2,070 matches
-
o pauză și-a meditat la ceea ce spusese. — Da’, oricum, gata cu mine și cu problemele mele deprimante. Iartă-mă că am fost așa de focalizată pe mine. Nici nu te-am întrebat ce-ai mai făcut! Fiona s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
squash. Apoi i-a întins Fionei un pliant despre călătoria cu bicicleta. Aha! Femeia l-a studiat neîncrezătoare. —Nu, eu chiar cred c-o să-mi facă bine. În ce sens? Fiona a luat o gură de cafea, dar s-a strâmbat fiindcă-și arsese buza. — Adică, în fond, tu nici n-ai mai mers așa de mult cu bicicleta pân-acum. Susan a scos un oftat care a vălurit stratul de spumă de lapte din ceașca pe care o dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mea, ar putea să-mi facă foarte bine. Iar în lipsa ta, Nick ar învăța să te aprecieze mai mult? —Exact! Fiona s-a gândit câteva clipe la ceea ce auzise. Probabil că ai dreptate. L-ai anunțat deja? Susan s-a strâmbat puțin. — Da. N-a fost deloc încântat. Mi-a ținut un discurs prin care să mă facă să mă simt vinovată, fiindcă Milly și-a pierdut deja o mamă, iar acum o abandonez și eu. Da’ nu sunt decât zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spun, a intervenit Fiona în grabă. Eu mă refeream la femei, în general. Susan își adora viața alături de tine și de Milly. Eu n-am vrut să spun decât că avea o existență dificilă. —De ce? Din cauza lui Caitlin? Fiona a strâmbat puțin din nas. — Nu din cauza lui Caitlin, ca persoană, ci din cauza situației în care se găsea, a explicat ea și a oftat. Mi-e destul să mă gândesc la viața mea și înțeleg perfect ceea ce probabil c-a simțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința de yoga și că dup-aceea am băut o cafea cu Fiona, apoi... Femeia a clătinat din cap. Nu, nu-mi mai amintesc nimic altceva. —Ai fost lovită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe piciorul ăsta, fără să mă mai folosesc de baston și-apoi sper c-o să putem pleca în vacanță. Eu și Nick ne-am gândit c-ar fi drăguț să mergem în Florida. Acum e cald acolo... Julia s-a strâmbat. —Ca în majoritatea locurilor din lume. Fiona trecuse deja la al doilea pahar de șampanie și-ncepuse deja să se simtă mai relaxată. Ochii i s-au umplut de lacrimi. Nu-mi vine să cred că ești aici. După ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a așteptat rândul. După ce Fiona și Julia s-au așezat la loc, s-a ridicat și ea și-a strâns-o brațe pe Susan, dar fără prea multă tragere de inimă. Mă bucur foarte tare pentru tine. Susan s-a strâmbat puțin. Îmi pare rău că v-am dat vestea asta după discuția de mai devreme, dar m-am gândit că, până la urmă, tot o să aflați. În plus, e foarte greu să nu împărtășești o veste atât de bună cu prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și, mult mai important, m-a făcut să-mi dau seama ce prost am fost. — Ar trebui să-l ascultăm mai des. Jake e un băiat isteț. —Mai puțin când a decis să ia Ecstasy. —A, da, atunci, s-a strâmbat Fiona. David i-a luat mâna și-a strâns-o puțin. —Ai făcut ce-ai crezut, în momentul ăla, că e mai bine. Acum am înțeles asta. N-am nici o scuză pentru reacția mea exagerată, dar presupun că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei era plat. — Cred c-a fost convins c-o să mă întorc la el. Că nu pot să trăiesc fără el, a spus ea printre dinți. Dar eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înțelegem mai bine decât oricând. De fapt, chiar o să începem să încercăm să mai facem un copil în următoarele câteva luni. Puteți să-l luați pe ăsta, dacă vreți, a anunțat Susan lipindu-și palmele de lateralele abdomenului umflat și strâmbându-se la față. Doamne, ce incomod e! Dracul ăsta mic face tumbe în burta mea. Ați decis ce nume îi puneți? a întrebat-o Alison. —Ei, el e convins c-o să fie fetiță, așa că s-a decis că-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai multe discuții de suflet. Mi-a pus o mulțime de întrebări detaliate despre copilăria mea și despre felul în care mi-am pierdut mama. Într-un fel, se pare că m-a luat sub aripa ei. Julia s-a strâmbat. —Și pe tine nu te ia greața? — Nu, nu, deloc. E chiar drăguț. Nu uita că ei nu locuiesc în oraș, așa că nu stau tot timpul bot în bot cu ea. Jenny ne-a trimis și-o felicitare cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu trei vehicule sub comanda mea, iar dumneata preiei comanda aici. Pregătește totul, te rog. — Pentru câte zile? — Cinci... Maximum o săptămână. Sergentul Malik bănuiește că targuí-ul ar putea să traverseze erg-ul spre Sidi-el-Madia - văzu expresia celuilalt, care se strâmbase. Nici mie nu-mi face plăcere, dar se presupune că e datoria noastră. Sergentul Ajamuk își cunoștea perfect obligațiile, dar îl cunoștea și pe locotenentul Razman și știa că-și poate permite un comentariu: — Cu tot respectul, domnule, zise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
