1,037 matches
-
mai promițătoare includ și imunogeni ai proteinelor virale timpurii (oncogenele virale) E6 și E7 (Christensen N. și colab., 2001). Adiția E6 și E7 la vaccinurile actuale HPV 16 și 18 VLP L1 ar putea conferi și proprietăți terapeutice vaccinurilor actuale (Stern P. și colab., 2005). In formularea VLP L1, vaccinurile Gardasil sau Cervarix nu au proprietăți terapeutice. Vaccinurile actuale induc răspuns imun homolog tipurilor HPV incluse în vaccin. Promovarea unui răspuns heterolog, fie și parțial, ar fi dezirabilă și teoretic posibilă
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
unele reguli privind implementarea vaccinării generalizate (vezi studiile: FUTURE II (Females United to Unilaterally Reduce Endo/Ectocervical Disease II) și PATRICIA (PApilloma TRIal against Cancer In young Adults): - Vaccinarea înainte de debutul vieții sexuale (9-12 ani) asigură beneficiul maxim al acțiunii (Stern P. și colab., 2004); - Acoperirea vaccinală de peste 70% este determinantă în obținerea rezultatelor optime; - Dacă există vaccin suplimentar disponibil acesta este folosit mai eficient vaccinând fete cu vârstă superioară celei recomandate decât vaccinând băieții (Shefer A. și colab., 2008); - Acțiunile
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
mai promițătoare includ și imunogeni ai proteinelor virale timpurii (oncogenele virale) E6 și E7 (Christensen N. și colab., 2001). Adiția E6 și E7 la vaccinurile actuale HPV 16 și 18 VLP L1 ar putea conferi și proprietăți terapeutice vaccinurilor actuale (Stern P. și colab., 2005). In formularea VLP L1, vaccinurile Gardasil sau Cervarix nu au proprietăți terapeutice. Vaccinurile actuale induc răspuns imun homolog tipurilor HPV incluse în vaccin. Promovarea unui răspuns heterolog, fie și parțial, ar fi dezirabilă și teoretic posibilă
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
unele reguli privind implementarea vaccinării generalizate (vezi studiile: FUTURE II (Females United to Unilaterally Reduce Endo/Ectocervical Disease II) și PATRICIA (PApilloma TRIal against Cancer In young Adults): - Vaccinarea înainte de debutul vieții sexuale (9-12 ani) asigură beneficiul maxim al acțiunii (Stern P. și colab., 2004); - Acoperirea vaccinală de peste 70% este determinantă în obținerea rezultatelor optime; - Dacă există vaccin suplimentar disponibil acesta este folosit mai eficient vaccinând fete cu vârstă superioară celei recomandate decât vaccinând băieții (Shefer A. și colab., 2008); - Acțiunile
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Accesul intraosos reprezintă o alternativă rapidă, sigură și ușor realizabilă a accesului vascular atunci când acesta este esențial, dar deseori extrem de greu de realizat (fie periferic, fie centrală datorită colabării sistemului venos. Locul de inserție diferă în funcție de vârsta pacientului. La adult: sternul, calcaneul, stiloidul radial, humerus, creasta iliacă. La copil: tibia proximală, tibia distală, femurul distal. Complicațiile sunt rare și sunt asociate fie unei tehnici deficitare, fie accidentelor care apar după extragerea acului. Material și metodă. Am luat în observație 4 cazuri
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Liana Horea, Ioana Bența () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1095]
-
centurii scapulare (mai cu seamă la bărbat) este preponderentă după declanșarea pubertății. Aceste diferențe de dezvoltare osoasă se datorează acțiunii hormonilor sexoizi asupra creșterii oaselor cu conținut spongios important (vertebrele), precum și asupra oaselor plate (ca, de exemplu, oasele bazinului, omoplații, sternul). Aspectul prepubertar al copilului în creștere, cu picioare lungi, umeri și șolduri încă slab dezvoltate, cu un diametru bitrohanterian ușor superior diametrului biacromial e cunoscut sub numele de aspect eunucoid. Ce sunt cartilagiile de creștere? Prin urmare, un rol esențial
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
se va așeza în decubit dorsal pe canapeaua de consultații. Se începe prin a cerceta prezența iritației meningelui prin eventuala redoare a cefei, semnul Kernig II și Amos. În acest sens se solicită pacientului să încerce să atingă cu bărbia sternul, iar medicul îl va ajuta să se ridice în șezut, iar prezența eventuală a iritației meningelui va face imposibilă ridicarea capului de pe canapea, dacă totuși acest lucru este realizat, pacientul va flecta genunchii (semnul Kernig II) sprijinindu-se în același
Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
inferior. Raporturile topografice ale pericardului sunt: * anterior * recesurile costomediastinale drept și stâng, cu excepția unei arii nude corespunzătoare cartilajelor costale IV-VI numită aria nudă a lui Edwards sau spațiul de matitate cardiacă (datorită lipsei de rezonanță la percuție); * cartilajele costale; * sternul; *posterior *bronhiile principale dreaptă și stângă; * limfonodulii mediastinali; * esofag și plex nervos periesofagian; * aortă descendentă toracică; * pleura pulmonară; *lateral * pleura mediastinală; * nervii frenici; * vase pericardofrenice; *superior * rădăcina vaselor mari; * vena brahiocefalică stângă; * nervul larigeu recurent stâng; * vena intercostală superioară stângă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
