52,663 matches
-
a cărui jalnică cuvertură am observat că era desfăcută ca pentru o invitație, cînd a avut loc dezlănțuirea dramatică a întîmplării care trebuia, în mod necesar să se petreacă. A fost la aprinderea lămpii de gaz din a cărei biată sticlă afumată a apărut neclar, apoi, în ceața gălbuie, a prins treptat contur întreaga scenă. Dar înainte de aceasta, am avut o nefericită inițiativă, cu urmări pe care trebuie de asemenea să vi le relatez. În mod ciudat, contravenind obiceiurilor dintre client
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
aș fi avut pretenția să fie chiar vinul acela, dar negru măcar să fi fost (nu mai știu ce anume mîncasem care cerea imperios vinul). * Peste nici un sfert de oră, un chelner tocmit de ocazie se înfățișă înaintea mea cu o sticlă de vin negru înfășurată într-un șervet. Cînd o dezvelise, se nimeri a fi chiar vinul pe care îl dorisem. Din acel moment, în cele cîteva ceasuri cît ținuse petrecerea, în fiecare încăpere în care înaintam, din cînd în cînd
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
moment, în cele cîteva ceasuri cît ținuse petrecerea, în fiecare încăpere în care înaintam, din cînd în cînd - și cred să fi fost vreo zece - la bufetul fiecărei încăperi aranjat pentru cei aproape cincizeci de musafiri dădeam de cîte o sticlă neagră, nedestupată, de Château - neuf du Pape... Rar am auzit de cărturari mari care să aibă cultul bucătăriei, fără a fi niște mîncăi, găsind în pregătirea bucatelor o pasiune de gospodine adevărate. Înțelesesem de ce Charles voise să-mi arate încă
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
dacă tu nu ai apucat încă să ai măcar una în plus, funcționează, perfid și aici, cît facem caz noi scriitorii, moralizîndu-ne compatrioții... Fiindcă atunci cînd ajung pe una din galeriile de sus ale Uzinei, privind prin peretele coridorului de sticlă o hală a topitoriei, pe care n-o văzusem încă, deodată observ într-un colț al halei întinse doi negri ce mătură hala fiecare cu cîte o mătură primitivă de nuiele, în mînă, exact ca la noi, plus lenea tipică
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce de sare/ ții minte mereu mireasma de vis/ a ierbii pălite de soare// acolo în munți va fi s-adormim/ țesut pat de sticlă ne cere/ cu tine petrec mesteceni-aluni/ în umbra lor verde de miere// se va fi-nvelit sfințit de polen/ păianjenul casei acum/ ții minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
de poezie autentică. într-un poem intitulat Dragostea (și scris probabil de Mircea Cărtărescu) există de exemplu o reprezentare expresivă a devorării bărbatului de către femeie în actul dragostei: "blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghițea miliardele de semințe.// orbecăiau prin dragoste pe străzi imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
motiv obsedant), așezîndu-se în clima boreală, în vecinătatea literară a hiperboreei nichita-stănesciene: "Îngerul de metal vinde teama de sabie/ îngerului de lemn cioplit din teama de idoli și/ îngerul de noapte miroase teama din crinii imperiali și tu/ îngere de sticlă taie-mă să curgă sîngele cuvintelor peste/ îngerul de zăpadă care trimite teama de frig să ne vadă iar tu/ înger de aur poleiește-mi teama de zorii zilei cu roua ta de/ înger care ne trece în cele trei
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual al poeziei lui Bolintineanu. Cunoașterea - implicit, memoria - unui cotidian observat parcă de după un paravan de sticlă poate fi o inițiere - la modul vizual, bineînțeles - în moarte. Asumarea simbolică a acestui cotidian (citește: a acestei morți) e, în fond, tot o formă de cunoaștere. Ioan Floră - O bufnita tînără pe patul morții, Cartea Românească, 1998, 93 p.
