1,700 matches
-
scria mai bine, cu mai multă expresivitate și convingea publicul nostru, același tip de public în fond ca și azi, mult mai des decât o putea face Rosetti, care era un stilist cu totul mediocru. Nu doar pentru că practica o stilistică a reținerii cum spuneam, eu prefer acum acest tip de stil -, ci pentru că și aceea era mediocră. Într-o confruntare publică cu CTP, aproape oricine pierde, oricâtă dreptate ar avea, pierde la "marele public" vreau să spun, nu neapărat și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
nu conține "muzică" propriu-zisă, asemeni melodramei originare, romanul modern are nevoie de limbajul desemantizat al muzicii pentru a sugera inefabilul, adică existența "in sich" ("the concept of living beyond one's means"104), prin procedee specifice (structurare tematică, atmosferă, modulații stilistice etc.). În aceeași ordine de idei, Lovinescu găsește și el absolut necesară ancorarea literaturii în niște forme specifice care să traducă estetic cât mai adecvat viața complicată a sentimentelor. Criticul modernist acordă așadar întâietate factorului psihologic ("temperamentului", ar fi spus
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în special al lingvisticii este constituită din sistemele gramatical, lexical, fonetic etc.; ea reprezintă etalonul comun folosit într-o colectivitate, un dat obiectiv și exterior persoanei. Limba este creația dar în același timp fundamentul limbajului. Pe de altă parte, în stilistică (stilul ansamblu de procedee care caracterizează vorbirea unui grup de indivizi sau chiar a unui singur individ), exprimarea proprie unui grup de vorbitori este numită și limbaj, iar pentru cea mai largă diviziune stilistică se folosește termenul de limbă. Se
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și repercusiunile acestora asupra așteptării cititorilor. Un comentariu deosebit de interesant se concentrează asupra textului-oglindă, folosit în tehnica "mise en abîme" cu funcție anticipativă sau retrospectivă. Mieke Bal mărturisește că a exclus în mod deliberat cercetările textuale ale altor discipline precum stilistica, gramatica, sintaxa și semantica, fiind preocupată doar de aspectul narativității textuale. Credem însă că exact în această direcție cercetarea minuțioasă oferită de Mick Short în cartea sa Exploring the Languege of Poems, Plays and Prose aduce o contribuție importantă la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a limita subiectul nostru de discuție. Naratologia studiază texte narative doar în măsura în care sînt narative; cu alte cuvinte, prin prisma narativității lor. Mai exact, subiectul acestui capitol, textul, apare și în alte locuri, din alte unghiuri. Disciplinele de natură lingvistică, precum stilistica dar și gramatica, sintaxa și semantica sînt importante pentru diversele feluri de investigații ale textului, dar au fost lăsate la o parte în mod deliberat. Referirile la alte discipline s-ar fi interferat în mod inevitabil cu organizarea sistematică a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
deveni oricând discurs autonom. Aici intervine și o a doua motivație care ne susține perspectiva cercetării. Problematica pamfletului arghezian, competent abordată în repetate rânduri, a fost limitată, îndeosebi, la aspectele strict legate de dubla identitate a literarității textului: estetică și stilistică, eludând cu obstinație abordarea unui segment important al prozei publicistice non-ficționale. Tocmai de aceea, prin sondarea dimensiunii polemice, ne-am propus, din start, o lărgire semnificativă, interdisciplinară a orizontului de interpretare fie prin reconsiderarea unor articole pe care critica pre-textualistă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Hegel, Friedrich, Prelegeri de estetică, vol. I, Editura Academiei, București, 1966. Huizinga, Johan, Homo ludens, ediția a II-a, traducere de H.R. Radian, Editura Humanitas, București, 2002. Iosifescu, Silvian, Literatura de frontieră, Editura Enciclopedică, București, 1971. Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999. Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere de Florica Drăgan și V. Fanache, postfață de V. Fanache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Lakoff, G. și Johnson, M., Metaphors we live by, The University of Chicago Press, Chicago, 1980. Laurent Jenny
