1,772 matches
-
Mecena” a dispărut. Acum este căutat și de Interpol, pentru că a escrocat mii de oameni. Statuia poetului național, după ce a fost purtată prin oraș ca o fantomă, refuzându-i-se un loc de amplasament pe motiv că strică peisajul urban, străjuiește în prezent intrarea de la Uniunea Scriitorilor. Această statuie, ctitorită de un hoț ascuns sub umbrela Uniunii Scriitorilor, este exact imaginea dragostei și prețuirii noastre pentru Eminescu. Restul e demagogie curată, domnilor „patrioți”, „mari și înflăcărați apărători ai lui Eminescu”. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de locuri și oameni ca în toate nuvelele sale, Slavici e atent atunci când hotărăște localizarea acțiunii. Scriitorul păstrează întotdeauna în textul literar câteva elemente reale ale geografiei zonei. În cazul de față știm că drumul dintre Alexandria și București e străjuit de plopi în care stau cârduri de ciori pe o porțiune destul de mare a sa. Există chiar o șosea colaterală ce vine dinspre Pitești pe marginea căreia se află o vale denumită de localnici Cioroaica. Ca și Caragiale, Slavici nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tău ce ț-o fi mai drag si eu te scap. Povestea cu Man Tâlharu relatează cazul unui cuplu plecat cu oile pe câmp. Femeia adoarme și, când se trezește, constată că este Înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de oameni negri, urâți. Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care băiatul se duce În iad cu un ulcioraș
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Aici după cum putem vedea de pe acestă hartă a existat și un parc care în vale avea și un mic iaz cu pești și cu mai mulți brazi din care în zilele noastre n-a mai rămas nimic. Conacul mai este străjuit de către doi tei seculari care sunt în apropierea sa și care par a spune printre ramuri povestea a ceea ce a fost altă dată pe aceste locuri. Nu departe de conac se află biserica Boldurilor, biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc încă din copilăria lor, i-am urmărit cum s-au
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
dac fondat de Burebista, de unirea celor trei țări române sub Mihai Viteazul și făurirea României Mari de către Ferdinand I. Anatomia sistemului ne relevă că, în interiorul lui, reprezentând centrul domeniului carpatic, este dispus Podișul Transilvaniei. Acesta adăpostește o largă depresiune, străjuită de lanțurile muntoase ale Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali. Desfășurându-se atât în interiorul, cât mai ales în exteriorul inelului montan, sistemul se continuă cu dealurile subcarpatice (o asociere de culmi deluroase secționate de văi și depresiuni). Subcarpații formează o treaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ar apune imediat, am avea o trecere bruscă de la întuneric la lumină și invers. Profităm de o trecere treptată de la lumina zilei la întunericul nopții, printr-o succesiune de culori gingașe ce se perindă pe fundalul cerului. Ziua este astfel străjuită de crepusculul de dimineață (aurora) și crepusculul de seară (amurgul), cele mai importante repere ale timpului pentru om. Cum se explică fenomenul de crepuscul? Seara și dimineața când Soarele se află sub orizontul locului, razele sale nu mai cad pe
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi nimic. Pe maluri / înalte liniști străjuiesc și-n ele, / cum stau încremenit îmi uit de mine, / îmi uit de lumea dimprejur și-mi pare / că m-am desprins de trup, că tot ce-i viața / s-a rupt de el, și pacea lui de veacuri / cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ritualic care face legătura dintre exterior și interior, păzește și conjură forțele mitice ale intrării. Pragul, după cum am mai încercat să arăt, redefinește spațiul dincolo de caracterul său de simplă limită; îi conferă valențe calitative, îl ritualizează, îl multiplică. Casa scărilor străjuiește intrarea și delimitează interiorul. Parcurgerea labirintului înseamnă, din acest punct de vedere, o neîncetată părăsire a interiorului, depășirea pragurilor succesive, ca și cum strada ar fi o infinită casă a scărilor. Benjamin își amintește în repetate rânduri de cele câteva aventuri dincolo de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
