1,325 matches
-
anumite locuri exercita o putere de atracție fatală și de ce uneori ai senzația ciudată că propriul tău trecut face parte din istoria locului. Acest sentiment l-am trăit când am vizitat Salonicul. Dorința de a vizita Grecia venea din străfundurile subconștientului, fiind ațâțata de lecturile din Octavian Paler. La plecarea în Grecia, Lăură era perfect conștientă de factură nostalgica și emoționată. Grecia era pentru ea temeiul existenței culturale a umanității, armonia perfectă din sfera artelor, un loc secret și un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și avocado, picioarele mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o clipă, împrăștiindu-se în împărăția fără margini a cerului, îmbrăcând și dezbrăcând forme, urcând dealuri și coborând văi, explodând deasupra piscurilor înzăpezite. Aproape în fiecare seară ieșeam în grădină, chiar și iarna, mă întindeam pe iarbă, priveam în străfundurile cerului ore în șir la tot ceea ce se petrecea acolo, lucru asupra căruia nu aveam nici un fel de control, de parcă aș fi avut vreodată controlul asupra celor ce se întâmplaseră vreodată aici, pe pământ, în mica agenție, și încet-încet liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fiecare dimineață să îi ducem perna pe care dormise ea în timpul nopții, apoi se cuibărea pe ea ca un pui de pisică, o sugea ca și când ar fi fost îmbibată în lapte, apoi simt deodată o foame teribilă, venită din străfundurile trupului meu gol, sar din pat și merg la bucătărie, mă uit în frigider. Iată legumele pe care mi le-a lăsat ca amintire, roșii, castraveți și ardei, dar nu mă mulțumesc, sunt de la el, eu caut ceva cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu cafea, eliberăm masa de camerele acelea frumoase în care nu vom locui niciodată, iar el spune, vorbește, își scoate o țigară, mă privește cu ochi plini de regrete, triști, negri, dar îndărătul cărora mijește o lumină difuză, ca și când în străfundurile ființei lui ar fi fost uitată o lumină aprinsă, iar ea îl luminează, chiar și din gura lui licărește o lumină liniștitoare, atunci arată cu degetul spre ureche, aud și aproape că înțeleg ce se spune, observ că urechile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primul la poartă și-și plimbă repede degetele peste comenzile de deschidere. ― O surpriză plăcută. Funcționează. Apăsă pe un buton și panoul cel greu lunecă lateral pentru a le dezvălui interiorul stației. Departe, în dreapta, o rampă de beton cobora în străfundurile construcției. ― În ce parte, locotenente? întrebă Apone. ― Luați-o pe rampă, ordonă Gorman din VTT. Puțin mai jos dați de o alta. Coborâți până la nivelul C. ― Înțeles, răspunse sergentul înainte de a, face un semn trupelor sale. Drake, mergi înainte. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
normali și de Jones. De ce acceptase să meargă în întâmpinarea coșmarurilor sale? Din altruism? Pentru că bănuia de la început care era motivul întreruperii comunicațiilor între Acheron și Pământ? Sau pentru că dorea să recupereze un nenorocit de brevet de ofițer secund? În străfundurile stației de epurare, glasuri frenetice, disperate, se suprapuneau frecvenței unice a emițătoarelor-receptoare personale. Acestea se străduiau să filtreze sunetele și să dea un sens haosului. Ea remarcase glasul lui Hudson, al cărui pragmatism se manifesta din nou, mai puternic, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și în fuga fiicei dumitale cu numitul Zbignew eu văd dacă nu amestecată mâna Domnului, măcar muiîndu-se degetul Său mic, ori poate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fratele acela al dumitale ? Mai multă decît În propria opinie? — Am rămas singură acum. Închise ochii, partea de sus a trupului i se relaxa și aveam impresia că face totală abstracție de prezența mea. SÎnt convins Însă că undeva, În străfundurile sufletului ei, furtuna stîrnise niște valuri. Fie, te privește. Nu mă interesează, dar ai putea să te gîndești la fratele dumitale. Ce Împrejurări l-or fi determinat să ajungă unde a ajuns și să sfîrșească cum a sfîrșit ? — O, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot Întoarce cînd doream... Calmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a dat”, mărturisește părintele. MAICA SFÂNTĂ ÎMPĂRĂTEASĂ Preaslăvita Ta icoană Făcătoare de minuni, Ce vindecă orice rană Doar prin post și rugăciuni, O cinstim cum se cuvine Închinându-ne pios, Căci la ceas de rugăciune Ne aduce mult folos. Din străfundul de icoană De mulți ochi suntem priviți Parc-ar vrea ca să ne spună: "Nu vă temeți Îndrăzniți!" Să aveți cu toți credință Către Fiul cel iubit, Cel ce e de o ființă, Cu Tatăl nedespărțit. Maică Sfântă Împărăteasă, Vas ales