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prelegeri de estetică, vol. I, București, Editura Academiei RSR, 1966. Huizinga, Johan, Homo ludens, (ediția a II-a), traducere de H.R. Radian, București, Editura Humanitas, 2002. Iosifescu, Silvian, Literatura de frontieră, București, Editura Enciclopedică Română, 1971. Irimia, Dumitru, Introducere în stilistică, Iași, Polirom, 1999. Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere de Florica Drăgan și V. Fanache, postfață de V. fanache, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1994. Lakoff G. & Johnson M., Metaphors we live by, Chicago, The University of Chicago Press, 1980. Laurent Jenny, Rostirea singulară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Scrisorii pierdute pare că îi contrapune deliberat un antimodel, în modul de a vorbi și de a scrie al personajelor sale. Din mostre ale limbajului acestora se pot lesne întocmi cel puțin trei "antimanuale": de gramatică, de logică și de stilistică. Pentru cel dintâi se pot folosi rezultatele câtorva studii de prestigiu. De exemplu, atât Iorgu Iordan în Limba "eroilor" lui Caragiale 117, cât și Ștefan Cazimir în Caragiale universul comic 118, au investigat riguros aspectul lingvistic al comicului caragialian, aspect
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o punem în evidență. Aceeași netă departajare ar rezulta și din redactarea unui curs de stilistică prin exemple și contraexemple din opera lui Caragiale. Mai concret, dacă toate cerințele privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge, 1996. Cook, Guy, Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de estetică, vol. I, Editura Academiei, București
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
136 Henri Morier, Ironia, în "România literară", 1971, nr. 8. 137 F. Heinrich Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, p. 299. 138 Jean-Marc Defays, op. cit., p. 87. 139 Maria Helena de Novais Paiva, Contribuçao para una stilistica da ironia, 1961, apud. Popa, Marian, Comicologia, ed. cit., p. 211. 140 Northrop Fry, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 296. 141 Roland Barthes, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987, pp. 158-170. 142 Mircea-Doru Lesovici, op. cit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pp.21-24. 121 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123 Idem, p. 55. 124 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 84. 125 Ibidem. 126 V. Gabriela Duda, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, 2004, p. 289. 127 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 117. 128 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 55. 122 Idem, p. 68. 123 Idem, p. 55. 124 Marta Petreu, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003, p. 84. 125 Ibidem. 126 V. Gabriela Duda, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, 2004, p. 289. 127 I. L. Caragiale, Opere, III, Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 117. 128 I. L. Caragiale, Opere, II, Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, p. 825
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
receptorului".515 Chiar dacă această definiție largă este operantă și suficientă pentru a discuta la modul general despre banda desenată, punctele de vedere specifice o îmbogățesc și o nuanțează, dovedind fără echivoc că acest domeniu dispune de o complexitate tematică și stilistică virtual inepuizabilă și că își merită pe deplin locul între arte. McCloud, în viziunea sa cuprinzătoare, merge până la a considera banda desenată un film accelerat (și filmul este realizat, la urma urmei, din imagini statice derulate cu viteză, iar dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în care s-ar putea exprima aceste experiențe. În scurt timp mi-am dat seama însă că tema este una mult prea intimă și mult prea dificilă pentru a fi uniformizată la nivel formal. Textele primite, turnate fiecare într-o stilistică aparte, au adus la suprafață experiențe extrem de diferite, istorii și încercări individuale despre care, în general, nu se prea vorbește. Ideea ordonatoare a cărții s-a limpezit, în acest fel, de la sine, prin fiecare poveste care afirmă propriile adevăruri, și
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
