7,229 matches
-
de literatură. E o poveste numai bună de apărut în paginile unei reviste ca aceea pe care o conduce autorul și totuși insist să cred că e mai mult decît atît. O liniaritate a stilului de esență rară, un acord stilistic cu personajul care amintește de sunetul sec și precis al lui Slavici fac din acestă poveste probabil cel mai realizat text al volumului. Cu toate exagerările inerente, cu tot naturalismul pe alocuri insuportabil, cu permanenta conștiință a faptului că nu
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii că e posibil vreodată altceva decât o ternă realitate curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria istorioarelor politice fac parte cele mai spumoase bucăți de proză, vă veți distra citind Dracula
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
chiar Vianu, ținînd să realizeze o carte de istorie literară pe fundamentele clare ale stilisticii moderne, în care esteticianul era un efectiv specialist, iar Călinescu nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura îndeletnicire valabilă e critica literară, analiza stilistică, ca o modalitate de a propune, totuși, o istorie literară, nefiind legitimabilă și neagreată ("nu știe omul unde să te așeze"). Cartea lui Vianu, doctă și serioasă pînă la infinitul mic, e, totuși, repet, o istorie a literaturii examinată din
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu o amintire. N. Filimon este un scriitor mai puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge în Ciocoii vechi și noi două temperamente stilistice a căror fuziune completă n-a reușit niciodată", cel al scriitorului și al naratorului, deși aflăm, pe alocuri, cîteva elemente ale portretului moral. Ion Ghica, scriitor de o valoare excepțională, este exclusiv un memorialist, autorul știind că trebuie să asculte
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
scriitor romantic. Un larg capitol consacră Vianu prozatorilor Junimii, acordînd locul dintîi chiar lui Titu Maiorescu. Rețin observația că Beția de cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, care erau, cînd și-a scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
său de evocare a naturii, scriitorul recompune farmecul ei muzical. Tocmai acestui simț muzical îi datorește Odobescu succesele sale cele mai mari ca scriitor. Iorga, analizat la aceeași categorie, ar fi fructificat, prin puternicul temperament de scriitor, mai toate directivele stilistice ale veacului al XIX-lea. Portretul omului fizic și moral constituie unul dintre sectoarele glorioase ale artei scriitoricești a lui N. Iorga. Și, evident, nu-l uită pe autorul Cugetărilor, care valorifică, odată în plus, portretul artistic al marelui istoric
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
adevăratul țăran român. Iar prin Pădurea spînzuraților, Rebreanu un analist "al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gînduri, al obsesiilor tiranice". Prin Răscoala aduce în prim plan viziunea stărilor de mulțime și a omului ca element al grupului social. Analiza stilistică e pertinentă și cu totul remarcabilă. Prin Hortensia Papadat-Bengescu, constată autorul nostru, s-a exercitat o înrîurire mai adîncă asupra dezvoltării romanului nou, analitic psihologic al stărilor adînci de conștiință. Mă opresc, silit, aici pentru că spațiul nu-mi îngăduie să
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Körössy însuși cel care, la capătul unui impresionant excurs pianistic, a mărturisit cu modestie, mulțumind publicului: "am încercat... trebuie să mai studiez". Căci Körössy definește în continuare spiritul cel liber al unei comunicări coerente și deschise, iar aceasta în zone stilistice dintre cele mai diferite, de la jazz-ul tradițional și până la free-jazz în care, iată, spre mirarea noastră tematica enesciană ajunge să hrănească evoluția improvizatorică. Ca si în alte timpuri, Körössy nu încetează a ne surprinde în continuare. Să-i dorim
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
de ritmica unei opere construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate, ci de coerența lăuntrică a creației și de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o evidentă consecvență stilistică. Chiar dacă retrospectivă prin enunț, gîndită, cu alte cuvinte, într-o perspectivă inversă, expoziției Wandei Sachelarie îi lipsește tocmai dimensiunea temporală, acea notă specifică în care se poate reconstitui dinamica fluctuantă, cu interese de multe ori contradictorii, a oricărei creații de
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
merita ele însele o analiză contextualizată. Dacă trăsăturile cele mai generale ale oralității sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al aprecierii pe care îl poate pune în evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar părea că scrisul e mai întîi obiect
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului") și un aspect al oralității care nu va fi mai niciodată numit popular, ci, de exemplu. "vorbire incultă" - singurul în care
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
bolile peste picior, dar nu și soarta, cu care se împăcase. Cu ani în urmă l-am parodiat, dacă vă mai amintiți, în România literară. Cred că i-a făcut plăcere mica mea răutate. Probabil însă că din cine știe ce scrupule stilistice, multe luni după aceea n-a mai întrebuințat acele formule de care eram îndrăgostit, amestec de colocvialitate și de stil înalt care dădeau marca fabricii lui Zigu. Nu eram în țară în ziua cînd am aflat că a murit. A
