2,683 matches
-
cât și cea dorsală ale gâtului, îl deschide la interior, relaxează vertebrele cervicale și eliberează tensiunea din mușchii și tendoanele gâtului. Dacă gâtul este tensionat, așa cum se întâmplă de multe ori în zilele noastre din cauza tensiunii cronice, devine o gură strâmtă în timpul practicii de qi gong, limitând fluxul de energie care intră și iese din cap. Numeroase toxine și multă energie stagnantă rămân și ele blocate la nivelul gâtului, iar acest exercițiu relaxează și le curăță înainte de practica principală. Frământarea gâtului
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
harnic și se bucură de respectul vecinilor”... Îndrăgostiții din palatul Élysée m-au ajutat să înțeleg Doamna Bovary. Cu o intuiție fulgerătoare, sesizam amănuntul următor: degetele usuroase ale coaforului, care trag și netezesc cu îndemânare părul Emmei. În salonul acela strâmt, aerul e greu, flacăra lumânărilor care alungă umbrele serii - cețoasă. Femeia așezată în fața oglinzii tocmai și-a părăsit tânărul amant și acum se pregătește să se întoarcă acasă. Da, am ghicit ce putea să simtă o femeie adulteră, seara, la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și l-a eclipsat. Toate zgomotele au pierit, acoperite de vacarmul metalic al șenilelor. Primul tun a străpuns zidul de praf, a apărut brusc tancul comandantului, apoi al doilea, al treilea... Și, înainte de a se opri, tancurile descriau o curbă strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor pocneau atunci și mai furios, rupând iarba în fâșii lungi. Hipnotizat de puterea imperiului, mi-am imaginat deodată globul pământesc, pe care tancurile acelea - tancurile noastre! - puteau să-l răscolească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
golul cețos al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a bâiguit: „Mulțumesc, e bine.” Ca și cum i-ar fi fost teamă ca, în elanul meu, să nu mă aplec iară. Adesea, ajunge un fleac din atitudinea noastră ca să schimbe sensul situațiilor celor mai obișnuite: doi bărbați, într-un cabinet medical strâmt, sub o lumină albă, nemiloasă; unul dintre ei, dintr-o dată, se îndoaie, atinge dușumeaua, aproape la picioarele celuilalt și rămâne așa o clipă, așteptând parcă, încuviințarea lui. Ieșind în stradă, mi-au venit în minte lagărele în care, prin teste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate pentru o noapte, pe care trebuia să le restitui la șase dimineața fix. Apoi altele, copiate la mașină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nostru fiu... Rog ceriul să-nmulțească hotarnicele clipe, {EminescuOpVIII 74} S-urnesc pe ai lui umeri Domnia ce o port. Dar vai, abia viața-i se desprimăvărează, E crudă încă mintea și oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmtul țării scaun; Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-Ne-am atunce Ca, de va fi ca Domnul din ceruri să Ne ieie, Noi să lăsăm copilul pîn-ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflet, Iubirea nesmintită pentru moșia noastră Și pentru Bogdan-Dragoș, iubitul nostru fiu. Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe ai lui umeri domnia ce o port. Copil ieșit din leagăn, cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Ei întind atâtea *-aripe peste-o lume care plânge, Ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe când o flotă în Bosfor ajung s-o-ncapă, Se aruncă cu vizirii și cu oastea lui în apă S-o [---] de călare... Mohamed lua Bizanțul, Asia [ --- ] Europa-mpărțea lanțul, Peste crestele cetății s-auzi cântarea cobii Și prin ulițele strâmte se duceau de-a lungul robii, Vezi călugărițe albe ce legate-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e aprins Și din șapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fără suflet, astfel sufletu-mi nu poate înțelege ființa sa despărțită de ființa ta. 2257 uniți ca noapte cu zi... căci zi cu zi nu s-ajnnge, neci noapte cu noapte, ci o noapte ș-o zi se zvârcolesc revoltate în strâmtul spațiu de 24 de bătăi a clopotelor, uniți ca o noapte c-o zi zburăm pe același timp. Soarele sub a cărui lumină se zvârcolesc pământurile pe care ziua cu lucrările sale dă loc nopței cu crimele sale - soarele, el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-te odată tu, suflet! Tu, un vis, Au vrei să-mparți cu mine al spațiului abis? Un gest îmi trebui mie să fac din lume-un nor Și ce-mi trebuie oare ca visu-ți să-l omor? MURĂȘANU (cu putere) Strâmt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți sărman nebun te spargi, Nu văd eu cum în cercu-ți nebun te zvârcolești Ca o națiune-ntreagă în zboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mult plină de lume: rândurile curioșilor sau mai bine credincioșilor era astfel de strânse și înghesuite încît pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atât de puternică precum n-ar fi așteptat-o. El își așeză mai întîi tabăra dinaintea orașului de rezidență a Domnului român, dinaintea Curții de Argeș, dar curând e amăgit împreună cu oastea toată în munții, acoperiți cu păduri și la strâmt, unde dosise românii, și acolo e încunjurat