1,511 matches
-
se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum menționa în Cuvântul autorului, că, prin noblețea graiului în rimă, a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar, parcă tot mai amar și nu se mai termină. Discreție Vaza aceea micuță din cristal de Boemia, mereu încărcată cândva precum un pom generos cu stoluri de presuri a rămas până astăzi la roșul acela discret. Doar că florile poposesc în ea tot mai rar și parcă îmbracă și ele culori tot mai discrete Și tot mai mohorâte... Cărări Cărările mele sunt și astăzi aceleași... prin
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
atât de mult în capul meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Dar de ce îl găsesc atât de rar pe acasă, pe la casa trudită de el; poate în ultimul timp era prezent doar cu trupul; ce s-o fi rupt în elsufletul îi atârnă acum ca aripa unui cocor rănit rămas de stolul său - sufletul care mi-a fost sprijin chiar dacă n-a înțeles sau poate n-a vrut să știu că el știe; pe ce drum se află acum? poate plecase demult iar eu îi îmbrățișam numai umbra, umbra aceea care odată
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Erau discreți și nu se dădeau mari. Iar celălalt - un lup de mare dur, Care-și delimita domeniul autoritar, Unii-i spuneau Zeus, iar alții doar Mercur, Era poate un despot, dar nu și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele frunze din zbor Certuri grele cu roșia doamnă Și-un ultim rătăcitor stol. Din ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
ceață, ușor pe cărare, O săgeață se-nalță spre apus, E ultima și dântâi mirare A păsărilor ce-au plecat și s-au dus. Și lacrima ploii târzii Atinge pământul cel gol Cu frunze, ca niște iluzii Și penele plecatului stol.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit printre bălți până ce am auzit niște țipete în spate. M-am întors și am văzut că nu foarte departe un stol de ciori care zburaseră spre mine făceau un ocol brusc, îndepărtîndu-se. Mi-am amintit că văzusem de multe ori, din gară, aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi se strângea inima. ― Mai încet! Aș fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se strângea inima. ― Mai încet! Aș fi vrut acum să nu mai ajungem, să întîrziem cât mai mult clipa revederii (pe care mi-o închipuiam grea), așa cum un bolnav amână mereu ceasul operației. Capul îmi vuia, mă scuturau amețelile, stoluri, stoluri de gîn-duri contradictorii se încrucișau învălmășindu-mi mintea, creând un haos din care nu mai putea să răsară o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
notarul Buhnev, doctor, învățătorul Nicolae Martinciuc și colegul său, Balîi. Partida se termina, repetabil, cu masa întoarsă de una dintre soțiile cărturarilor. Odată cu primăvara, muncă susținută în școală dar și la grădină. Eu fiind și comandantul subcentrului militar și al stolului de străjeri am găsit de cuviință să realizăm o sută de adăposturi, gropi pentru tot atâția copaci pe care i-am adus de la Ismail și Tulcea. Când am plecat, am lăsat și aici o livadă. Un rai numit Câșlița Ministerul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
senzația ciudată că nu mai am destin. Păcat că mi-au rămas puține zile de stat la mare. Spre seară, țărmul e pustiu, iar pescărușii capătă curaj. Unul trece foarte aproape de mine, fâlfâind din aripi. Alții îl urmăresc. Un adevărat stol zboară în cercuri din ce în ce mai strânse. Parcă ar fi păsările isterizate dintr-un film celebru al lui Hitchcock. Și e a nu știu câta oară că pescărușii îmi inspiră o angoasă pe care n-o pot lămuri. Încerc să-i alung
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
războiului de secesiune, doar că nordiștii îi obligaseră pe sudiști să poarte și ei vestoane bleumarin. De la puștile din războiul de secesiune, am trecut direct la avioanele de bombardament americane care, pe la sfârșitul războiului, în vara anului 1944, apăreau în stoluri argintii pe cerul satului meu îndreptîndu-se, peste munți, spre rafinăriile de la Ploiești. Veneau totdeauna pe vreme frumoasă. Cerul era senin, iar "Liberadoarele" făceau un zgomot amenințător. America își arăta acum fața de mare putere, care impunea respect și teamă prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
străbate. Mă încearcă, de aceea, o oarecare emoție. Traversând Sierra Nevada, mai vedem, o vreme, arbuști rari și stâlpi de înaltă tensiune. Pe o colină de piatră dezgolită zăresc o ciudată pădurice albă, de mori de vînt! Seamănă cu un stol de păsări care flutură din aripi fără să se înalțe. Mori de vânt în America? "Sunt computerizate și folosite pentru a produce energie electrică", ne lămurește doctorul Costin. Dar acesta e ultimul mesaj din secolul al XX-lea pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rezistență. Undeva, în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite de drum și nefaste presimțiri, se așezau pe umerii noștri pentru a se reface o clipă. Rânduindu-se în pâlcuri successive și reluându-și zborul invers, ca și în înaintarea noastră care, strategic, se abătea spre sud
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
apuca de lucru cu ochii pe ei. Îi erau dragi : îngâmfat, rotatul își umfla gușa ca un burdihan iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că un rest de îndoială îl făcea să ezite, ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea, un defect capital. Ele pleacă de la premisa, greșită, zic eu, că istoria ar fi mai importantă decât viața. Istoria? Spre sfârșitul războiului, a fost adusă în Lisa o baterie de apărare antiaeriană. Începuseră bombardamentele americane. Din timp în timp, stoluri de "Liberadoare" treceau munții, îndreptîndu-se spre rafinăriile din zona Ploieștilor și spre Capitală. Alcătuită din studenți intrați în ultimul an de la Politehnică, bateria avea misiunea să doboare avioanele inamice, să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii, deșert, câmpii. Fără vreun semnal clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea tânără învață să-i prindă în aripi. Odată, demult, pe când cocorii se adunau pentru călătoria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unison din aripi și au ridicat-o pe fată într-un nor mare și rotitor, ascunzând-o și trâmbițând cu glasurile lor, ca să-i înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dansatoarea perfectă, transformată în cocor de un vrăjitor. Apollo se preumbla în chip de cocor când era în trecere prin lume. În secolul al șaselea î.Hr., poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]