frați și surori, dintre care unii studiaseră la Paris. Într-o bună zi, le va veni rândul și ăstora să-i caute și să-i cerceteze. Avea în vedere niște unchi stabiliți eventual în străinătate și fără moștenitori. Rafael se strâmba și se scărpina în cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
definitiv cam astea-s prețurile în zonă la garsoniere. Poate ceva mai mici, fiindcă-i cam țigănie aici, da’ pân’ la coadă, unde nu-i țigănie în Bucureștiul ăsta? Și uite că toată lumea trage-ncoace, ca muștele la mortăciune, toți strâmbă din nas la țigănie și, totodată, dau năvală-n țigănie. Dacă tot s-a-ncurcat cu Mirela, tot el ar fi în drept s-o descurce. Obligat-forțat, Rafaele, gândește-te că a fost o zi memorabilă totuși când ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ultimul și singurul după plecarea celuilalt țicnit, Teodorescu Milică... Dădeau din mână când venea vorba de domnu’ Ogrinjan, păi, lăsați copiii să vină la el, după cum s-o crede el te miri ce mântuitor, tot cu nasul pe sus și strâmbând din nas, într-o școală specială, carevasăzică, unde trebuie lucrat cu metode cât de cât speciale. Așa i-a lăsat Dumnezeu pe lume pe copiii ăștia, de soi rău, imprevizibili, sălbatici, una, două ți se suie-n cap, și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acoperiș deasupra capului, prin blocurile din cartierele astea de ghetouri, urâte-frumoase, vai de mama lor, să le ia dracu’ că se tot scumpesc, de-au ajuns să coste jde mii de dolari, și cui i-ar mai puți și ar strâmba din nas? Blocuri peste blocuri, cât vezi cu ochii, pădure de blocuri, să aibă lumea unde să stea, și nu era, ca acum, o problemă să-ți plătești datoriile la stat, chiria și întreținerea, impozite și rate, și-ți rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vă amintiți că alesul pe viață, alesul între aleși, eroul între eroi... Ei, asta-i acuma! Alesul! Pula-n pizdă! Nu ți-e, fă, rușine de omu’ ăsta? Ei, asta-i, lasă-l că-i de-al nostru, și se strâmbau agasate, nedispuse să subscrie la un efort minim care să le activeze memoria. Nu le atinge și nu le doare, s-au scuturat de acel trecut recent, de care n-au prea stat în loc de altfel. Se uitau la Rafael și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se smulgă din poziția de mort lungit în sicriu, cu gesturi lente, descleindu-se parcă, stricând simetria trupului în formă de cruce. — De-acum încolo o să ia pământul foc, spune ridicat într-un cot. — Mai intri în apă? Rafael strâmbă din nas. — Nu cred. Nu mi-ar mai ajuta cu ceva. — Aș fi vrut să plecăm. De la ora asta în sus nu-mi mai vin clienți și nici ție nu-ți mai arde de balăceală. — E prea caldă apa. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cristinica a auzit-o pe tanti Roșioara că ea s-a sacrificat pentru copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Să știe și ea pe ce picior dansează: curvă cu legitimație, cu soț, carevasăzică, cu paravan după care să-și facă de cap și s-o țină lumea de femeie serioasă, care n-are nici o treabă cu bârfa lor și strâmbă din nas, da’ pe de altă parte îi place de nu mai poate... Elenei îi plăcea poate mai mult și decât lui madam Belciu, de vreme ce le strângea la ea în bucătărie, iar când și când, apărea și Rafael printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei umpluți, cică asta a vrut de fapt, mărgăritaru’ mamii, uite pă mâna cui am nimerit, să nu-mi tihnească la o vreme de bătrânețe, băiatu’ mieu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
seamă că și el avea fire de artist, cochetase cu poezia, fusese și el discipol al maestrului Vergilius al directorului, care l-a recomandat de altfel patronului, dom Emanuel, poet și ăsta la viața lui. Angela și Doinița oftau, se strâmbau, dădeau ochii peste cap, pur și simplu nu poți să tragi un pârț de atâția poeți. Ele știau altminteri mai bine și decât Milică și decât oricine din redacție și cum se agățase Octav la revistă, cum a înțepenit pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plecatul în lume... Vicențiu și Romeo îl ascultau cu un soi de sfială respectuoasă, luând aminte, de bună seamă, la un bărbat în vârstă, trecut prin viață, de la care ar fi avut de învățat. Asta în vreme ce Vlăduț parcă ar fi strâmbat din nas, socotind poate că nu face soră-sa de ăsta, amărășteanu’ ăsta răpănos, care doar a rău și a pagubă trage de cât de posac și cenușiu arată, ros de toate supărările din lume ai care se mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe cărări mai senine atunci când Tom cade Într-o stare de tristețe, căci altfel m-ar târî și pe mine În mlaștina depresiei lui, iar de genul ăsta de pete Întunecate de pe inimă nu scapi ușor. Dansează tu, spuse el, strâmbând din nas la melodia ale cărei pulsații răzbăteau acum din boxe. Eu rămân să te privesc. Ne-am făcut loc prin mulțime către ringul de dans. Clubul e uneori folosit pentru concerte, așa că există o mică scenă În partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]