1,350 matches
-
și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate un cran de mort, cu ochi de foc - căror raze le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă sbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam Precum cel ce se înneacă se acață de-orice ram. Dibuit-am în științe, în maxime, -n poezie, Dară toate îmi părură sură stearpă teorie. N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc Până când.. blestăm momentul!, pîn-ce-a fost să te-ntîlnesc. {EminescuOpIV 513} Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg: De clipirea genei tale putui viața să mi-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-o cuprindă întunericul și umbra morții, nori groși să vină peste ea și neguri de peste zi s-o înspăimînte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
va veni înainte de capătul zilelor lui și ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut. 34. Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, și cortul omului stricat îl va mînca focul. 35. El zămislește răul și naște răul: în sînul lui coace roade care-l înșeală." $16 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Astfel de lucruri am auzit eu des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac, 21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!... 22. Și totuși, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor silnici, și iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viață; 23. El le dă liniște și încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-o roditoare, ce încă și cîtva loc de pădure au mai curățat și au mai pus vie... făcînd și livadă și casă cu ogradă împregiur”. Pe deasupra, mai spune că și alții din jur au sădit vii și astfel un loc sterp a început să aducă venit mănăstirii. Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici este și nu este o treabă ieșită din comun. Să auzim mai departe! Minunea apare când stareța
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru că frigul toamnei începea să muște din trupul nopților și feciorul nostru se știe că nu avea nici un adăpost, el dormea sub cerul albastru și sclipitor ca giuvaerul. Așa a mers, cale lungă, nouă zile, când deodată, în pădurea aceea stearpă, a găsit un pom cu mere de safir. S-a așezat la rădăcina lui și când s-a făcut noapte și stelele sclipeau pe bolta înaltă, nu mică ia fost mirarea, când pomul s-a preschimbat într-o bătrânică plăpândă
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
țara în care se născuse, în Ur, în Haldea. 29. Avram și Nahor și-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, și numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatăl Milcăi și Iscăi. 30. Sarai era stearpă: n-avea copii deloc. 31. Terah a luat pe fiul său Avram, și pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, și pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieșit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Refaimiților, a Amoriților, a Cananiților, a Ghirgasiților și a Iebusiților." $16 1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. 2. Și Sarai a zis lui Avram: "Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea." Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3. Atunci Sarai, nevasta lui Avram a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, a dat-o de nevastă bărbatului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe Isaac. 20. Isaac era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, și sora lui Laban, Arameul. 21. Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată. 22. Copiii se băteau în pîntecele ei și ea a zis: "Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?" S-a dus să întrebe pe Domnul. 23. Și Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; și a mai slujit la Laban alți șapte ani. 31. Domnul a văzut că Lea nu era iubită; și a făcut-o să aibă copii, pe cînd Rahela era stearpă. 32. Lea a rămas însărcinată, și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu); "căci", a zis ea, "Domnul a văzut mîhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit." 33. A rămas iarăși însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nisip și cu focul topit al soarelui. Și cu tăcere. Oricât de puțin s-ar fi descurcat în secretele deșertului, de la o vreme Iahuben începu să se mire că nu întîlnesc oameni și că se opresc numai în oaze aproape sterpe și părăsite. Știa de la alții că în pustietatea acestei țări sunt și oameni, și ierburi, și fântâni, mai rare decât în alte țări, dar că sunt. Neputând dormi decât puțin, se gândea mult. Și, gîndindu-se astfel la toate, i se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străvechi. O, și cât este de comod să te bucuri că exiști singur după ce ai aflat că exiști, și că nimeni nu mai poate să aibă o inteligență ca a ta, după ce ai crezut că o ai! Dar beatitudinea asta stearpă te oprește încarcerat în conștiința că lumea e un sat și stelele sunt felinare. - Nu te pot contrazice aici, deși te îmbeți de lirism. Și toată fantezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde azi-noapte nu zic că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptând atitudinea-de-domnișoara-Vânător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii din cap dacă aș avea șanse. Probabil o fată bătrână cu pizda stearpă al cărui vagin are gust de țărână din Arizona. Dar cine s-o crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tonică originară, autentică. Situarea esteticului În prelungirea eticului Îi redă celui