1,113 matches
-
Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
personal? ?i de particularit??ile existen?ei sale. Fiind determinat, comportamentul fiec?rui individ este previzibil. Lu�nd criminalitatea că teren de studiu, el pune la punct (�mpreun? cu Ferri, discipolul s?u) instrumente antropometrice cu care trebuia s? detecteze �stigmatele� crimei ?i s? �nl?ture indivizii periculo?i �nainte că ace?ți �criminali �nn?scu?i� s? treac? la act. Aceast? fantezie ?tiin?ific? �n fond a atins fantasme foarte profunde, tipice burgheziei oric?rei epoci. Vom considera aparte, totu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de rezisten?? n cazul rela?iilor dintre handicapa?i ?i indivizii �normali�, at�ț unii c�ț ?i ceilal?i trebuie s? ?în? �n permanen?? distan?a �ntre o identitate social? �virtual?� (imputat?) ?i una �real?� pentru a masca un stigmat virtual sau unul real (1963 a). Aceste procese de interac?iune fă?? �n fă?? relev? caracterul cinic al actorilor că ?i alienarea lor, ceea ce le interzice autenticitatea ?i spontaneitatea (1967) � o viziune pesimist? care traduce, poate, criza concep?iei liberale
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Local Knowledge (1983). GLASER B., STRAUSS Anselm L.: Awareness of Dying (1965); The Discovery of Grounded Theory (1967); Time for Dying (1968). GOFFMAN Erwing (1922-1982): La Mise en sc�ne de la vie quotidienne (1959), trad. 1973; Asiles (1961), trad. 1968; Stigmate. Leș usages sociaux des handicaps (1963a), trad. 1975; Behaviour în Public Places (1963b); Leș Rites d�interaction (1967), trad. 1974; Strategic Interaction (1969); Leș Relations en public (1971), trad. 1973; Leș Cadres de l�exp�rience (1974), trad. 1991; Fă
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
forța fizică, inteligența, frumusețea sau tinerețea. Mulți conducători sînt cu totul lipsiți de aceste calități. Da, ei domină și fascinează în ciuda unui fizic disgrațios, a unui discurs jalnic, a unei inteligențe mediocre. Trebuie să existe un semn al aleșilor, un stigmat aparte care să facă dintr-un om banal, un stăpîn al mulțimilor. Elementul care depășește în strălucire credința și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu. Cum l-am putea descrie? E vorba de "o putere misterioasă, un fel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Lear: Mă cunoști tu oare, camarade? Kent: Nu, domnule, dar pe figura dumneavoastră văd ceva care mă-mpinge să vă spun stăpîne. Lear: Și ce anume? Kent: Autoritatea. Ca orice putere primară, irațională, carisma este o grație și totodată un stigmat. Ea îi conferă posesorului însemnul unei valori ieșite din comun și în același timp pecetea ieșirii din măsură, a unei violențe intolerabile. Ea prezintă unele analogii cu puterea șefilor africani de a răspîndi raze, o forță ieșită din comun și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
concluzia că indivizii din Statele Unite au devenit simple "ideograme" într-un furnicar. Duhamel presimte că acest model va ajunge în Europa câțiva ani mai târziu: viitorul Europei oglindindu-se în prezentul Statelor Unite. " Această Americă reprezintă, deci, pentru noi, viitorul [...] toate stigmatele acestei civilizații devoratoare le putem descoperi printre statele membre ale Europei înainte să împlinim douăzeci de ani." G. Duhamel, Scènes de la vie future, 1930, p. 11. Aproximativ în aceeași perioadă, Aldous Huxley își închipuie, în Minunata lume nouă, cum, născut
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 160: Vom dovedi aici, în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V, nr. 1356, 30 ianuarie 1929
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții, de sorginte lovinesciană, dintre forțele „reacționare“ și cele „progresiste“. Istoria intelectuală a Junimii poate fi gândită excluzând recursul la stigmatul aplicat gândirii conservatoare occidentale și autohtone. Conservatorismul nu poate fi redus la o ideologie destinată apărării claselor aristocrației. El este, iar junimismul nu face excepție, o viziune asupra naturii umane și a comunității, viziune fondată pe valorile opuse programatic radicalismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se ridică un discurs profetic, în răspăr cu un curent antisemit ce își avea, chiar și în cadrul Junimii, voci ilustre, de la Mihai Eminescu la Vasile Conta. Acuzele de cosmopolitism vor fi dublate, în cazurile lui Maiorescu și Carp, de eternul stigmat al filosemitismului. Ceea ce oponenții nu le pot ierta este această plasare a criticismului sub semnul ideii de umanitate și toleranță. În locul unei religii naționaliste ce preferă să organizeze ura și să mobilizeze resentimente, junimismul așază o raportare echilibrată, care se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
exercită în termeni de lege și drept suveran transformă sau [...] naturalizează relația socială: ea devine norma, în timp ce discursul corelat cu menținerea sa va fi "normal""731. Prin urmare, orice provocare la adresa sa devine anormală și irațională, de unde rezultă un adevărat "stigmat" ce planează asupra agenților schimbării, chiar dacă aceștia acționează în contextul limitelor "ordinii puterii"732. Puterea, prin urmare, nu poate fi calificată drept "posesiune sau conținut"733, ci, pur și simplu, ea reprezintă "o parte integrală a relațiilor sociale"734. Mai