echipelor studențești în satul Dodești în anii 1935 -1937 echipelor studențești” (1938), privitor la activitatea desfășurată în satul Dodești, „Satul lui Moș Ion, satul D-lui Victor Ion Popa”, reliefează realizarea unor obiective, cum ar fi: Căminul Cultural, în fața căruia străjuia bustul regelui Carol al II-lea (1930-1940), Dispensarul, Primăria, remiza de mașini și unelte agricole pe locul unde „crește cucuta înaltă de 2 metri, iar noi copii ne jucam pe acolo de-a ascunselea”. Unul dintre clopotele bisericii din sat
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
a lumii implică valorificarea artistică și literară a acelor situații din biografia cristică în care Mântuitorul apare ca un Hristos rustic. Procedând astfel el însuși, Nichifor Crainic înfățișează în lirica sa România ca o „țară de peste veac”, „Țara lui Lerui-Ler”, străjuită de „săbiile duhului”, străbătută de o corabie îngerească. Una din poeziile lui se intitulează Iisus prin grâu și evocă un cunoscut moment evanghelic. Cristalizată în publicistica lui Nichifor Crainic, ideologia „Gândirii” are câteva principii configurative în eseistica premergătoare apariției articolului-program
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Galotzas aparținea comunei Toplița. Denumirile suferă mici modificări, dar toate sunt maghiarizate: 1768 Gálocas, 1816 Găloțaș. Având acum șapte cătune, Îndepărtate mai mult sau mai puțin de centru: Dealul Armanului, Părăul Gălăuțașului, Nuțeni, Plopiș, Preluca, Zăpode și Toleșeni, comuna este străjuită de Munții Giurgeului și Gurghiului și se Învecinează cu localitatea Sărmaș la est, la nord-vest cu orașul Toplița, iar la sud-vest cu Subcetate, denumită cândva Varviz, nume maghiar provenind de la cetatea de peste apă. Credem că pentru a căuta vechimea localității
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
somnul de veci prelucanii sub crucea de piatră alături de moșii și strămoșii lor. Zăpode Zăpode este cătunul cel mai Îndepărtat de centrul comunei (circa șase km). Toponimul vine din limba slavonă veche, zapodŭ. Slavii numeau cu acest cuvânt o vale străjuită de două dealuri Înalte care se termină În amonte cu un desiș de pădure. Cam așa este și această vale lungă de vreo zece kilometri. Un pârâiaș, al cărui șopot abia se aude vara, Își adună apele rând pe rând
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
unde fiecare colț Își are povestea lui. Rămasă acolo În singurătatea aceea, oamenii răi ar fi jefuit-o de toate amintirile. Acum, când trec pe acolo Întâlnesc un cătun pustiu. Pe Fața Zăpozii, doar pe sub cireșii bătrâni crucile de piatră străjuiesc micile cimitire de familie. Acolo dorm somnul de veci toți cei care i-am amintit În acest capitol. Fie-le țărâna ușoară! Cei treisprezece Atâți erau În sat, treisprezece feciori, care În mod normal trebuiau să fie luați la oaste
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră. Soția rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și sarmale. În ultima seară, la cina mortului, În odaia În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
doar cu jar. Uită, Ioane, popa vine Unde te-o duce pe tine, În fundul pământului, Unde nici lumină nu-i. În drumul cel de veci, chiar dacă-i scurt, doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mai credea fără de păcat. 101. Taina păcii Într-un pustiu, trăia un călugăr mult îmbunătățit. Simțind că i se apropia sfârșitul vieții pământești a trimis pe un ucenic al său în sat pentru a chema pe preotul duhovnic, ca să-i străjuiască plecarea sa din lume și să-l împărtășească. Acesta veni degrabă și sta la căpătâiul celui ce avea să treacă în curând în veșnicie. Călugărul, cu toate că simțea sfârșitul său apropiat, avea totuși o pace desăvârșită în întreaga lui ființă, iar
