2,893 matches
-
petrecută În Moldova. Toate informațiile adunate până atunci duceau spre el. Luptătorul care avea darul prevestirii. Un țipăt uriaș, ca al unui animal Înjunghiat, se ridică deodată peste păduri. Semnalul de moarte al războinicilor Bordjighin. Cel care vestea triburilor din stepele mongole dispariția unui mare conducător. Acel semnal nu se mai auzise În Asia de la moartea marelui Gingis Han. Ștefănel tresări. În aceeași clipă, Alexandru Înțelese tristețea din zâmbetul fratelui său. Pietro privi În jur. Moldova Își pregătea mica ei cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
glas calm și cu același chip fără expresie. Bătrânul mongol Îngenunchie În fața lui, așteptând porunca. - Cinci războinici În jurul fratelui meu Amir. Diseară, Îi Îmbălsămați trupul. Vom aprinde focul cel mare și vom vesti Răsăritului moartea lui. Îl veți duce spre stepe, acolo unde trebuie să fie Îngropat. Spiritele munților Îl vor ocroti pe drum. Iar eu voi ajunge În satul lui și Îl voi plânge. Bătrânul aplecă fruntea. - Până diseară, Însă, va trebui să luptăm. Vreau să fiți alături de mine așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i spună toate acestea lui Gertler, el îl ignoră. Paul lasă să se înțeleagă că nu are ce pierde. Nu-și mai face temele, refuză să poarte cravată și își petrece zilele următoare străbătând camera cu pași mari, vorbind despre stepă, votcă și prăbușirea plutocrației, amestecând Rusia și comunismul până la contopire, o țară liberă în spirit, unde el poate scăpa de frigul de aici, de școală și de Fender Greene. N-a fost niciodată în Rusia. Ar pleca și mâine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în urmă, cumpărase deja o moșie la câteva verste de Moscova. Numai că ultimele evenimente îi dovedeau că nici măcar puternicul imperiu al țarilor nu mai era un loc pe deplin sigur pentru el și familia lui, așa cum sperase. Napoleon invadase stepele rusești. Prințul tocmai ieșea din pădure. Opri calul și își ridică privirea spre crestele munților. Se simțea încolțit din toate părțile. Turcii care îi doreau moartea ca să-i ia averea, instigați mereu de agenții francezi împotriva lui, o Europă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe capul împăratului francez. Napoleon avusese o încredere nelimitată în victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin stepele Rusiei. Și iată că acum își vedea flancul din sud amenințat de armata rusă de la Dunăre care părăsise Principatele Române. Sigur, armata aceea nu constituia o mare amenințare. Dar și o muscă mai insistentă poate să exaspereze ditamai taurul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
O ciudată melancolie imperială se așeză atunci ca o coroană grea pe capul lui Napoleon. Și, în acele ceasuri lungi de tăcere îmbufnată, vedea lucrurile într-o cu totul altă lumină decât atunci când zărise, pentru prima oară, întinderea arămie a stepei. Doar nesfârșire aspră, neprimitoare, presărată cu rare fire uscate de vegetație. Undeva, în față, întrezărise dosul unor cai dispărând la orizont. Atunci râsese cu satisfacție. Patrulele de cazaci se temeau, fugeau mâncând pământul din calea lui. Acum priveliștea aceea revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Împlinirea și norocul lui. Valul înalt al dorinței pentru Josefina - soție, amantă, dar ce amantă! - nu-l mai purta vijelios către ea. Dar umbra acelui val încă mai avea puterea să-i încălzească sângele și să-l susțină în aceste stepe nesfârșite și reci, în mijlocul dezastrului. Ce prostie să renunțe la femeia vieții lui! Tot norocul îl părăsise din clipa în care o alungase din brațele, din patul, din viața lui. Ațipi fără să-și dea seama. Deschise ochii la fel de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au plăcuuut, râde tata. - Mie, nu, zice mama. Poate al lui Mitrofan... Se vedea că e de la noi de loc, din Codru: cunoștea lemnul, lemnul Îl știa, mergea, cum se zice, la esență. Pe când ceilalți... Se vedea că vin din stepele rusești, pentru ei stejarul era ceva atât de rar, Încât, credeau ei, poate Îndura orice, oricât - de asta nu lăsau nici cât o unghie lemnul neînflorat. Și pe deasupra, mai și văpseau sfântul lemn - cu albastru! Să le dai foc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