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu trecerea timpului diferențiindu-se pe epoci literare, pe curente și chiar pe stiluri individuale, specifice fiecărui autor. Astfel, artele poetice devin stigmatul fiecărui autor de poezie, care își desemnează, prin intermediul lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în prealabil printr-o interiorizare individuală, atunci devine pertinentă întrebarea retorică a lui Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"21 Devenită stigmat pentru întreaga Generație șaizecistă, interogația stănesciană devine justificabilă și pertinentă, în contextul în care rolul artistului-poet ar fi acela de a crea noi realități printr-o reconsiderare a realităților existente deja. Cu alte cuvinte, să reconstruiască ceea ce este construit, utilizând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
universul său singular. Metaforele succesive sunt toate acele metafore care caracterizează fiecare volum în parte, regăsindu-se pretutindeni și generând, continuu, altele noi. Deși metaforele succesive se întretaie, pe alocuri, cu metaforele deschise și cu metaforele opace, totuși, ele devin stigmatul acestor volume de început, pe care le-am numit și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic. Dizolvarea vechilor sensuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă continuă să se tacă sau să se vorbească în cât mai puține cuvinte. Disidența, de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre poeta Ana Blandiana și despre activitatea dumneavoastră, în acea perioadă. Cum a(ți) supraviețuit? A.B.: Scriind. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Traiectoria extrem de interesantă a liricii Anei Blandiana are ca premisă biografia acesteia 506, care a fost supusă unei tulburate istorii. Debutul său literar este cenzurat de vitregiile ideologiei politice a momentului, urmând ca anii care continuă să stea sub același stigmat pentru aceasta: "Încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj (1959). Între 1960-1963, i se interzice, însă, să mai publice, din motive politice", dar "începând din 1964, semnătura ei putând fi întâlnită, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stare de agregație și disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clasei de mijloc. Pot fi date câteva explicații ale acestei situații. În primul rând, formele de violență în astfel de cazuri sunt ceva mai ușoare. În al doilea rând, vizibilitatea lor socială este mult mai scăzută. În al treilea rând, stigmatul social atribuit femeilor victime ale violenței domestice sau ale hărțuirii sexuale la locul de muncă sporește. Aceste cazuri sunt privite cu reticență chiar de către victime, din cauza neîncrederii în autorități și, ca atare, multe nu sunt reclamate. Violența în familie este
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpurie). Alături de aceste dubluri ale eului liric, cel mai adesea revine în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte să dezvălui/ suferința de a vedea peste tot/ și-n timpurile toate". Vocația creatoare, căreia nu i se poate nicicând sustrage, așadar acest destin unic de pionier al exprimării sincere, "cu inima", are și un revers, marcându-l cu stigmatul singurătății. "Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
băiat, el va fi castrat în mod odios. "O altă atrocitate, ne spune tot abatele, se practică în asasinatele talmudice și constă în murdărirea, sfîșierea și distrugerea părților virile ale victimei. Cînd se găsește un cadavru de copil cu acest stigmat, putem trage concluzia, aproape întotdeauna, că aceste resturi însîngerate au fost masacrate de cuțitul sinagogii..." Cel care a făcut din întuneric regatul său, cel care răpește copiii noaptea, care poartă cu sine otrava și corupția, cel al cărui chip necunoscut
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de sine și definire a celorlalți Goffman și-a axat sociologia pe descrierea interacțiunilor (autoprezentare, relații în public). El s-a arătat deosebit de sensibil la modul în care diferențele fizice (handicapul, de exemplu) pot fi transformate în probleme identitare. Un "stigmat" (1975) este o diferență considerată de ceilalți drept anormală. Ceea ce voia să puncteze pe plan sociologic ținea de procesele sociale ale stigmatizării, definirii de sine prin ceilalți și strategiilor posibile în fața acestei constrângeri (acceptare, interiorizare, adaptare, negociere, refuz). Becker studiază
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Specialiștii actului divinatoriu și reprezentările lor sociale / 139 9.1. Specialiștii practicilor divinatorii / 140 9.1.1. Păstorul / 140 9.1.2. Fierarul / 141 9.1.3. Croitorul / 142 9.1.4. Categoriile sociale marginale / 142 9.1.5. Purtătorii stigmatului / 143 9.1.6. Țiganul / 143 9.1.7. Preotul / 144 9.2. Reprezentări sociale duale ale bărbatului și femeii ca specialiști ai practicilor divinatorii / 145 Capitolul 10. Actorii sociali ai practicilor divinatorii / 151 10.1. Prezicătorii / 151 10.2
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]