recurent; * simpatică * ganglionii simpatici cervicali și toracici superiori. * Proiecția pericardului la nivelul peretelui toracic anterior este mai largă decât aria matității cardiace relative, și este limitată după cum urmează: inferior la dreapta, cartilajul costal VI drept, la 2 cm de marginea sternului; superior la dreapta, cartilajul costal II drept, la 2 cm lateral de marginea sternului; superior la stânga, prima articulație sternocondrală stângă; inferior la stânga, vârful inimii. * Aplicații clinice Pericardiocenteza: aspirarea fluidului din sacul pericardic poate constitui o manevră terapeutică necesară în diagnosticul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
anterior este mai largă decât aria matității cardiace relative, și este limitată după cum urmează: inferior la dreapta, cartilajul costal VI drept, la 2 cm de marginea sternului; superior la dreapta, cartilajul costal II drept, la 2 cm lateral de marginea sternului; superior la stânga, prima articulație sternocondrală stângă; inferior la stânga, vârful inimii. * Aplicații clinice Pericardiocenteza: aspirarea fluidului din sacul pericardic poate constitui o manevră terapeutică necesară în diagnosticul și tratamentului transudatului pericardic datorat traumatismelor, manifestărilor secundare ale afecțiunilor cardiace, infecțiilor sau neoplaziilor
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
400 anterior, inferior și la stânga. * Morfologia cardiacă externă Cordul prezintă pentru descriere: * fața sternocostală sau anterioară, convexă, formată din atriul și auriculul drept, șanț atrioventricular, ventricul drept, tract de ejecție pulmonară (conus arteriosus). Ventriculul drept este în raport direct cu sternul, iar ocazional, o porțiune din ventriculul stâng poate participa la formarea suprafeței anterioare a cordului (Fig. 4). Raporturile feței sternocostale * anterior * sternul; * costele; * spațiile intercostale corespunzătoare; * mușchiul transvers toracic; * vasele toracice interne * spațiul conjunctivo-adipos al mediastinului anterior; * limfonoduli mediastinali; * anterolateral
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
drept, șanț atrioventricular, ventricul drept, tract de ejecție pulmonară (conus arteriosus). Ventriculul drept este în raport direct cu sternul, iar ocazional, o porțiune din ventriculul stâng poate participa la formarea suprafeței anterioare a cordului (Fig. 4). Raporturile feței sternocostale * anterior * sternul; * costele; * spațiile intercostale corespunzătoare; * mușchiul transvers toracic; * vasele toracice interne * spațiul conjunctivo-adipos al mediastinului anterior; * limfonoduli mediastinali; * anterolateral * recesurile pleurale costomediastinale; * marginile anterioare ale plămânilor. În cazul sternotomiei mediane auriculul atrial înconjură pediculul arterial. În cazul în care auriculul este
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
general este mai mare în atriul drept și mai redus în ventriculul stâng; orificiul atrioventricular care ocupă peretele anterior stâng al atriului, este înconjurat de un inel fibros și prezintă valvele tricuspide. * Ventricul drept Generalități Ventriculul drept, situat exterior de stern și la stânga atriului drept, primește sânge de la atriul drept pe care îl trimite spre plămâni prin artera pulmonară. Miocardul ventriculului drept este mai gros decât cel atrial și mai subțire decât cel al ventriculului stâng. Raporturile ventriculului drept anterior o
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
care îl trimite spre plămâni prin artera pulmonară. Miocardul ventriculului drept este mai gros decât cel atrial și mai subțire decât cel al ventriculului stâng. Raporturile ventriculului drept anterior o pericardul; o pleura stângă; o marginea anterioară plămânului stâng; o sternul; o plastronul costal; posterior - septul interventricular; superior o auricul drept; o trunchiul pulmonar; inferior o pericardul; o tendonul central al diafragmului. Morfologia externă a ventriculului drept Ventriculul drept formează ¾ din fața costală a cordului. Șanțul atrioventricular de la nivelul marginii drepte marchează
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fixitate cardiacă în torace. Segmentul feței sternocostale care vine în raport cu peretele anterior toracic fără interpunerea marginilor anterioare ale plămânilor se numește aria matității cardiace absolute și poate fi determinată prin percuție. Limitele sale sunt: medial, la dreapta marginea stângă a sternului; superior, la stânga proiecția marginii anterioare a plămânului stâng, o linie curba cu concavitatea inferior și medial, ce unește cartilajul costal IV din stânga cu proiecția vârfului cordului; inferior: matitatea cardiacă se continuă fără limită clară de demarcație cu matitatea lobului stâng
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
