1,094 matches
-
reginei Trishala sunt deseori amintite de jainiști în diferite ceremonii ca dovezi ale autenticității misiunii lui Mahavira. Se spune că aceasta ar fi visat un elefant, un taur, un leu, pe zeița Lakshmi, niște flori, o lună plină, soarele, un stindard imens, o urnă de argint, un lac împânzit de lotuși, o mare albă ca laptele, un vehicul celest, un morman de giuvaeruri, un foc lipsit de fum, o pereche de pești și un tron. În anul 1974, la sărbătorirea a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
pozitionând-o pe primele locuri în topul trupelor de gen. În 1993 Eugen Mihăescu părăsește trupa și alege o carieră solo, la fel si Gabi "Guriță" Nicolau și Sorin Voinea în 1994. Dragoș Docan și ”Lapi” Răzvan Lupu continuă să țină “stindardul Krypton ridicat” și concertează sub titulatura Krypton în diverse formule, în componență trupei activând: Nicu Damalan - chitară (ulterior “Direcția 5”), Romeo Dediu - chitară (ulterior “Holograf”), din nou Manuel Savu - chitară alături de Berti Barbera - solist vocal, Cezar Zavate - chitară, Dan “Byron
Krypton () [Corola-website/Science/313019_a_314348]
-
să-mi șterg lacrimile, să îmbrățișez un curaj militar și așa mă voi salva; vreau să vă salvez de la masacrul comun și, pentru ca acest lucru să se întâmple, îndemnați pe toți Catolicii să traverseze Dunărea și să se adăpostească sub stindardele noastre din Valahia. Dumnezeule, am spus eu, este imposibil să îndemni atâta lume să abndoneze propriile pământuri, în ciuda faptului că sunt oprimați în mod extrem de Turci. Iar el a adaugat că așa vrea Episcopul, iar eu așa trebuie să fac
Biserica Romano-Catolică din Cioplea () [Corola-website/Science/314751_a_316080]
-
deplin asupra tuturor problemelor militare, Ministerul Qing de Război a avut puteri foarte limitate. În primul rând, cele Opt Steaguri au fost sub controlul direct al împăratului, a prinților ereditari manciurieni și mongoli, lăsând ministerul numai cu autoritate asupra Armatei Stindardul Verde. Mai mult decât atât, funcțiile ministerului au fost pur administrative, campaniile și mișcările de trupe au fost monitorizate și ghidate de către împărat, prima dată prin intermediul consiliului de conducere manciurian , iar mai tarziu, prin intermediul Marelui Consiliu . • Ministerul de Pedepse Consiliul
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Hong Taiji, pentru a include Steaguri mongole și han. După capturarea Beijingului în 1644 și întrucât manciurienii au câștigat rapid un control pe mari porțiuni din fostul teritoriu Ming, armatele Steagurilor, relativ reduse, s-au majorat mai mult datorită Armatei Stindardul Verde, care în cele din urmă a depățit numeric trupele Steagurilor cu trei la unu. Armata Stindardul Verde - numita așa după culoarea stindardului lor de luptă, a fost alcătuită din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. Și-au
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
au câștigat rapid un control pe mari porțiuni din fostul teritoriu Ming, armatele Steagurilor, relativ reduse, s-au majorat mai mult datorită Armatei Stindardul Verde, care în cele din urmă a depățit numeric trupele Steagurilor cu trei la unu. Armata Stindardul Verde - numita așa după culoarea stindardului lor de luptă, a fost alcătuită din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. Și-au menținut organizația lor din timpul erei Ming și au avut o conducere mixtă, formată din ofițeri din
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
mari porțiuni din fostul teritoriu Ming, armatele Steagurilor, relativ reduse, s-au majorat mai mult datorită Armatei Stindardul Verde, care în cele din urmă a depățit numeric trupele Steagurilor cu trei la unu. Armata Stindardul Verde - numita așa după culoarea stindardului lor de luptă, a fost alcătuită din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. Și-au menținut organizația lor din timpul erei Ming și au avut o conducere mixtă, formată din ofițeri din Steaguri și din Stindardul Verde. Trupele
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
după culoarea stindardului lor de luptă, a fost alcătuită din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. Și-au menținut organizația lor din timpul erei Ming și au avut o conducere mixtă, formată din ofițeri din Steaguri și din Stindardul Verde. Trupele Steagurilor și Stindardul Verde au fost armatele permanente, plătite de către guvernul central. În plus, guvernatorii regionali de la provinciali până la nivelul de sat mențineau propriile miliții locale în calitate de „polițiști” și ajutor în caz de dezastre. Acestor miliții le erau
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