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar în noaptea asta, diferită de toate pe care le-am trăit până acum, ascultată de tine și incitată de reproșul abia ascuns al tatălui meu, cred că o să reușesc. Te ascult, Dora. Nu te grăbi și cercetează-ți bine străfundurile sufletului. Știu că nu este ușor, am și eu experiența mea. Relația mamă-fiică este una din cele mai delicate din toate câte ne pot tulbura. O să încep cu Dorina, am mai proaspătă în minte relația cu fata mea și încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să mediteze, să-și pună rotițele în funcțiune, descoperea atunci lucruri deosebit de importante pe care poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern sau intern? Câte idei rămân nenăscute din pricina comodității, a indiferenței? Marcu avea nevoie de prezența profesorului, acesta fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cel care se află în preajma ei. Pe măsură ce înaintam în iarnă, privirile lui Naoko mi se păreau tot mai limpezi. Era o limpezime transparentă, greu de explicat. Uneori Naoko își fixa privirile asupra mea, aparent fără nici un motiv. Mă scruta până în străfunduri, lăsând impresia că e în căutare de ceva și în asemenea momente mă simțeam trist și aveam o senzație foarte ciudată. Ajunsesem să mă întreb dacă nu voia să-mi transmită ceva, ceva ce nu putea rosti în cuvinte, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu bicicleta, de care era prinsă și o remorcă, prin cartierul Koishikawa și n-a simțit nimic. Când a ajuns acasă, toate casele din apropiere rămăseseră fără țigle pe acoperișuri și noi stăteam cu toții lipiți de stâlpi și tremuram până în străfundul mădularelor, dar el tot nu a realizat ce li se întâmpl\. Ne-am dat seama după felul în care ne-a întrebat: „Ce naiba e cu voi?“ Aceasta este povestea tatei legată de marele cutremur din Kant½. Midori râse. Toate poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e nevoie să mă conduci. Mulțumesc pentru masă. — Cum vrei, spuse Nagasawa. — Vreau să mă conducă Watanabe. — Cum dorești, spuse iar Nagasawa, dar să știi că Watanabe seamănă cu mine. O fi el un individ blând și amabil, dar în străfundul inimii lui e incapabil să iubească pe cineva. Mintea sa e mereu trează și e foarte detașat... doar poftele acelea îi mai dau târcoale din când în când. Crede-mă, știu ce vorbesc. Am oprit un taxi și am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-un loc adânc, În străfundurile realității, și aș fi reușit să prind doar mișcări dezlânate, o interacțiune perversă a luminii și umbrei care oscila la suprafață. Cât a mai durat starea aceasta e greu de spus. La un moment dat, am văzut fața blondului apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când șofez și dau de gropile și zgomotul din trafic. Iubesc și acum cântecele adolescenței mele: genul doo-wops al anilor '50 și muzica populară. Îmi plac foarte mult Simon & Garfunkel, Leonard Cohen și Beatles. Aceștia mi-au mișcat inima până în străfundurile ei. Când îi ascult, astăzi, mă inundă un potop de amintiri. Transmiteau mesaje de speranță, dar și de schimbare. Vai, schimbările din ziua de azi prevestesc ce e mai rău. V.P.: Revin, într-un fel, întrebându-vă: care au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
O unificare de cel mai înalt rang. Nu cred în descotorosirea de limba engleză, înlocuind-o cu Babelul celor mulți. În mod sigur, fac un amestec nostim, sporindu-ne națiunea de Imigranți. Să păstrăm, totuși, ce e mai bun din străfundurile Americii, acceptând ce este mai bun din ce este nou. Sunt unul dintre acei americani statornici. Mă vei găsi în magazinele de antichități din SoHo, Chinatown, Little Italy, New York, Boston, San Francisco. Sunt tot aici, merg înainte, și nu plec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la o ladă de sticle pe zi și poate că ar fi murit dacă nu i s-ar fi făcut rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zadarnică! Nu poți nici într-un chip să te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredă, care-l covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea pe care o mai are și pe care o simte ghimpoasă în locul unde se afla odată inima, nu mai poftește decât să ajungă la Prelunci. Să ajungă acolo, să deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspândește în mod natural un parfum "neasemănător cu nimic de pe această lume", care are misterioasa calitate de a-l urma peste tot, la cea mai mică mișcare: Nu folosea parfum, nu-și parfuma hainele, însă, cumva, o mireasmă închisă în străfundurile unui cufăr chinezesc irupea cu atât mai fermecătoare în prezența sa. Atingea în treacăt o ramură de flori de prun sub verandă și ploaia de primăvară picurând din ea devenea un parfum pentru ceilalți care treceau". Niou (al cărui nume
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]