1,312 matches
-
libertatea regăsită a cuvîntului, dar cu decența și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort vital, același dezgust față de consumerismul generalizat, față de senzaționalismul mediatic, sau de abdicările de tot felul, același echivoc în raporturile cu sine și cu cititorul, aceeași trăire a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nevoie de nicio completare. Ședința a avut loc în anul 1950, la doi ani de la declanșarea „luptei de clasă”, „luptă” oarbă dusă de niște indivizi lipsiți total de scrupule sau altfel spus, români deveniți peste noapte adevărați monștri ieșiți din străfundurile fabricii de activiști bolșevici. g. Un „plugușor” respins de către autorități În perioada interbelică, Tudor Arghezi dezgustat de „producțiile” literare ale unora, scria cu mult umor dar și cu multă amărăciune: „În lumea asta prost făcută/ Căcații scriu în loc să pută”. În
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
unei feministe avant la lettre care refuză să se supună încorsetărilor ideologice ale epocii, nu dintr-o acutizare a conștientizării faptului că s-a născut cu un statut social care nu va putea fi niciodată depășit, ci pentru că simte, în străfundurile ființei ei, că ea nu aparține lumii în care a avut nefericirea să se nască. Lumea pe care ea vrea să și-o construiască este altfel decât cea în care este, până la un punct, forțată să trăiască. Este o lume
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
lectură mai puțin clare, precum indică și G. Genette (1987), "această atribuire de pertinență revine cititorului, a cărui capacitate hermeneutică este adesea pusă la încercare" (1987, p. 146). Iată epigraful care deschide Cocoșul de munte al lui Michel Tournier: În străfundul fiecărui lucru înoată un pește. Pește al fricii pe care nu-l ridici, Am să-ți arunc mantia mea cu imagini. Lanza del Vasto Acest citat definește metaforic munca intertextuală a lui Tournier în Cocoșul de munte. Să ne amintim
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
se pot recunoaște mai mult sau mai puțin: textele culturii anterioare și cele ale culturii înconjurătoare; orice text este o pînză nouă de citate revolute. (1977, p. 1015, s. n.). Citatul din Lanza del Vasto capătă sens. Peștele care înoată în străfundul fiecărui lucru se aseamănă unei bucăți de text din orice scriitură, și care apare îmbrăcată în alte cuvinte, în imagini noi, cînd creează un alt text. Autorul trebuie "să arunce" această mantie, această "pînză nouă". A treia funcție a epigrafului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Contractul social, textul lui Rousseau este întru totul semnificativ. "Loc al înțelegerii și unirii", "azil al încrederii și prieteniei", domeniul din Clarens în care o femeie tînără, soțul și fostul ei amant trăiesc "la unison", cu inima curată, "fără ca în străfundurile inimii să existe nimic de ascuns celuilalt" constituie un fel de oază afectivă, dar și socială și economică. E vorba, spune intenționat Rousseau, de "o casă din care nu se iese niciodată". În aceasă societate, "foarte intimă", "liniștită și strîns
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
copilăriei. "Cum să scapi de dulcea iluzie căreia îi dau viață aceste lucruri...?" Uzura timpului se șterge; din trecutul îndepărtat ies la suprafață prospețimea, minunăția zorilor vieții. Dar oare nu e însăși cheia operei lui Rousseau acest impuls venit din străfundurile ființei și care-i face să confunde viziunea unei tinereți pierdute a lumii -a lumii de dinaintea istoriei cu vîrsta aceea visată, dar mereu prezentă, a timpului binecuvîntat din primii săi ani de viață? Recunoscînd fericirea, inocența uneia, revii la fericirea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
două veacuri (...)92. Și într-o variantă a aceluiași fragment se întreabă: De ce până la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sunt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gândită până în străfundul marilor noastre valori și idealuri pentru că trebuie mai întâi să trăim nihilismul, pentru a înțelege care a fost propriu-zis valoarea acestor "valori" (...)93. După Nietzsche, procesul devalorizării valorilor este trăsătura cea mai profundă care caracterizează evoluția istoriei gândirii europene, care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Anteu, gigantul care devenea invincibil când își sprijinea picioarele de Maica Glie, și pe care Heracles a reușit să-l ucidă numai ridicându-l de pe pământ. Pământul este așadar pântecul care dă naștere omului, doica ce îl hrănește și ocrotește, străfundul din care acesta își ia puterile și energia. Este un fel de "transcendență naturală" care funcționează ca o contragreutate pentru tehnică, atunci când aceasta din urmă devine factor de nihilism, așadar când consumă și erodează resursele simbolice și naturale ale omului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
apus, merită conservat în toată luminozitatea sinistrului său. Numai așa îl vom cunoaște și-l vom putea compara cu alte sisteme despre care doar citim. A existat și va exista întotdeauna, la nivel conceptual, dorința de coborâre sau căOătorie în străfundurile condiției umane, utilizând, fie „microscopul”, fie „aeroplanul”, cum stilizat se exprimă Ernesto Sábato într-un eseu al său, Scriitorul și fantasmele lui. Nu știm dacă la Dan Plăeșu a primat „pasiunea politică” sau „pasiunea națională”, cert este că prozatorul a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
