2,798 matches
-
saxatilis"), lăptucă ("Lactuca viminea"), merinană ("Moehringia grisebachii"), coada racului de stâncă ("Potentilla bifurca"), talpa leului ("Gymnospermium altaicum"), poala "Sfintei Mării" ("Nepeta ucranica"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis purpurea"), pribolnic ("Orchis simia"), bujor românesc ("Paeonia peregrina"), bujor de stepă ("Paeonia tenuifolia"), băbărujă ("Paliurus spina-christi"), trandafir ("Rosa turcica"), lăptiucă ("Scorzonera austriaca"), brei ovat ("Mercurialis ovata"), milițea dobrogeană ("Silene compacta"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), tavalgă ("Spiraea crenata"), colilie ("Stipa ucrainica"), tătănesă ("Symphytum tauricum"), fetică ("Valerianella coronata"). Turismul necontrolat, braconajul, pășunatul
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
2 kilometri de la râul Nistru. Satul este împărțit în două de un defileu, la fundul căruia curge un pârâu numit Ciorcan. Pârâul, lung de 5,5 km se varsă în râul Nistru. Teritoriul întregii comune se află în zonă de stepă cu păduri (antestepă). În apropierea satului, la distanțe egale de el, se află două masive de pădure: unul pe malul Nistrului, iar altul spre sud-est. Aflându-se într-o regiune deluroasă - Podișul Nistrului, satul e plasat într-o vale formată
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
interne și a atacurilor guților, un popor de pastori nomazi coborați din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei. Triburi semite de pastori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiana este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adopta la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiforma, devenită limba internațională în comerț, cultura, diplomație. La începutul mileniului ÎI î.Hr, limba avea 2 dialecte principale
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
(în bulgară și ) este un oraș din sudul Republicii Moldova, reședința raionului . Orașul Taraclia se află la sudul Stepei Bugeacului, pe partea stângă a râulețului Lunguța, la 161 km de capitala Moldovei, Chișinău. Resursele funciare ale orașului Taraclia sunt 8.508 ha, dintre care cea mai mare parte o constituie terenurile cu destinație agricolă - 6.630 ha sau 70
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
învecinează la nord și nord-est cu pămănturile satului Plop, la est și sud-est cu cele ale satului Maramonovca - raionul Drochia, la sud și sud-vest cu moșia satului Tîrnova, iar la vest cu orașul Dondușeni. Satul Țaul se află în zona stepelor cu păduri, solurile fiind predominant de cetrnoziom. Țaul a fost prima data atestat în anul 1451 sub numele de Albotești. Inițial vatra satului s-a aflat la 2 km vest de locul actual al satului. În secolul al XVII-lea
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
pe care îl organizează, așa cum o făcuseră și în august 1940, ca regiune Ismail. Dar aceasta este desființată și încorporată în regiunea Odesa după anul 1956. Regiunea a devenit parte a Ucrainei în 1991. Regiunea ocupă o zonă largă de stepă divizată de estuarul Nistrului. Coasta sa la Marea Neagră este compusă din numeroase plaje, estuare și lagune. Terenurile regiunii sunt renumite pentru fertilitatea lor și pentru faptul că agricultura practicată pe ele stă la baza economiei. Sud vestul regiunii, adică regiunea
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
de casă ("Felis silvestris catus") este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană - Pisica sălbatică africană ("Felis silverstris lybica"). În ambianța sa nativă, pisica sălbatică poate să se obșinuiască ușor cu arii de râspandire diverse: savană, stepă și pădure. Indivizii sălbatici sunt cenușii sau bruni și au dungi negre. Pot să ajungă 45-80 cm de lungime, coada de 25-40 cm și masa de 3-8 kg. Subspeciile africane sunt în general mai mici și au culori mai deschise
Pisică sălbatică () [Corola-website/Science/299719_a_301048]
-
Rezervația Biosferei Delta Dunării. În zona Popina, pentru un perimetru de 3.600 ha din jurul insulei, s-au realizat o serie de proiecte destinate reconstrucției ecologice. Insula, fiind izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări și habitatul unor reptile și insecte. Vegetația insulei este abundentă, fiind formată din specii de plante ierboase pitice specifice stepei dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
