la tunică-i pun alune și galoși vechi la picioare. La găt îi leagă un fular, pe cap, o cratiță e clop. Îi dau mătură de coșar, la privitori să dea noroc. În jurul lui se prind la joc
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
în același timp nu voia, să aibă nici un moment de slăbiciune, nu trebuia să piardă, firma și patronul i-au dat o șansă, ea la rândul ei va lupta pentru șansa firmei de a se ridica, de a deveni competitivă. Sprâncenele femeii se încruntaseră, gurița mică cu buze cărnoase, șuierau cuvintele care loveau în Sonia ca un bici cu plumb în vârf. Te rog să scoți toate comenzile pe care le ai, oricât ar fi de vechi, asistentele să ia legătura
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
în sistemul nostru civilizațional: mitul frumuseții eterne, al tinereții fără bătrânețe. Lungile sesiuni la sala, de gimnastică, aerobică etc., combinate cu tot felul de băi și tratamente ale pielii, unghiilor, pilozităților de peste tot corpul (până la confuzia cu puberii), a părului, sprâncenelor și genelor au ca unui obiect conservarea frumuseții și tinereții. Viața pare a rivaliza cu arta. Chiar dacă trupul nostru este supus unor continue remedieri, nu trebuie crezut că aici s-ar despărți de condiția operei de artă care, după ce a
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
și " Doamne Ferește ! Ne închinăm Sfintei Cruci, din casa noastră ( în zidire și-n icoane ), de la bordul mașinii personale, ne-O așezăm drept " medalion ", pe un fir de aur ori argint ( e drept, uneori, la ureche, la gleznă ori sub sprânceană - după câți ani și câtă minte avem ) . Și, să nu uităm ! Cu mâna dreaptă pe Biblie, unii dintre noi, din când în când, își încep câte un mandat ( sau mai multe ), închinându-se ( oare, de ce, pentru ce ori pentru cine
ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366619_a_367948]
-
ai avut mai de preț în corabia vie. Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei, Cât e timp de iubit lângă frunzele nopții. Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei, Incrustează un semn pe sprâncenele porții. Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei; Să-i împaci, cum știi tu, pan’ la ceas de trezie. Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei, Trandafirii, doar ei, ne vor sta
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
sa-ngropiCe-ai avut mai de preț în corabia vie.Sa nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,Cât e timp de iubit lângă frunzele noptii.Daca vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,Incrustează un semn pe sprâncenele portii.Sa nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;Să-i împaci, cum știi tu, pan’ la ceas de trezie.Daca vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,Trandafirii, doar ei, ne vor sta
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
splendoarea lor. Valentina, la cei douăzeci de ani ai săi, era o tânără cu un corp deja conturat de femeie. Lată în umeri, de înălțime mijlocie, până la un metru șaizeci, ochii verzi spre albastru, ce se încadra plăcut sub două sprâncene arcuite și cu părul ce-i cobora în valuri pe umeri. De obicei, sânii la femei simbolizează sexualitatea acestora, atractivitatea lor și feminitatea. Un bărbat când admiră un sân mare, plin, frumos conturat, simte un plus de excitație, iar atunci când
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
mergeau lălăind acolo. Deodată în stânga mea pe bordura înaltă a trotuarului din fața hotelului apare Adrian Păunescu. Am ramas fix, privind atent la fața lui, cam îngrijorată. Ceva impresionant. Parcă îi văd niște coji că de mătreața la rădăcina părului deasupra sprâncenelor. În același timp oprește în dreptul meu un camion plin cu zurbagii, gata hotărâți să devină eroi. Începuseră să strige: uite-l pe Păunescu, mamăăă, ba e Păunescu... Hai la el, hai jos, hai să-l luăm cu noi. Eu am
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
mergeau lălăind acolo. Deodată în stânga mea pe bordura înaltă a trotuarului din fața hotelului apare Adrian Păunescu. Am ramas fix, privind atent la fața lui, cam îngrijorată. Ceva impresionant. Parcă îi văd niște coji că de mătreața la rădăcina părului deasupra sprâncenelor. În același timp oprește în dreptul meu un camion plin cu zurbagii, gata hotărâți să devină eroi. Începuseră să strige: uite-l pe Păunescu, mamăăă, ba e Păunescu... Hai la el, hai jos, hai să-l luăm cu noi. Eu am
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
nebun, o lume, critic, Te botează “sifilitic”, C-ai ajuns, din om, o rană, Înșelată de-o icoană?! Cum, din toată astă gloată, Chiar și ea, cea prea curată, Minte, ca întregul bine, Cătălina ta, Emine?! Cum săruți pe o sprânceană Sinucisa ta icoană, Și, mai sfântă, ea învie Să te mângâie, Bădie?! 12-13 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: ICOANA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate
ICOANA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361741_a_363070]
-
a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez și-am văzut-o cum se-nvârte ca un titirez. Mică, albă, delicată, ca un fulg de nea, un mic ghemotoc de blană spre minge sărea. Nu avea mustăți, sprâncene, că și le arsese ochii - doua albăstrele chiar atunci culese. Roze purta în urechi, roz era și nasul, blana albă de hermină, sprinten avea pasul. Coada-i flutura semeață ca și un stindard, era fină, delicată, avea suflet cald. M-