dintâi seriozitatea și forța pierdută, dar, totodată, salvează și eticul de anemierea și fadoarea rigoristă. Fapta umană ce resimte În ea palpitul liric nu mai este doar un exercițiu sterp al datoriei, ci trăire deplină, Împlinire vitală. În această accepție, arta nu se mai adaugă cumva din exterior vieții pentru a o Înfrumuseța, nu mai este un simplu și accesoriu zorzon, o podoabă facilă, un exces luxuriant - adică pur și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sine, cărora autorul s-a străduit să nu le altereze impactul, vibrația simbolică, prin banale Înflorituri de stil. Gestul mîinii care strînge un obiect, bătrînul și ceasul conțin suficientă informație alegorică pentru ca textul să nu rămînă la nivelul unei notificări sterpe despre un fapt oarecare și să evolueze simultan, atît pe planul resimțirii unei scene vizuale care ne impresionează prin intenția vădită de a prinde, de a nu scăpa, de a reține un lucru cu tandrețe sau poate cu disperare, cît
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tandră a Marelui (Orb) Anonim? Orbirea poate fi Însă și un simbol extrem de acut al singurătății: lacul singur În liniștea serii și calul orb Nicolae Ștefănescu Singurătatea lacului pare să fie omoloagă orbirii calului, capacitatea lui de oglindire fiind la fel de stearpă În ce privește depășirea izolării ca și lipsa vederii. păpușa oarbăniciun copil să-i pună ochi de sticlă Nițu Duțu Și acest poem folosește, cu o ironie tandră, ipostaza orbirii pentru a pune În lumină o lipsă mult mai Însemnată: prezența tandră
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adierile fără de gîze, jucăriile fără copii, amurgul fără acompaniamentul bujorilor, amintirile fără cei amintiți, seara fără păsări Întoarse la cuib - toate-s lipsite de rost și viața-n preajma lor e doar deșertăciune. Chiar albul imaculat al ninsorii devine repetiție stearpă: Înc-o ninsoare / așezând albul pe alb - / fără niciun scop. Alteori Însă, aceeași absență cvasitotală devine un fel de cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de Împăcare Între oameni. niciun
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Un text polemic explicit, cu țintă precisă, reprezentând un veritabil "program estetic"(Al. George) este celebrul Cum se scrie românește 179, în care poetul respinge, în literatura lui Rebreanu, o viziune artistică opusă cu a lui. În război cu realismul "sterp", a cărui unică vocație este "de a aglutina priveliști și a le pune într-o carte", Arghezi își reafirmă verdictiv principiile: "Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură de imagini, o iuțire
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
științific și academic, însă fără a desprinde dezvoltarea științifică de dezvoltarea personală și fără a face compromisuri în privința formei, pentru ca studiul „să pară“ academic, îmbrăcând fățarnic haina fără de chip a unui jargon sau altul. Academicul nu presupune teoretizări și conceptualizări sterpe, la fel cum dimensiunea științifică nu se reduce ca adre sabilitate la registrele rațiunii și ale abilităților logice de argumentare. Conceptul nu exclude creativitatea, mesajul viu, formator, iar știința nu se poate retrage în lumea artificială (sau virtuală) a experimentului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în spațiu (de vreme ce textul se înfățișează ca modalitatea cea mai la îndemână de a „transporta“ un mesaj) constituie nucleul, sâmburele oricărei doctrine și al oricărei ideologii. Permanența mesajului, dublată de in fluența și autoritatea lui politică, naște ideologia ca repetabilitate stearpă și asumată exterior, în virtutea unor compatibilități, constrângeri sau interese. Există o altă natură a permanenței, sub semnul unicității, ca gest creator, ceea ce presupune însă o modalitate nouă de transmitere și/sau receptare a mesajului. Este vorba despre modul în care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii pe un tărâm incontrolabil, dar călăuzitor. Experiența spirituală reușește astfel să smulgă chipurile mijlocitoare ale doctrinelor religioase din imobilitatea lor exterioară, stearpă și să le fluidizeze așezându-le firesc în armonie cu interioritatea roditoare. Această trecere, odată percepută, reinstituie lumea și îlașază pe cel ce are experiența sacrului în locul din care vede legăturile lumii proprii și poate înțelege transformarea, devenirea, nașterea și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat și vor tăia mari 57 trunchiuri și apoi își vor da un răgaz în veșnicia aceleiași ore a timpului. Și astfel, câmpia plină de mânie, de moarte și de slavă, câmpia stearpă și bătută de vânt de sub Troia, înainte să devină pustiu și amintire, cenușă și tăcere, mai trăiește încă o dată, și apoi mereu, ca veșnice valuri, puhoaie, păduri și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele, etern statornice, prinse în rădăcinile lor din adânc, pe care nici nu le știu. Ca bucată de pământ, o insulă poate să fie orice, de la stâncă stearpă până la un Eden, trecând prin toate felurile de înzestrare cu viață, după cum sunt aici, dincolo sau în orice altă parte. Și pot fi locuite, de mai mulți ori mai puțini, pot fi doar vizitate și pot fi părăsite și lăsate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
destul de adânc pentru a putea sluji drept port, are și plaje cu nisipuri aurii. În interior sunt cam de toate, poate unele înălțimi, poate chiar râuri, de vreme ce se vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]