creadă Și-n abisala fugă de hain Stăpânii s-au pierdut în promenadă Cu-o lume bună vreau să mai rămân Ca într-un cerc restrâns al spiritului uman Unde mă mpart în două brațe, Un orizont al misticului alean Stilistica de unde mă răsfață. Tangențial e un mister rătăcitor Și lumea-i în săgeți de desuet Îmi spală sângele de somn Și-mi prea blestemă dorul de profet. II E un dor prea dus spre alte vieți Unde nici vântul nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neaoși care investighează literatura sonoră a variilor perioade din istoria muzicii or (in)validează, grație unei docte argumentații, producțiile contemporane, la noi muzicologia se limitează aproape exclusiv la ramuri îndeajuns de bătătorite precum istoriografia muzicală, etnomuzicologia, organologia, bizantinologia, estetica și stilistica generală, lexicografia, memorialistica, reluând preocupări axate fie pe binomul istoric-sistematic adoptat de tradiția universitară a ultimelor două secole, fie pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
a devenit (ca și antecesorul său Gheorghe Grigurcu) nu numai o instanță valorizatoare, dar și o funcție a poeziei sau, mai liric spus, o umbră a ei. În schimb, proza și reprezentanții săi, cu oase tari de romancieri sau cu stilistica modulară a povestirii, nu îi solicită atenția exegetică. Iarăși, într-un paralelism deplin cu Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan scrie exclusiv despre, unu, poeți și, doi, critici literari. Pe când prima categorie îi activează componenta analitică, desfășurată "în toate punctele fenomenalității creative
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
intercalate cuplete satirice. Exemplu: Piatra din casă de V. Alecsandri - melodrama - creație dramatică în care apar situații exagerate, uneori neverosimile, cu deznodământ facil, artificial și cu tendință moralizatoare. Exemplu: Zgârcitul risipitor de V. Alecsandri Probleme ale stilului: limbă, limbaj, stil, stilistică Deoarece literatura este o artă a cuvântului, scriitorul are la dispoziția sa sistemul fonetic, materialul lexical, morfologia și sintaxa limbii în care se exprimă. Materialul propriu literaturii, limba, este comun tuturor vorbitorilor. Limba apare, deci, ca un sistem de semne
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
națiunea, epoca sau cercul de cultură. Unitatea și originalitatea sunt cele două idei mai particulare care fuzionează în conceptul stilului." În sensul mai larg, stilul se referă la trăsăturile comune culturii unei epoci ( stil gotic, stil baroc, stil rococo etc.). Stilistica (teoria stilului) se manifestă în domeniul limbii și al creației sale. Există o stilistică lingvistică și o stilistică literară. Stilistica lingvistică (sau stilistica expresiei ) se ocupă de resursele expresive ale limbii vorbite la nivelul fonetic, gramatical sau lexical, evitând studiul
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
particulare care fuzionează în conceptul stilului." În sensul mai larg, stilul se referă la trăsăturile comune culturii unei epoci ( stil gotic, stil baroc, stil rococo etc.). Stilistica (teoria stilului) se manifestă în domeniul limbii și al creației sale. Există o stilistică lingvistică și o stilistică literară. Stilistica lingvistică (sau stilistica expresiei ) se ocupă de resursele expresive ale limbii vorbite la nivelul fonetic, gramatical sau lexical, evitând studiul expresivității limbii operelor literare. Spre deosebire de ea, stilistica literară studiază modul în care individul se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
conceptul stilului." În sensul mai larg, stilul se referă la trăsăturile comune culturii unei epoci ( stil gotic, stil baroc, stil rococo etc.). Stilistica (teoria stilului) se manifestă în domeniul limbii și al creației sale. Există o stilistică lingvistică și o stilistică literară. Stilistica lingvistică (sau stilistica expresiei ) se ocupă de resursele expresive ale limbii vorbite la nivelul fonetic, gramatical sau lexical, evitând studiul expresivității limbii operelor literare. Spre deosebire de ea, stilistica literară studiază modul în care individul se folosește de resursele stilistice
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
În sensul mai larg, stilul se referă la trăsăturile comune culturii unei epoci ( stil gotic, stil baroc, stil rococo etc.). Stilistica (teoria stilului) se manifestă în domeniul limbii și al creației sale. Există o stilistică lingvistică și o stilistică literară. Stilistica lingvistică (sau stilistica expresiei ) se ocupă de resursele expresive ale limbii vorbite la nivelul fonetic, gramatical sau lexical, evitând studiul expresivității limbii operelor literare. Spre deosebire de ea, stilistica literară studiază modul în care individul se folosește de resursele stilistice ale limbii
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]