și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-a se dezvolta și apăra în regulă, fără ieșire din ponoară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el si care-l înseamnă (semnalează) de prizonier a unui spirit local în mijlocul națiunei. Cât de creatoriu s-ar mișca așadar un talent dezvoltat prin bara naturală într-un comic local, cât de bine s-ar mișca în cercul său (strîmt) îngust, el totuși ne apare, (comparat) în comparațiune cu un artist liber de această piedică a naturei, (ne pare) ca o ființă dintr-o treaptă subordinată, treaptă ce poate fi reprezintată cu măiestria cea mai naltă, care însă nu poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în zborul său liber aerul a cărui rezistență o simte ar putea să conceapă închipuirea cum că, într-un spațiu fără de aer, aceasta i-ar succede și mai bine. Tot așa părăsi Plato lumea simțurilor, pentru că-i pusese îngrădiri prea strâmte și se cuteză dincolo de ele, pe aripele ideilor, în spațiul gol al inteligenței pure. El nu observă că prin osteneala sa el nu câștiga din drum, căci n-avea de ce să se ție, n-avea teren solid pe care să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să [fie] învățat în patologie, însă cult si în psicologie, psicologul viceversa. Tocmai în sensul acesta deosebește și uzul limbei între un medic cult și necult (ca medic); așadar pe acela din medici care nu și-a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntîmplă amăgiri. Sute de ouă le pune în căsițe mici, sigură în intenția ei că le-a fecundat în toată regula; și din toate sau, în caz de împreunare insuficientă, din multe se dezvoltă bărbătuși cari nu-ncap în cășițele strâmte destinate pentru surori lucrătoare și cresc mai mari decât cășițele, încît lucrătoarele trebuie să clădească cupole întregi asupra chilioarelor respective, pentru ca să ajungă a face legene în raport cu mărimea trupului celor ce cresc în ele. Ouăle indivizilor masculini și feminini puse odată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să răstoarne. [19 ianuarie 1882] 35 {EminescuOpXIII 36} ["NU MAI E LA MODĂ"] Nu mai e la modă, precum ar zice d-nul Brătianu, de-a ne îndoi de patriotismul adversarilor noștri politici. Dar avem a ne tângui de chipul strâmt și hain cu care "Romînul" tratează până și cestiunile acelea de-a căror soluțiune atârnă soarta și existența țării. Avem cuvinte de-a pune [la]- 'ndoială acel patriotism steril care, în loc de-a fi un sentiment adânc ce fiece cetățean
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ceea ce ar fi în adevăr bun și folositor. Demult am observat lipsa de idei a confraților și adeseori am avut ocazia a ne bate joc de micul bagaj de fraze cosmopolite care garnisește într-un chip atât de sărăcăcios localitățile strâmte și cranioscopic curioase în care rezidă creierii lor. Oare acestea sunt naturi de adevărați reformatori? Permită-ne confrații a le-o spune; semnul dumnezeiesc prin care se deosebesc adevărații reformatori de panglicarii ce vor să ia ochii mulțimii cu lucruri
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
comoara de înțelepciune și de deprinderi pe care neamul a moștenit-o din bătrâni mai vrednici decât generația actuală? Ce-i pasă liberalului de toate astea? Toată lumea să piară numai Manea să trăiască! Orice idee a priori, răsărită în creierii strâmți a unui om curios, orice paradox e bun numai să aibă puterea de-a aprinde imaginația mulțimii și de-a o duce pe calea aceea care n-o conduce pe ea spre bun trai, spre muncă și adevăr, ci care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politehnice nu i-ar putea ține locul în tot bunul? Ba încă cum! Fără a fi favoritul politic al nimănui, căutîndu-și în conștiință de treabă, neavând câte șase ciocniri de trenuri pe săptămână, necomandând traverse metalice prea lungi ori prea strâmte și având sfială de superiorii lui ierarhici și teamă de răspundere, pe când acești oameni, ce fac și politică și inginerie, nu au sfială de nimic și se furișează, prin conivența bandei de esploatare, alături cu răspunderea. Crede în adevăr d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Brătianu un preț foarte ieften când e vorba ca, prin ultima lovitură dată organizării noastre, să-și cumpere absolutismul său politic. Iar absolutismul său politic nu se pune deloc la cale pentru a realiza vreo mare idee de care căpățînele strâmte ale roșiilor nici nu sunt capabile, ci numai pentru a menține pe de-a pururea o bandă de esploatatori în posesiunea resurselor statului. Al doilea imperiu în Franța s-a servit în adevăr cu elemente incalificabile, dar totuși nu se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu vedem distanța ce ar fi parcurs-o; la un corp împins o vedem. Tot așa e cu coruptibilitatea d-sale. Ea e mai mare în colegiul III și al Iv-lea, dar - vorba noastră - se 'nvîrtește în cercul ei strâmt și, dac - am vedea de câte ori se 'nvîrtește, am observa că distanța ce-ar parcurge e mult mai lungă decât acea pe care a parcurs-o celălalt corp a cărui împingere a costat oarecare muncă. Pe un alegător din colegiul I
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]