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
ai avut mai de preț în corabia vie. Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei, Cât e timp de iubit lângă frunzele nopții. Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei, Incrustează un semn pe sprâncenele porții. Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei; Să-i împaci, cum știi tu, pan’ la ceas de trezie. Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei, Trandafirii, doar ei, ne vor sta
SA NU UITATI DE MINE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351891_a_353220]
-
tunțurliu, beleaua! Domnul Aristide oftă, aducându-și aminte de propria tinerețe când fusese și el ceva mai subțirel decât era acum și, atunci când intra la balurile de la căminul cultural cu cizmele lustruite bec și cu șapca pusă puțin pe o sprânceană se țârcâiau fetele după el, nu alta! Ehe, și câte aventuri pe terasamentul căii ferate sau în spatele grajdurilor de la C.A.P. cărora le asigura supravegherea operativă ca să nu fure paznicii purcei... Sau anchetele din cămăruța din spate a postului, aia
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
într-o ceață deasă. La stația a 7-a, pe la 2780 m, echipamentul ne era ud de umezeala din aer. Când am ajuns la stația a 8-a, umezeala înghețase pe noi. Nu se mai vedea nimic nici prin ochelari, sprâncenele ne erau albe. Trebuia să ajungem în aceeași zi până la stația a 9-a. Urcușul era greu, de data aceasta nu din cauza căldurii, ci din cauza schimbării bruște a condițiilor atmosferice. Mai greu de îndurat decât schimbarea temperaturii era schimbarea altitudinii
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
acestei noi geneze în care Dumnezeu se arată doar prin cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile ființei și contururile cosmosului: „Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene”. Volumul dezvăluie un neo-expresionism de secol XXI ce refuză verbiajul necontrolat și dăunător expresivității în care vocabularul este orientat spre exprimarea fundamentelor cosmice. Din vârtejuri de viziuni expresioniste se recompune Marele Univers a cărui oglindire deplină este posibilă doar în
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
nu văd ce mi se va întâmpla bun de azi înainte. Miruna mă privea atentă, parcă vroia să-mi ghicească gândurile... Mă fixa mereu cu un zâmbet larg și cu ochi strălucitori și veseli, de culoarea cerului senin și cu sprâncenele frumos arcuite. Absorbiți de discuția noastră nu am sesizat cum a trecut timpul, cum soarele a părăsit marea și s-a ascuns în spatele blocurilor, cum pe faleză s-au aprins luminile și din salonul restaurantului se auzeau primele acorduri ale
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
în profunzimea înfățișării sale. Nota distinctivă fundamentală este cerebralitatea, realizată, plastic, mai întâi, prin verticalitatea puțin înclinată a craniului, determinată, la rându-i, parcă, de clar perceptibila (și cât de sugestiva!) lui supradimensionare. Apoi, prin joncțiunea fină, sprijinită pe ovalul sprâncenelor și pe liniile orizontale ori verticale ale frunții, dintre calota craniană și jumătatea inferioară a capului. Fruntea, mult prelungită, de-o parte și de alta a șuviței centrale, conduce către aceeași sugestie. Într-adevăr, cine l-a cunoscut pe Profesorul
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
Colindiță de-ascultat Iarna dalbă, pe-nserat Când candele iar zâmbind În suflete se aprind. Să ne spui povestea iară, Colindiță - surioară, Să ne umplem iar de har Pân'la ultimul hotar. Colindiță, bălăioară, Vin, așează-te-ntr-o doară, Pe genunchii-mbătrâniți, Pe sprâncenele cuminți. Pe mâinile ce ne dor, Peste masă, în pridvor, În palme, și-n visuri moi Peste șesuri, pe noroi. Vin' de te așează, blândă, Stai, de trebuie, la pândă. Vin de ne asează, dreapta Judecata înțeleapta. Colindița, cristalină, Ce
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
totuși, însă simt ceva... Nu e dor, e mai slab decât dorul, e ceva greu de descris (trupul i se contractă, își ridică fruntea, se uită ca la ceva care s-ar apropia venind din cer. Privește atent împreunându-și sprâncenele. E puțin speriat.) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : E porumbelul! De unde o fi? (mică pauză) Trebuie să fie un semn. Dacă e porumbelul înseamnă că e bine...(valurile mării se aud spărgându-se de țărm) VOCEA : Nu te bucura, Costache, nu te bucura
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Am reușit să maschez doar cu un zâmbet: -Foarte bun, mulțumesc! Nu voiam, să pierd ziua. Vocea lui era caldă, profundă, nu semăna cu cea pe care o știam oficial, uneori impersonală: -Îmi place alegerea făcută. Interesant. Am ridicat din sprâncene, în semn că nu știam la ce se referă. -Ținuta! -Sunt încântată, că-ți place! -Practici dansul? -Doar din pasiune, am rămas puțin mirată. Ador, să dansez. -Dansul înseamnă pasiune, ca orice artă. Mersul tău arată înclinații în arta mișcării
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]