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă de mulți scriitori, critici, oameni de cultură pentru Craii de Curtea Veche al lui Mateiu Caragiale poate fi interpretată în fel și chip. Prefer s-o interpretez lingvistic și stilistic, observînd unul din paradoxurile operei în cauză. Mateiu Caragiale - care continua de altfel tradiția mai veche de folosire a unei limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei limbi române stilistic epurate, arhaizante, construite
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
interpretez lingvistic și stilistic, observînd unul din paradoxurile operei în cauză. Mateiu Caragiale - care continua de altfel tradiția mai veche de folosire a unei limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei limbi române stilistic epurate, arhaizante, construite - pentru literatură - propune în Pantazi "un alt eu însumi" al naratorului. Care tocmai despre Pantazi spune că "a român nu semăna iarăși: prea vorbea frumos românește, la fel ca franțuzește, poate ceva mai cu greutate". într-un
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
care deschide romanul e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist arhaizant, care a fost de atîtea ori observat de comentatori, variația stilistică cea mai pregnantă e adusă ulterior de argou - deci tot de o sursă predominant internă.
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
a ne despărți, precum Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu) și de la Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Cornel Moraru, Octavian Soviany pînă la Laszlo Alexandru, Radu Voinescu, Luminița Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
comportamnetul, iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același timp, cu limitele reci ale materialului. Performanța
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
finalele -ă și -că funcționează mai mult presiunea sistemului tradițional, care și-ar menține diferențierile sale, sau regularizarea analogică și apropierea de formele "internaționale". Ca și în alte cazuri, trebuie să constatăm acum că tendințele sînt valabile în interiorul unor registre stilistice, și că schimbarea raportului dintre registre modifică și chiar inversează presupusele direcții de evoluție a limbii. Influența tot mai puternică a oralității populare și familiare asupra scrisului contracarează tendințele stilului cult, livresc. Renunțarea la -că poate fi într-adevăr ilustrată
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă sîntem în fața unui fenomen vechi și constant, sau - cum s-a afirmat de mai multe ori
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
lucrărilor, bunurilor, persoanelor etc. legate de o anumită activitate". într-un dicționar italienesc (Zingarelli, 1995), sensul (care ar părea să fi venit în română chiar din această direcție, ca și alte elemente lexicale din finanțe și administrație) are o indicație stilistică ("limbajul birocratic") și e definit ca "dovadă, în special în copie, a unor operații, proceduri etc. desfășurate de un birou (de un serviciu, o instituție)". Se pare însă că în ultimul timp cuvîntul apare la plural chiar cu primul său
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
ușor de definit. Sursele declarate ale literaturii lui sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinație mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon și alții. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, prețioasă și una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" și inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Shinjii, 1703) a fost scrisă la o lună după petrecerea evenimentelor, iar Sinuciderea îndrăgostiților de pe insula Ami (Shinjii ten no Amijima, 1720) la două luni după tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți atunci cînd s-a hotărît și s-a pregătit să pună în scenă o
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
urmărească" ("Evenimentul zilei" = EZ 1750, 1998, 1). Mai ales în cazul formei de trecut, a cărei valoare de prezumtiv e mai puțin confundabilă cu viitorul anterior, pentru că acesta din urmă e un timp prea puțin folosit, apar - la un nivel stilistic "mai înalt", variantele literare ale auxiliarului: Probabil că mulți dintre dumneavoastră se vor fi mirat cînd au auzit că un fost membru al conducerii BANCOREX a fost împușcat" ("Academia Cațavencu" = AC 41, 1999, 4); "Mulți dintre cederisti vor fi ajuns
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
ritmul hebdomadar care mi se părea mie obligatoriu. Era evident pentru mine că Pompiliu Constantinescu era cronicarul prin vocație al generației lui. Nici n-a scris altceva. Cartea despre Arghezi din 1940 nu-l caracterizează absolut deloc, nici ideatic, nici stilistic. Un Arghezi văzut prin Blaga e, orice am zice, o ciudățenie în scrisul criticului. Toate volumele antume (Mișcarea literară, 1927, Critice, 1933 etc.) sînt culegeri de cronici. Poate doar Figurile literare din 1943 să fie o excepție, în măsura în care cuprind sinteze
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]