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
are lumea cu mine, că tot îmi vorbește cu răutate?! Păi dumneata ești de vină, îi răspunse vecinul. Cum așa?! Foarte bine, fii bun și vino cu mine. Și-l duse la marginea satului într-o vale frumoasă, care era străjuită pe margini de dealuri așezate în trepte din ce în ce mai înalte, și îi zise: Ia strigă acum cât poți de tare: te urăsc... te urăsc... te urăsc... Acum strigă tot atât de tare: te iubesc... te iubesc... te iubesc... Ai văzut, spuse din nou
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
lor și prin ochii tăi cu oamenii și cu faptele de odinioară. Vei vedea piramidele cele mari, în care se află însemnate timpurile și semnele dumnezeirii. Vei sta cu mirare lângă leul uriaș de piatră, cu cap de muiere, care străjuiește cătră hotarul pustiilor Libiei și, ca să-i afli taina, te vei coborî cătră apa Nilului și vei bate la ușa templului pe care ți-l voi numi și unde am bătut și eu când eram ca tine. Vei spune cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cei trei copii ai ei, căsătoriți, fiecare cu familia lui. Un al patrulea flăcău căzuse pe frontul de răsărit, jertfa familiei, pentru apărarea aceluiași crez. Lângă casă erau mormintele celorlalți membri ai familiei: bunici, străbunici, decedați de-a lungul anilor, străjuiți de cruci și stâlpi, mai vechi sau mai noi, mai mari sau mai mici, morminte îngrădite cu gard de curpeni ca să nu fie călcate de vite. Țarcul vitelor era lângă morminte. Dimineața pleca în munte ciurda de vaci și viței
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și sportivi. Oamenii trimiși de guvern să ne ridice cu forța au distrus tot ce am realizat și au azvârlit cu dispreț, printre cetini, osemintele eroilor adunate de noi, sfărâmând totodată, în mod barbar, Crucea, Evanghelia, icoana și candela ce străjuiau pentru prima dată, după 20 de ani, la căpătâiul acestor oseminte sfinte. Pentru această profanare, făcută în prezența ostașilor Majestății Voastre, facem răspunzător guvernul în fața istoriei și a noastră. Sângele vărsat de cei ale căror oseminte sunt profanate astăzi o să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
oglindă care le arată murdăria în care se află. Diavolul, temându-se ca nu cumva și altul să se trezească, să-și vină în fire, dă asaltul asupra oamenilor, să-i facă și mai răi. Vigilii, care în Evul Mediu străjuiau în toiul nopții prin cetăți, strigau la răspântii, din timp în timp, când totul era bine și liniște: „E binee! E binee!”. Și li se răspundea de către alții, de la alte răspântii: „E binee!”. Dacă cineva periclita liniștea și siguranța cetățenilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
amintește, cu duioșie, caii familiei, care goneau, „singuri, cu carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu cergile dichisite / de dulcea mea Mamă, / V-ați oprit în fața casei noastre părintești / din Șimleul Silvaniei, orășelul străjuit de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate”. Un plop revăzut după treizeci de ani, în jurul căruia se juca la vârsta inocenței, îi inspiră o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
după care, m-am frământat până dimineața, obsedat de gafa diplomatică bilaterală pe care, probabil, tocmai o comisesem. Dar nu greșisem. A doua zi, la prima oră, două drapele imense, unul roșu cu stele și altul cu stele și dungi, străjuiau simbolic intrarea grandioasă a Hotelului "Roosevelt", în așteptarea solilor poporului chinez. Delegația celor șase diplomați chinezi a sosit pe Aeroportul "J.F. Kennedy" din New York, luni, 8 noiembrie, imediat după prânz, venind de la Paris, cu zborul Air France 015. Era prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]