luptă, a fost alcătuită din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. Și-au menținut organizația lor din timpul erei Ming și au avut o conducere mixtă, formată din ofițeri din Steaguri și din Stindardul Verde. Trupele Steagurilor și Stindardul Verde au fost armatele permanente, plătite de către guvernul central. În plus, guvernatorii regionali de la provinciali până la nivelul de sat mențineau propriile miliții locale în calitate de „polițiști” și ajutor în caz de dezastre. Acestor miliții le erau acordate, de obicei, mici salarii
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Natură serviciului lor, în principal de infanterie, artilerie și geniști, a fost, de asemenea, străin tradițiilor, nomade, de luptă de cavalerie ale manciurienilor. Mai mult decât atât, după cucerire, funcțiile militare deservite de stegarii han au fost incluse în Armată Stindardul Verde. Steagurile han au încetat cu totul să existe după reformele de înregistrare a Steagurilor, a erei Yongzheng, care viza reducerea cheltuielilor imperiale. Originile socio - militare ale sistemului de Steaguri însemna că populația din fiecare ramură și subdiviziune era ereditară
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
cheltuielilor imperiale. Originile socio - militare ale sistemului de Steaguri însemna că populația din fiecare ramură și subdiviziune era ereditară și rigidă. Numai în situații speciale, consfințite de un edict imperial, au fost permise mișcări sociale între Steaguri. În schimb, Armata Stindardului Verde a fost inițial destinată să fie o forță profesionistă. După ce a învins rămășițele forțelor Ming, Steagurile manciuriene, armata de aproximativ 200.000 de trupe la acel moment, a fost împărțită în mod egal: jumătate a fost desemnată Armata Interzisă
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dus la bogăție și odată cu ea, la corupție, pentru păstrarea și înaintarea în grad și ținerea evidentei trupelor Steagurilor și a grăbit declinul sau că forța de luptă. Acest lucru a fost reflectat de o scădere similară și în Armată Stindardul Verde. Pe timp de pace, un soldat a devenit pur și simplu o sursă suplimentară de venit. Soldații și comandanții și-au neglijat formarea militară în urmărirea propriilor câștiguri economice. Corupția era agresivă întrucât comandanții de unități regionale cereau plăti
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
comandanții de unități regionale cereau plăti salariale și aprovizionare în mod exagerat, fără acoperire, iar diferența și-o opreau pentru sine. În momentul în care Rebeliunea Taiping a izbucnit în 1850, curtea Qing a aflat tardiv că trupele Steagurilor și Stindardul Verde nu mai puteau opri rebeliuni interne și nici să țină invadatorii străini la distanță. Timpuriu, în timpul Rebeliunii Taiping, forțele Qing au suferit o serie de înfrângeri dezastruoase, culminând cu pierderea orașului - capitala regională - Nanjing în 1853. Rebelii au masacrat
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
La baza piedestalului sunt asamblate meplaturi din bronz care reprezintă chipul unificatorilor: Mihai Viteazul și Ferdinand I (față), atacul la baionetă (stg) și acordarea primului ajutor răniților (dr). Deasupra celor două efigii câteva simboluri din bronz reprezintă: baionete, puști, un stindard, o cască și frunze de laur, iar și mai sus inscripția: Eroilor urlățeni morți în războiul pentru întregirea neamului 1916-1918. Pe spatele soclului alte inscripții: Cetățenii urlățeni recunoscători eroilor morți în războiul pentru întregirea neamului. 1916-1918, Asociația Arta Română - turnătorie
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
Titus Livius ( 9 d.Hr.). Justinus a scris o epitomă (abreviere, rezumat al unei opere) a operei pierdute a lui Trogus, și o serie de prologuri sau rezumate ale cărților. Ultimul eveniment care a fost înregistrat de către Justinus este recuperarea stindardelor romane capturate de parți în 20 î.Hr.. Digresiunile (abaterile de la subiectul tratat) etnografice și geografice au fost o asemenea caracteristică de lucru încât au dezvoltat o istorie universală cu reputație negarantată, aceasta nu a fost niciodată intenția lui Trogus. Trogus
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
generație care pentru un sezon a coborât echipa în „B”, dar pe care tot ea a readus-o în față. Nu a mai avut strălucirea unor locuri superioare, ca a primelor generații, dar a menținut o lungă perioadă de timp stindardul brașovean pe cel mai înalt catarg. Generația anilor ’80 a continuat și s-a contopit cu generația finalului deceniului opt, în care au apărut pe firmament Marin Barbu, Alexandru Csaba Andrași, Marian Mărgărit, Eugen Moldovan, Petre Lucian, Andrei Șanta, Ștefan
FC Brașov () [Corola-website/Science/297644_a_298973]
-