subsecventă a miocardului. Între cauzele durerii coronariene pot fi menționate ateroscleroza coronariană, spasmul coronarian, tahiaritmiile, bolile pulmonare, etc. Durerea de natură ischemică poartă numele de angină pectorală și prezintă următoarele caractere: * localizarea: tipic este retrosternală, la nivelul jumătății inferioare a sternului, profund; uneori pot fi descrise localizări atipice, de exemplu, hemitoracele drept, regiunea epigastrică, mâna stângă, regiunea interscapulovertebral; * iradierea: tipic, iradierea este în umărul și membrul superior stâng pe marginea ulnară a antebrațului stâng, până la ultimele două degete. Alteori, durerea iradiază
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu cantitate mare de lichid. Există și pacienți la care amplitudinea pulsațiilor este crescută, cum ar fi situațiile determinate de prezența unor boli febrile, tireotoxicoză, hipertrofie de ventricul stâng, insuficiență aortică. Odată perceput șocul apexian, se palpează spațiul intercostal până la stern și se numără fiecare interval până la nivelul unghiului lui Louis corespunzător spațiului II i.c. Totodată se verifică poziția țocului apexian pe linia medioclaviculară. Trebuie amintit că șocul apexian se deplasează cu 1-2 cm la pacientul aflat în decubit lateral
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
triunghiului este dată de linia ce unește șocul apexian cu limita superioară a matității hepatice, a lobului stâng hepatic; această latură este situată la nivelul spațiului V i.c. stâng. latura dreaptă a triunghiului este delimitată de marginea stângă a sternului; latura stângă a matității descrise este curbilinie, cu concavitatea medial și inferior, și unește cartilajul IV i.c. stâng cu proiecția vârfului cordului. Aria matității relative. Este descrisă prin 4 (patru) puncte: inferior, dreapta - a VI-a articulație condrosternală dreaptă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
un sistem de sisteme, în care fiecare detaliu își are funcția sa și trebuie să poarte o denumire distinctivă. Realizează deci dicționarul organismului uman, unii termeni, în timp, nedobândind statut, fiind înlocuiți cu alții mai oportuni. Vesal prezintă corect cordul, sternul, uterul, ovarele, încă de la vârsta de 23 de ani, având acces în Italia la disecția pe cadavre umane. În Padova, vestit centru universitar medical și spitalicesc, e considerat cel mai mare învățat în domeniile medical și juridic. Susține un învățământ
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aerului prin conductele tubului respirator generează două zgomote caracteristice, zgomotul laringotraheal și murmurul vezicular. La nivelul orificiului glotei diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
urmează. Se poate spune că cel mai important mușchi inspirator este diafragmul. Paralizia selectivă a mușchilor intercostali prin transecția măduvei în regiunile cervicale inferioare nu afectează prea mult respirația deoarece diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din măduva cervicală, C3 - C4). In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
fix față de care se realizează această mișcare este la nivelul articulațiilor costovertebrale, dar se consideră că de fapt coastele sunt elementul dur, care formează un fel de mâner de găleată, articulându-se relativ mobil atât cu vertebrele cât și cu sternul. Mișcarea efectivă a coastelor atunci când mușchii intercostali externi se contractă depinde de stabilitatea relativă a coastelor adiacente. In mod particular coastele superioare sunt susținute de umeri, astfel încât contracția mușchilor intercostali externi tinde să crească volumul întregii cutii toracice. Există și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
cu o contribuție mică în cursul respirației obișnuite, dar pregnantă în cursul efortului sau al manevrelor de respirație forțată. Din această categorie fac parte mușchii scaleni, care ridică primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
diferitelor părți ale fătului în timpul procesului de acomodare. Distociile de origine fetală prezintă următoarea clasificare: Distocii în prezentare anterioară Sunt cauzate de rețineri ale diferitelor părți ale corpului fetal în prezentarea anterioară: reținerea capului pe o latură, reținerea capului pe stern, reținerea capului pe spate, reținerea unui membru (membrelor) prin agățarea chișiței cu prezentarea buletului, -reținerea membrului prin flexarea carpiană și prezentarea genunchiului, -reținerea membrului în totalitate (prezentarea spetei), reținerea membrelor prin încrucișare deasupra capului. Distocii în prezentarea posterioară Sunt cauzate
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
rețineri obstetricale, așezări și / sau poziții anormale, manifestate prin simptome caracteristice fiecărei categorii de distocie: angajarea membrelor în conductul pelvin, eforturi de expulzare, fără ca fătarea să progreseze la examenul vaginal constatându-se reținerea capului și gâtului în diferite poziții: pe stern ( încăpușonarea), cu prezentarea coamei sau a frunții ( fig. A.1. , fig. A. 2.), angajarea capului, neangajarea membrelor, eforturi intense de expulzare, fără ca fătarea să aiba loc la examenul vaginal constâtandu-se: -reținerea unui membru sau a ambelor, reținerea genunchiului,(fig. A
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]