65,778 matches
-
place. O jumătate de oră de mers pe jos desparte răceala turistică și strălucirea bijuteriilor de pe strada 42 de căldura simplă și umană din Washington Square. Nici nu știi cînd ai trecut pragul dintre una și alta. Și doar două stații de subway sînt între strada 4 și China Town, unde obrazul european lasă locul celui asiatic, și unde trăiește cea mai mare comunitate de chinezi din afara Chinei sau Taiwanului. Și ea neamestecată. Furnicarul uman de aici e altceva decît pustietatea
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
patriarhală din inima metropolei canadiene, cartierul Queen, deopotrivă campus universitar și parc municipal, cu pajiști populate de jucăușe veverițe. În după-amiaza zilei de 11 septembrie 2001, peisajul era neschimbat, doar că scăldat de o muzică liturgică propulsată în surdină de stația de amplificare a unei biserici din preajmă. Slavă Domnului, Normalitatea exista! A doua zi, la reluarea festivalului, parcă toată suflarea cinefilă se adunase - culmea - nu într-una din sălile imense ale Cineplexului Odeon, ci într-una minusculă, cam cît fostul
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
atunci când n-au viteza melcului nu se sfiesc să depună - creștinește, nu? - bolnavii în plină stradă, pentru a-i lăsa să crape acolo, cu viteza de reacție realmente stelară a doctorului Arafat. E suficient să asculți ce spun târgmureșenii despre stația de salvare a acestuia și ce spun despre nesimțirea unora dintre doctorii plătiți de la buget. E suficient să faci contabilitatea răniților salvați de echipele SMURD și a răniților conduși direct la cimitir de către românii noștri neaoși ca să tragi concluzii definitive
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
o replică ce nu va putea fi oprită într-un punct nedecis. După ce și-a degustat între fârtați succesul primei lovituri - acest cel mai crunt act terorist al istoriei, comparabil în cruzime doar piramidelor de cranii cu care-și marcau stațiile hoardele mongole, zadarnic vor aștepta cruțare vinovații sau vor invoca inocența celor în al căror spate vor încerca să se ascundă. Și, mai cu seamă,vor clama să treacă vinovăția în seama victimei, iar individual să se disculpe, arătând către
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit au fost doi inși, doi bărbați, în pustiul stației, care, din niște farfurii de tablă așezate pe niște geamantane de carton jerpelite, mâncau ardei, roșii, ceapă, castraveți rupând bucăți dintr-o pâine mare de casă... Când ne-am dat mai aproape de ei, i-am auzit vorbind clar bulgărește. Vitalitatea
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nici nu ne mai gândisem să prânzim în Berlinul de Est. Pe noi ne așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada din dreptul stației de metrou pe unde se trecea dincolo, dacă aveai pașaportul în regulă. Cu pașapoartele noastre purtând ștampila deplasărilor prin zona occidentală, stăteam la coada de pe Friederichstrasse, dacă nu greșesc. Tot așteptând, observasem un lucru ciudat. Nu departe de noi, se
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
colegii supraviețuitori și împreună reușesc atît demascarea criminalului veros, cît și punerea în aplicare a proiectului generos. Uzînd de un slogan familiar tuturor internauților - re.inventează.te, Brad Anderson și-a asumat trei obligații cheie - montajul, scenariul, regia - pentru Urmează stația Paradis (1998, distribuit de New Films). În ritm lelouch-ist de bossa nova, dar în manieră ciné-vérité, cineastul, prezintă, într-un paralelism pe alocuri obositor, un bărbat și o femeie, ambii la 30 de ani. Părăsită de un militant al cauzelor
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o revoluție/ călătoresc, recognoscibili pentru cititorul român, în acest tren. Șansa lor e că
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
liniștiți pentru că spațiul de reprezentare e arătos și bine dotat. În rest, Dumnezeu cu mila! Ca și în buletinele meteo, plouă cu ornamente luminoase. Pe alocuri. Pe alocuri nu înseamnă peste tot. Frica Într-o după-amiază, o dată cu înserarea, într-o stație de troleibuz s-a strîns lume multă. O tînără studentă așteaptă și ea, ca toți ceilalți. La un moment dat își simte poșeta pipăită de niște mîini străine. Dacă ar fi intuit ce urmează, ar fi abandonat-o cu tot cu acte
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
sufletul. Zace aproape în nesimțire, ca violată, plină de sînge, la picioarele oamenilor, mulți, încremeniți ca statuile. Lipsiți de reacții, de revoltă, de milă. Să fie frica de hoți și bătăuși mai mare decît cea de Dumnezeu? Troleibuzul oprește și stația se golește. Bizară coincidență. Toată lumea îl aștepta pe același. Pentru liniștea noastră Vreau să fac un anunț important pentru țară, pentru cei care luptă, zi și noapte, pentru stoparea corupției, hoțiilor, furturilor, spargerilor, actelor mafiote. Și, de asemenea, important și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