el s-au făcut (din câte s-au). Iar dintre toate, cea mai dulce fiind copilăria. * Biserica de vară a mânăstirii Curchi - cea mare de tot, rămasă fără cruce, după Ruși, fără acoperișul clopotniței, după război. Războiul e depaaarte, În Stepa Calmucă, la Ruși, iar aici, la noi, după ce am reparat clopotnița, rămâne să-i punem noua cruce În vârf. Am văzut crucea - jos, Înfiptă În iarbă, În așteptare: o cruce tare mare. Eu ca eu, sunt copil, dar am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avizare prin corespondență, ar putea să rămână liniștită În odaia subterană și să aștepte ca poșta să-și asume munca, dar firea ei e mai puternică, are nevoie să se simtă liberă, fără Îngrădiri. Cum spunea vechea zicală, găinușa de stepă nu vrea În coteț. În sens figurat, deci, moartea umblă prin stepă. Nu va cădea din nou În prostia, sau În slăbiciunea de neiertat, de a reprima ce e mai bun În ea, Însușirea sa expansivă nelimitată, prin urmare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să aștepte ca poșta să-și asume munca, dar firea ei e mai puternică, are nevoie să se simtă liberă, fără Îngrădiri. Cum spunea vechea zicală, găinușa de stepă nu vrea În coteț. În sens figurat, deci, moartea umblă prin stepă. Nu va cădea din nou În prostia, sau În slăbiciunea de neiertat, de a reprima ce e mai bun În ea, Însușirea sa expansivă nelimitată, prin urmare nu va repeta dificila acțiune de a se concentra și de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru, departe, cât mai departe, spre Nord, pe meleagul necunoscut al Terrei Ultrasilvana, pentru a ocroti fruntariile creștinătății, dinspre stepele sarmatice și dinspre Hiperborei. Adu-ți aminte! Anno Domini 1248, toamna... Nimic nu egalează cerul fabulos al înserării de la Saint Jean d'Acre, pe pământul glorios al Țării Domnului. Pe valul nordic de apărare al Orașului a doua Capitală a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Important este faptul că „opera” cu pricina este - aș pune pariu ! - pe placul majorității conaționalilor noștri. Iată o mică selecție : - Sîntem sub ocupație, dar nu se vede nici o armată. - Sîntem colonizați de o populație certăreață și nesimțită, venită din nici o stepă. - E ca și cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o mașină de mîl uman, care acoperă încet-încet națiunea lui Sadoveanu, Eliade, Nichita... - Sîntem o țară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. - Marginea lumii s-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi reținut: La apus, „hotarul în care au stăruit românii a fost Tisa”. Spre răsărit, vadul adânc al Nistrului și apele Mării Negre, menționându-se că „o bună parte din moldoveni au trecut vadurile Nistrului și s-au așezat în stepă până departe”. Începând de la Porțile de Fier (din Craina) și până la mare, Dunărea trece prin sate românești. „Ba încă, în unele locuri, poporul român ajungea demult chiar la poalele Balcanilor, dând mâna cu românii din sudul Pensinsulei Balcanice”. La miazănoapte
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