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
lui Alin că un epitaf închinat insectei superbe încremenita în spațiu, expusă în atelierul său că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul ei facil făcut numai din fenta, Nu cunoștea atunci al amăgelii joc, Și a venit o noapte, nu mai știam ce este, Nu mai era culoare, nu mai primeam o veste, Fricoasa, pricepui; tîrziu, insă deplin
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
o mină de oameni, cele (teoretic) patru numere pe an sînt tot atîtea evenimente, iar acuratețea filologica, grafică și tipografica - ireproșabile. Și mai e ceva: ineditele scoase la lumină de revista Muzeului Literaturii Române nu sînt piese arheologice expuse sub sticlă, ci fiecare număr e conceput în așa fel încît ansamblul să fie viu, pasionant, actual prin subiectele de meditație pe care le propune. Cea mai recentă apariție, 3-4/1998, e un numar special Vasile Băncilă - un volum de 305 pagini
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
de altă distrugere? O mostră: "Un chef rusesc. Marele duce Vladimir are două sute de invitați din nobilime la un banchet. I s-a pus la dispoziție sală cea mai încăpătoare a luxosului restaurant. În mijlocul sălii masă așteaptă încărcată. Sute de sticle, din șampaniile cele mai scumpe, ăVeuve Cliquotă și ăMoet et Chandonă sînt așezate pe rînduri, cupele de Baccarat sînt, și ele, mai multe sute, porțelanul farfuriilor vine de la Limoges, alternate cu vase de Săvres. Își face intrarea amfitrionul cu o
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
din București, explicîndu-i-se acestuia de unde vin. Replică descendentului lui Hipocrate m-a paralizat: "România? Nu vreau să mai aud nimic despre țara asta!" Bineînțeles, insul confundă țară cu politicienii săi. Așa că l-am lăsat în plată Domnului, să dialogheze cu sticlă de whisky. Omul era un dezrădăcinat care habar n-avea că - în istoria umanității - si arborii mărșăluiseră pe glob, în pofida rădăcinilor, mișcătoare. Pe vremea aceea nici gînd să fi știut că mileniul care urma să vină va debuta printr-o
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
În timpul acestui prînz - monstru -, dat fiind că împreună consumaseră șase duzini de stridii de Ostanda, șase cotlete à la Soubise, cîte un pui à la Marengo, o maioneza de homar, mazăre, o tarta mare cu ciuperci, toate stropite cu trei sticle de vin de Bordeaux, și încă trei sticle de șampanie, plus cafelele, lichiorurile, hors-d'oevrurile, -...ei bine, în tot acest timp, cît mîncaseră, Gazonal fusese într-o verva de zile mari contra Parisului!" Verișorul Leon și Bixiou îl trag de
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
consumaseră șase duzini de stridii de Ostanda, șase cotlete à la Soubise, cîte un pui à la Marengo, o maioneza de homar, mazăre, o tarta mare cu ciuperci, toate stropite cu trei sticle de vin de Bordeaux, și încă trei sticle de șampanie, plus cafelele, lichiorurile, hors-d'oevrurile, -...ei bine, în tot acest timp, cît mîncaseră, Gazonal fusese într-o verva de zile mari contra Parisului!" Verișorul Leon și Bixiou îl trag de limbă pe vorbarețul meridional să afle cu ce
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
subiectivă, ăn mod natural de antipatie, si de a invita, pe acel cineva care "a criticat", să privească lucrurile din alt unghi. Ceea ce s-a și ăntămplat. Din perspectiva "juratului", vreme de șase zile, DaKINO a fost un clopot de sticlă an care nu mai ăncăpea nimic altceva decât filmul. O "mașină de vizionat", ăntr-un spațiu care, dacă ar fi renovat și reamenajat, ar fi cu adevarat competitiv - Palatul Național al Copiilor, fost al pionierilor (deocamdată, betoanele șanț ănghetate, sălile șanț
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
solid, între două vârste. Șterge cu un șervet alb un pahar. Îl privește o clipă în zare. Pare mulțumit de rezultat. Îl așează pe tavă, alături de altele, apoi șterge cu o cârpă suprafața lucioasă a barului și începe să așeze sticlele pe raft. În dreapta, la una din cele patru măsuțe din local, stă, în fața unui pahar de whisky, Nils. Blond, tânăr, emanând un farmec viril. Fumează, dus pe gânduri. Apoi ca deșteptat brusc din reverie, dă peste cap paharul, face o