i-au revenit Cetății Soroca. În cele patru cetăți moldovenești de la Nistru (Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă), capul de bour a fost scos în perioada sovietică: la Hotin și Cetatea Albă gaura corespunzătoare este acoperită în general de un stindard cu stemele orașelor moderne respective, iar la Tighina de acvila rusească bicefală, din metal. Soroca, singura cetate care se află în prezent pe teritoriul controlat de Republica Moldova, este și singura care și-a regăsit, deasupra portalului, capul de bour moldovenesc
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să treacă Dunărea. Într-un defileu carpatic, Decebal atrage forțele romane într-o cursă. Comandantul roman cade în luptă, iar Decebal duce în Munții Orăștiei prada de război: prizonieri, trofee și stindardul legiunii a V-a. Marea bătălie are loc la Tapae. La un an de la victorie, în 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou regatul lui Decebal, pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal așteaptă în defilelul de la
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
limbă aromână, definindu-se ca aromâni albanezi, aromâni bulgari, aromâni greci, aromâni macedoneni sau aromâni români; ceilalți vor să fie recunoscuți oficial ca minoritate etnică, definindu-se ca macedoromâni, macedoni sau machedoni de limbă "macedoromână". Aceștia din urmă folosesc ca stindard „Soarele de la Vergina” (un simbol al regalității Macedoniei antice din care se trage Alexandru cel Mare). Controversa continuă în prezent, principalele dificultăți fiind legate nu de statut (care poate fi obținut fără riscuri fizice în cadrul democrației parlamentare și al politicii
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
apărut în fața Curții de Jurați a Tribunalului Ilfov la data de 7 iunie și a fost pus în libertate, iar populația din București a ieșit pe străzi să celebreze sentința. Între 25 martie și 30 iunie 1876 este redactor la "Stindardul", ziar politic, literar, comercial și științific, al cărui director era Pantazi Ghica, iar în funcția de redactor l-a urmat Bonifaciu Florescu. În paginile cotidianului va publica, printre altele, traduceri din Lamartine, nuvela "Cârjaliul" și piesa de teatru "Gemenii". În
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, ziarul dispare și scoate "Straja țărei" în vara lui 1889 împreună cu Ștefan Vlădescu, purtând subtitlul: "Organ liberal-conservator", cuvinte cu care Blamberg își denumea gruparea sa disidentă, ruptă din
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Vladislav I în 1440. A primit titlul de voievod al Transilvaniei. Ioan i-a înscăunat pe Basarab al II-lea pe tronul Țării Românești în 1442 și pe Petru al III-lea în Moldova, în 1448. Rolul de purtător al stindardului antiotoman la Dunărea de Jos a fost asumat de acesta. Din anii 1440-1441, sultanul Murad al II-lea a declanșat acțiuni militare în zona, cu scopul cuceririi Belgradului. În primăvară anului 1442, convins că se bucură de condiții prielnice, a
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sunt 2:3. Drapelul astăzi în uz nu a fost primul drapel al țării. La sfârșitul secolului al XV-lea, când majoritatea provinciilor Olandei erau unite sub un singur suveran, era folosit un steag comun pentru operațiuni combinate. Acesta era stindardul suveranului Burgundiei, care consta într-un fond alb peste care se îngemănau două ramuri de lauri roșii, în forma unui „X”, cu flăcări ieșind începând din intersecție spre extremități: Crucea de Burgundia. Acest drapel a rămas în uz și mai
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
o pictură care înfățișează o bătălie între "watergeuzen" și spanioli. Data la care se întâmpla acest lucru putea fi cel mai devreme în timpul Războiului de 80 de ani, războiul de independență olandez. Astfel 1572 este anul oficial al introducerii acestui stindard. Acest eveniment a fost comemorat în Olanda prin emiterea unui timbru în 1972. Drapelul avea trei, unori șase sau chiar nouă benzi orizontale, dar a luat de asemenea și forma unor raze proiectate dint-un cerc. Culorile nu erau folosite într-
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleași drepturi, deși tricolorului roșu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate provine nu numai de la arborărea în clădiri publice, ci și datorită faptului că tricolorul roșu-alb-albastru a fost ales de primul rege ca stindard personal ce avea stema națională pe fâșii albe. Din aceeași perioadă datează și obiceiul spontan intrat în conștiința populară, de a adăuga o fâșie oranj drapelului național, în semn de fidelitate față de Casa de Orania. Fâșia oranj este adăugată drapelului
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]