izolată de continent, a putut conserva numeroase specii de plante ierboase specifice stepei dobrogene, constituind locul de cuibărire a unor păsări și habitatul unor reptile și insecte. Vegetația insulei este abundentă, fiind formată din specii de plante ierboase pitice specifice stepei dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare. Primăvara, în această zonă cu vegetație xerofilă și joasă poposesc, venind din alte zone mai calde, păsări de
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
Orașul Rostov era cel mai vechi centru urban din nord-est, dar el a fost, mai întâi, sub sezeranitatea Suzdalului și mai apoi a Vladimirului, care avea să devină capitala principatului Vladimir-Suzdal. Datorită tot mai deselor incursiuni ale nomazilor turcici din "Stepele Sălbatice" în regiunea Kievului, s-a înregistrat o importantă migrație spre nord a slavilor. Cum regiunile sudice erau depopulate prin plecarea boierilor, meșteșugarilor și oamenilor de rând, principatul Vladimir-Suzdal a devenit o putere dominantă în cadrul Rusiei Kievene. În 1169, prințul
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul), Căușanii cu toate satele din împrejurimi, malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului. Întinderea Proilaviei poate fi asemănată numai cu întinderea eparhiilor rusești din secolul al XVII-lea, care aveau de la 14.000 - 20.000 verste. Acesta era și motivul pentru care unii ierarhi ai Proilaviei se
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de aramă", pe baza căruia a realizat un tablou în ulei de mari dimensiuni. Alte acuarele cunoscute ale sale sunt cele în care a pictat fluviul Enisei, dintre care se amintesc: "Plute pe Enisei" (1862), "Piatră albastră pe Enisei" (1864), "Stepa Minusinskaya", acuarele cu imagini din Krasnoiarsk, "Buchet". Aivazovski (1817 - 1900) a executat numeroase acuarele drept studii pentru marinele sale. Din păcate, lipsa de grijă a dus la folosirea excesivă a culorilor saturate, pe bază de anilină. Acestea se decolorează rapid
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 66,40 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă cu un relief înclinat, străbătut de mai multe pâraie, cu faună caracteristică zonelor aride (stepă dobrogeană) și elemente floristice specifice habitatelor pontice, balcanice, continentale, submediteranene sau celor eurasiatice. Fântânița - Murfatlar prezintă un areal cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Flora este constituită
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
linosyris"), garofiță (din speciile "Dianthus dobrogensis" și "Dianthus leptopetalus"), frăsinel ("Dictamnus albus"), negară ("Stipa capillata"), alior ("Euphorbia nicaeensis"), stânjenel pestriț ("Iris variegata"), iasomie ("Jasminus fruticans"), colilie ("Stipa ucrainica") sau armirai sălbatic ("Carduus hamulosus"). Fauna rezervației este una caracteristică zonei de stepă și este reprezentată de mai multe specii (unele endematice) de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște. Mamifere: dihor pătat ("Vormela peregusna"), popândău ("Spermophilus citellus"), șoarece săritor de stepă ("Sicista subtilis"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"). Păsări și insecte: șorecarul comun ("Buteo
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
sau armirai sălbatic ("Carduus hamulosus"). Fauna rezervației este una caracteristică zonei de stepă și este reprezentată de mai multe specii (unele endematice) de mamifere, păsări, insecte, reptile și broaște. Mamifere: dihor pătat ("Vormela peregusna"), popândău ("Spermophilus citellus"), șoarece săritor de stepă ("Sicista subtilis"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"). Păsări și insecte: șorecarul comun ("Buteo buteo"), fluture (din speciile "Lycaena dispar", "Colyas myrmidone"), greier ("Paracaloptenus caloptenoides") Reptile și broaște: șarpele rău ("Coluber caspius"), balaur mare ("Elaphe sauromates"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
suprafeței ocupate; teritoriul său de 2.727.300 km² este mai mare ca Europa de Vest. El are hotar cu (în direcția acelor ceasornicului, începând cu nordul) Rusia, China, Kîrgîstan, Uzbekistan și Turkmenistan, deasemenea are ieșire la Marea Caspică. Kazahstan dispune de stepă, taiga, defileuri, dealuri, deltă, munți acoperiți de zăpadă și deșerturi. Populația țării la 1 noiembrie 2014 număra 17.377.807 de locuitori, densitatea ei fiind foarte mică (aprox. 6 oameni/km²). Capitala țării este Astana, înlocuind în 1997 fosta capitală