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
ceva ce-l interesează. După o vreme revine și se așează la masă. Nils: Arne, fii drăguț și mai dă-mi unul! Arne: Ce dracu' ai azi? Nils: Ce am? Arne: Asta te întreb și eu... (Vine aproape, cu o sticlă de whisky în mână.) Nils: Și de unde, mă rog, ai dedus că aș avea ceva deosebit? Arne: (expert) Se vede cât de colo... Nils: (iritat) Ce se vede, mă rog? Arne: (calm, în timp ce-i toarnă) În primul rând că folosești
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
acum că în ceasul dinții al casei de vis. Parfumuri indicibile: de rășina și de lavanda. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scenă, vai... scenă în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările lui (obligatorii
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Asta se consumă în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîteva vilisoare.) Scenă în aer liber? Scenă lumii sinistre? E și ea, uite, o jalnică magazie de sticle și lăzi dezafectate. "La Luminiș e muzică din nou". Peleș. Cam aceleași cohorte de vizitatori. Cel putin, coate-goale nu mai vin să vadă unde au stat... ceausestii, cum o făceau imediat dupa ^89. Vin să-și regăsească, poate, istoria, să
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Mihaela Rădulescu a lăsat televiziunea pe plan secund și s-a stabilit la Monte Carlo pentru a-i oferi fiului său o educație aleasă, însă continuă să primească oferte pentru a reveni pe sticlă. Printre oferte s-a regăsit și cea a lui Elan Schwartzenberg care i-a propus să colaboreze la Realitatea Tv. Diva recunoaște că a fost contactată de numeroase televiziuni, inclusiv de Realitatea TV, post al fostului ei soț, Elan Schwartzenberg
Elan Schwartzenberg vrea să îşi aducă copilul în ţară. I-a propus Mihaelei Rădulescu să vină la Realitatea TV () [Corola-journal/Journalistic/24722_a_26047]
-
-i, nu-i. S-o facem Că doar nu sunt soare să dovedit supremația. Arunc la să fie. trebuiască să răsar. Eu sunt gunoi resturi de pachete, pun Doamne, cum mai trece timGeana. Nici ceasul nu l-am pus să sticle la loc, în același sertar. pul. De când stau așa, degeaba? sune. Pielea se răsfață în căldura Rămân colile. Le răsfoiesc. Sunt Iar s-a făcut lumină. N-a fost decât patului și gândurile se mângâie cu șifonate și murdare. Aștept
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
dominatoare a sculpturilor lui Genzken în spațiul de la al 6-lea etaj al clădirii ridicate după planurile lui Yoshio Taniguchi. De ce? Pentru că cel mai ușor mod de a defini creația artistei este ca o reacție adversă la structurile simplificate din sticlă și oțel care domină arhitectura recentă a celor două metropole - Berlin și New York - în care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei! Expoziția este organizată în ordine cronologică, punând în lumină o operă care, pe măsură ce deceniile au trecut
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
Valentová Prestigiosul Târg de Carte de la Praga , numit „Svet knihy“ (Lumea Cărții), a ajuns anul acesta la cea de-a XX-a ediție. S-a ținut, ca de fiecare dată, la Palatul Expozițional, o clădire impunătoare de metal și de sticlă, decorată în Jugendstil (Art Nouveau), inaugurată de edilii praghezi în octombrie 1891, cu ocazia unei expoziții jubiliare a Țărilor Cehe. Să le amintim cititorilor români: la acea expoziție a ajuns și o delegație numeroasă de români din Ardeal, condusă de
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
a precizat Elena Udrea la ședința festivă a Consiliului Local Târgoviște. Titlul de cetățean de onoare le-a fost conferit și fostului fotbalist Gheorghe Popescu, polițistului Codruț Oprea, aflat în stare gravă după ce un interlop l-a lovit cu o sticlă în cap într-un club din Târgoviște și medicului Liviu-Sorin Băilă. De asemenea, a devenit cetățean de onoare, post-mortem, profesorul Alexandru Ioan Dunu, iar fostul consilier local Alexandru Pârvulescu a primit, tot post-mortem, diplomă de excelență.
Elena Udrea şi Gică Popescu au devenit cetăţeni de onoare ai municipiului Târgovişte () [Corola-journal/Journalistic/25270_a_26595]