Socaciu este și el, într-un fel, fiul bardului de la Bârca. Alături de ei, în organizarea Primăriei sectorului 2, și-au declamat totuși iubirea de Mihai Viteazul, Victor Crăciun, Hajdu Gyozo, Ion Brad, Radu Cârneci și Vasile Băran. Cîteva ore bune, stațiile trecutului au pus stăpînire pe sala cu pricina din buricul Capitalei. Singurul care a avut umor - fără voie! - a fost Băran, care a spus ce diferență ar fi între Mihai Viteazul și el: domnitorul călărea șapte cai deodată (!) iar el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua-n voi... să vă moară copiii (!!!)... să vă lingă pă bot câinii... Să... (ceva cu coliva)... Cerul foarte limpede deasupra munților, Luceafărul apărut, spinarea ninsă a Bucegilor
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
ar fi cu neputința să intru în vorbă. Un târgoveț este întotdeauna suspect la țară, mai ales in Ardeal. Încerc să citesc ce am asupra mea. Nu-mi plac românele polițiste și nu le citesc nici în tren, nici în stații. Am cu mine Le jardin de Bérénice... Mut ochii încoace și încolo, după rânduri, când dau de Qalis artifex pereo ! exclamația lui Nero înainte de a se sinucide - ce mare artist pierd eu insumi, și pierde lumea pentru că își ia viața
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
Mihai Vakulovski A doua stație de Stat, ca să zic așa, la care oprește un intelectual din afară cînd aterizează într-o țară străină e, de obicei, biblioteca. De obicei Biblioteca Națională. Și, fiindcă îi am în vedere pe intelectualii importanți, de obicei aceștia sînt studenți
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
amintim nu chiar cu cea mai mare plăcere. Sînt într-o situație destul de delicată și scriu acest "Prezent trecut, trecut prezent II" cu aceeași intenție - constructivă - din Prezent trecut, trecut prezent (eseu publicat în revista "Contrafort", unde povesteam despre "prima stație", mult mai existențială, mult mai cornută). Scriu acestea tocmai fiindcă îmi place foarte tare România - și Bucureștiul - și țin la faptul ca imaginea ei/lui în lume să fie cea adevărată, pe care o (!) merită (și o merită!). Fiind de
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
alege unul, "avocatul" găștii: - Bravo, dom' profesor, așa-i! Poate, însă, ai apucat să știi și matale ce-i acela "șoricelul" pe care-l folosesc pînă și preșcolarii cînd lucrează pe tastatura calculatorului... Altă explozie de veselie. Autobuzul frînează în stație. Moșneagul coboară, eu de asemenea, el le face semn cu mîna celor rămași în mașină. "Vîrsta de aur" ("Vîrsta a treia") față-n față cu vîrsta dintîi. Situația e mai gravă decît pare. Fiindcă e inadmisibil ca niște azi-mîine informaticieni
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între un mesaj și altul, navigatorul își lăsă în jos căștile, întrebîndu-mă dacă nu o cunosc cumva pe poeta X. Și-i spusese
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
Cu suită deci, dar nu dintr-un impenitent narcisism - inevitabil, curios, la poeții lamentoși! - ci dintr-o permanentă ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile negative ale golului! Acel aur care "răsare/ lin de necuprins/" este al alchimiștilor, apoteoza luminii este identificabilă iluminării cunoașterii, între efemer și etern, între semeni părăsiți de vremuri și fugitive semnale de
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
are nevoie de el nici generația actuală de poeți. între scriitorii noi nu se cade să vorbești de Maiakovski: e de prost gust. Piața moscovită în mijlocul căreia se află statuia lui masivă și-a recăpătat numele de dinainte - Triumfalnaia. Doar stația de metrou păstrează cu nepăsare numele lui. Toate astea pot fi privite ca o pedeapsă. Dar pentru ce anume? Dacă Atotputernicul ar fi liberal, atunci - pentru batjocorirea înseși naturii poeziei. Maiakovski și-a siluit literalmente talentul, livrându-l cauzei construcției
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
figura încântată de o astfel de propunere, parcă înfricoșa. Iar ultima curbă, printre picioarele glaciale de beton, sinistre, pe care flutura anunțul pictat ciudat, cu “Dragonul Albastru”, te înspăimânta complet. Sonia reuși să se trezească din strania reverie doar în stația de autobuz, din fața liceului, devenit colegiu, ca majoritatea, în ziua de astăzi. Și atunci, odată cu intrarea pe poartă, i se păru că în aer plutește ceva malefic, care o înconjoară. Sentimentul devenea din ce în ce mai acut cu cât se apropia mai mult
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Și tatăl meu este în București , spuse Răzvan. Dar părinții mei sunt divorțați... - Acum, să ne întoarcem la Universitate, este târziu, observă Camelia. La plecarea către casă, de la Universitate, în autobuz, Camelia observă pe fostul său soț. O văzuse în stația de autobuz și urcă și el, după ea. Nu era prima dată când o urmărea. A doua zi și în zilele următoare, Camelia știa că, atunci când pleca în pauză, Răzvan venea și el imediat. - Ce-ți place să studiezi mai
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
acceptabilul etic de zona obscură a canalelor de pe stradă și a cotloanelor din sufletul omenesc. La aplauze, "actorii" vin la rampă și spun frumos, ca la școală, ca la poliție, cum îi cheamă și unde stau: Dristor, Eroilor și alte stații de metrou. Patru dintre ei își petrec ziua la un centru de reabilitare. Aplaudăm, dar nu ne e bine: noi o să ne ducem la casele noastre mai mult sau mai puțin confortabile, iar ei se duc în locuri unde decorul
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]