deci, trasate din epoca fondării sale. Nu putea lipsi de la Brătianu plasarea principatului în context internațional: între polonezii, care avansau din nord, ungurii, a căror putere se accentua la vest, valahii veniți din sud și tătarii care se retrăgeau în stepă. La începutul secolului al XV-lea a continuat competiția polono-ungară pentru asigurarea influenței asupra Moldovei. În 1412, prin tratatul de la Lublin, cele două state au convenit asupra unei eventuale împărțiri a țării de la est de Carpați, plan care însă nu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Hotarul în care au stăruit românii la răsărit a fost Nistrul și apele Mării Negre, iar numeroși români au trecut vadurile fluviului, pe malul stâng și mai departe, în stepă. Teritoriul dintre Prut, Marea Neagră și Nistru, a constituit o parte integrantă a Țării Moldovei. Aici, ca și în întreaga Țară, românii au deținut majoritatea absolută în cadrul populației, cu toate infiltrările de alogeni, puternice în anumite etape. Acest teritoriu, ce se
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cum o să-i ridicați statuie lui bădica Traian. Căci lui i s-a năzărit să ne zămislească aici, la marginea pământului, parcă ar fi știut anume că într-o bună zi o să veniți și voi, obosiți după atâta rătăcire în stepă, și o să dați peste noi, frumoși, deștepți și bogați, și o să vă fie foame și sete, așa cum ne este și nouă acum... - Ziceți-i înainte, domnule elev, că vă ascultă, îl încurajă Zamfira văzând că Darie se întrerupse și-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
4 septembrie Bostonul e mai uman decât New York-ul și decât Los Angeles. Aici poți să respiri, să te plimbi, să "flanezi", cum zic francezii. Nu te simți nici strivit, ca la New York, nici pierdut într-o nebuloasă (ca în stepele rusești), cum pățești în capitala Californiei. E un oraș foarte urban în maniere și foarte anglosaxon în aspect. Cam rece, cam auster, pentru cineva care vine de la porțile Orientului, de o seriozitate britanică, ușor snob, ușor puritan, cu morgă, în pofida
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre agricole, săli de dezmăț, etc, în care a fost și el, cu trupa, cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că te-ai săturat de opreliști, se băgă în vorbă și tată-său. Mai știi când am vrut să te duc la școala M³rkar, fiindcă te-au bătut că le spurcai apa? Omar tresări ca pișcat de o goangă de stepă. Își aduse aminte de robinetele înșirate pe parapetul placat cu faianță și păzit de însemnele lui Allah. Toți școlarii de vârsta lui așteptau să își spele mâinile după înviorarea obligatorie, de la prima oră, și, din când în când, se plecau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Era una dintre axiomele marelui Maradona, care emitea cugetări în timp ce vindea sicrie. — Și tu știi ce e sudul, nu? o auzi din nou pe femeie. Păi, sudul e soarele, dragă Homer, asta nu trebuie să-ți spun eu. Sudul sunt stepele cu amurguri roșii, cu cerul clar, ca o coală velină, sudul e o vară cu cai, precum cei pe care i-ai văzut ieri în câmp... Dar tu? Dar eu, ce? — Tu ce ești? Ții de care punct cardinal? — Ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un scriitor supus brusc unei vieți sociale agitate de care Încercase pînă atunci să scape. Ce naiba-l apucase?.Ultima sa carte se vînduse bine, avea bani În perspectivă și se hotărîse să-și ia o vacanță. Ar fi putut străbate stepe și deșerturi, pampa și tundra, ar fi putut vizita Orașul interzis la Pekin și muzeul Munch la Oslo; În loc de asta, se auzise pe sine anunțîndu-i editorului că avea de gînd să se pună iar pe treabă. Oare clipele trăite fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cincizecea oară pe ziua de azi. Plecarea e mîine și am trecut prin toate de nenumărate ori, dar nu pot scăpa de sentimentul nesuferit că am uitat ceva, deși, după cum Îmi tot repetă Dan, mergem În sudul Franței, nu În stepele Mongoliei. Dacă se Întîmplă să fi uitat ceva, cumpărăm de acolo. Sună telefonul și-l aud pe Dan ridicînd receptorul. Încerc să ghicesc cu cine vorbește (de obicei, Îmi dau seama după tonul vocii lui). E maică-sa. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]