est? (v. 26) Ovidiu îi dojenește, în treacăt, pe "marii zei" (= Augustus) care au dat peste cap normele legale, considerând niște mici greșeli grave, atunci când îi vizează direct, și simple culpae, atunci când e vorba de oameni de rând. Oricum, în străfundul inimii, poetul încă mai speră ca pedepsa să-i fie ușurată. Această speranță l-a împiedicat să-și provoace moartea în momentul nenoricirii. Îl roagă pe Graecinus să-l implore pe Augustus să fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
subliniat. Oricum, Messalinus e solicitat să ceară un loc de exil mai bun pentru poet. Misiunea este dificilă, dar recunoștința lui Ovidiu va fi cu atât mai mare. De altfel, Messalinus nu trebuie să se adreseze nici lui Polifem în străfundurile Etnei, nici lui Antifate, celebru pentru cruzimea sa284, ci unui Tată pacific și pregătit să ierte, care adesea tună fără să arunce fulgere, care se întristează, când decide ceva trist, pentru care e o durere personală să-i pedepsească pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrisese poemul său Getico sermone țesând spune el elogiile lui Augustus, învățase limba getică, devenind până și poeta paene Getes 302: a fost asimilat treptat de populația inhumana a Geților, care îi provocase atâta teamă și dispreț, dar totuși, în străfundul sufletul său, tânjea cu disperare după Roma sa de neuitat. Dorim să adăugăm la acești destinatari, mai mult sau mai puțin siguri din punct de vedere critic și istoric, un alt prieten de-al lui Ovidiu, căruia tradiția literară consideră
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sulmona nu știe să lingușească, să aduleze. Motivul unei astfel de neputințe pentru noi este evident: era prea îndurerat de pedeapsa dată de Augustus, pentru a mai avea puterea sufletească să-l lingușească pe cel pe care-l considera, în străfundul inimii, un tiran crud, mai mult un mostru cu chip uman, un antropofag. Chiar fără să vrea, adularea lui Ovidiu se trasformă în satiră și mai ales într-o sfidare a împăratului. Sunt numeroase pasajele în care apare această stare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În acest moment apare imaginea liniștitoare a căldurii sînului matern regăsit, a focului purificator al unei societăți corupte vinovată de a se fi abandonat Tatălui -, ca și focul potențial al armei, al grenadei ținute în pumn. Teroristul nu este în străfundurile sale decît un imatur împins la capătul paranoiei sale; și, în general, limitat la cîțiva zeci de indivizi, terorismul ar putea să nu rămînă decît o variantă a crimelor de drept comun. Prefațarea terorismului în Occident a fost făcută de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
se ivesc prilejuri minunate de înveselire și, cu siguranță, de meditație: „Zeii cei mari, dar și cei mici începură să-l caute pe Telepinus. Zeul Soarelui îl trimise pe Vulturul înaripat (zicîndu-i): «Du-te și cercetează orice munte înalt. Iscodește străfundul apelor!». Vulturul porni, dar nu dădu de cel căutat. El aduse zeului Soarelui această veste: «nu l-am putut afla pe Telepinus, zeul cel de viță aleasă!». Zeul Furtunii grăi către Hannabannas: Fă ceva, o, zeu al Furtunii! Du-te
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de dușmani, totul se va spulbera ca fumul. Adevărata unire va fi peste trei veacuri. Rafael se așeză pe un divan stacojiu. Luminile s-au stins spontan. Două lumânări emanau o lumină strălucitoare ce părea nenaturală. Rafael privea undeva în străfundurile astralului superior. Spontan în încăpere apăru un om tânăr cu plete îmbrăcat cu cămașă de in strălucitoare. În jurul său emana o lumină nefiresc de orbitoare. Mihai Vitezul se cutremură în străfundurile lui, rămânând tăcut și trist. Omul din hologramă cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lumină strălucitoare ce părea nenaturală. Rafael privea undeva în străfundurile astralului superior. Spontan în încăpere apăru un om tânăr cu plete îmbrăcat cu cămașă de in strălucitoare. În jurul său emana o lumină nefiresc de orbitoare. Mihai Vitezul se cutremură în străfundurile lui, rămânând tăcut și trist. Omul din hologramă cu fața plină de lumină rosti: -Pace Vouă. Veniți la mine voi care sunteți obosiți și împovărați și am să vă mântuiesc. Ectoplasma spiritului se topi absorbită de un nimb orbitor de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o împresurau pe Janine. Arareori doar se auzea pocnetul înăbușit al pietrelor, pe care frigul le preschimba în nisip. După o clipă, însă, i se păru că deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat, primea deasupra cerul întreg. Când Janine se întoarse, ferindu-se cu aceeași grijă, Marcel nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
învăluită într-o mireasmă molatică și dulceagă. Muște luminoase își încrucișau zborul, săgetând fără odihnă întunericul pădurii și, la răstimpuri, păsări cu ochi roșii se izbeau pentru o clipă de parbrizul mașinii. Uneori, un urlet ciudat venea până la ei din străfundurile nopții, și atunci șoferul își privea vecinul, holbându-și ochii în modul cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sub scutul lor, să puteți urmări mai lesne alte scopuri, nemărturisite! Tu însuți ești o pildă vie, de aceea te-am și observat de când te-am cunoscut. Pentru mine ești un caz interesant, Bologa, să nu te superi!... Tu, în străfundul sufletului tău, ești un mare șovinist român, nu protesta, c-așa e cum zic!... Împrejurările te-au aruncat în război, ca și pe alții, și șovinismul tău a fost nevoit să pună, rând pe rând, diferite măști ca să poată scăpa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]