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
2014 număra 17.377.807 de locuitori, densitatea ei fiind foarte mică (aprox. 6 oameni/km²). Capitala țării este Astana, înlocuind în 1997 fosta capitală, Almatî. Teritoriul Kazahstanului a fost ocupat pentru prima dată de triburi nomade, care locuiau în stepele din această zonă. Acestea au fost cucerite în secolul al XIII-lea de către mongoli, care, în acel timp, erau conduși de Ginghis Han. Prin secolul al XV-lea, kazahii au format trei hoarde, care au continuat să ducă o viață
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
sunt Rusia și China, iar în sud-vest se învecinează cu țările Asiei centrale: Kârgâzstan, Uzbekistan și Turkmenistan. De asemenea, are o coastă importantă la malul Mării Caspice. Kazahstanul este a noua țară din lume ca suprafață, dar, datorită reliefului de stepă semideșertică, este una dintre cele mai rar populate țări cu puțin sub 6 locuitori per kilometru pătrat. Kazahstanul se află aproape în întregime în Asia Centrală și se întinde de la Marea Caspică (în vest) până la munții Altai în est. O foarte
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
țări cu puțin sub 6 locuitori per kilometru pătrat. Kazahstanul se află aproape în întregime în Asia Centrală și se întinde de la Marea Caspică (în vest) până la munții Altai în est. O foarte mare parte din suprafața sa este acoperită de stepe aride. Kazahstanul se află pe locul 62 în lume ca număr de locuitori. De-a lungul veacurilor teritoriul Kazahstanului de astăzi a fost locuit de triburi de nomazi, abia prin secolul al XVI-lea urmând sa se afirme drept un
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
locuitori. De-a lungul veacurilor teritoriul Kazahstanului de astăzi a fost locuit de triburi de nomazi, abia prin secolul al XVI-lea urmând sa se afirme drept un grup distinct, împărțit în trei hoarde. Rușii au început să pătrundă în stepele Kazahstanului doar prin secolul al XVIII-lea, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea întreaga țară făcea parte din Imperiul Rus. După revoluția rusă din 1917 și după războiul civil, teritoriul Kazahstanului a fost reorganizat de câteva ori înainte ca el
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
județului Dolj, la 24 km distanță de municipiul de reședință, Craiova și la 34 km de orașul Bechet. Se află pe DN 55 Craiova-Bechet și este traversată longitudinal de Jiu. Cuprinde o suprafață întinsă forestieră, fiind o zonă de câmpie, stepă. Fauna caracteristică este sălbatică: iepuri de câmp, vulpi, cerbi, căprioare, șerpi comuni, broaște țestoase comune, năpârcă. Suprafața comunei este de 4519 ha. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bratovoești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Bratovoești, Dolj () [Corola-website/Science/300389_a_301718]
-
pictorum Linné (scoica mare de râu), Unio crassus Philipsson (scoica mică de râu), Unio tumidus Philipsson; -pentru vertebrate: Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul de stepă); - pentru plante: Viola jordanii Hanry, Viola canina Linné (viorele salbatice), Viola mirabilis Linné (viorele), Viola uliginosa Bess, Viola joii Janka (tămâioară), Viola odorata Linné (toporaș)
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria protejată dispune de clase de habitate naturale de interes comunitar constituite din păduri de foioase, păduri în tranziție, păduri caducifoliate, luciu de apă, mlaștini, plaje de nisip, dune de coastă, lacuri, turbării, stepe, pajiști naturale uscate, terenuri arabile și culturi cerealiere. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
Bunila, Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
este a doua pădure Alsacia cu cele 13.000 de hectare, în spatele pădurea din Haguenau. Proprietate a statului, acesta este identificat că o zonă specială de protecție Natură 2000. Este cea mai mare carpen naturale Europa și găzduiește pajiștilor de stepa rare în Europa de Vest, de asemenea . Vosges centrale Numele , neclară cu privire la Alsacia, ar putea desemna o parte a masivului situat în sud-vestul Baș - Rhin, la granița cu Lorraine. Lorraine, cu toate acestea, pe teritoriul denumit " Țara Central Vosges " include în mod
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]