1,751 matches
-
făcea pe un pod vechi, din piatră. Din acel pod nu a mai rămas decât un rest, pe malul dinspre sit. Dar s-a construit unul nou, foarte solid, socotit unic în Franța și al doilea în Europa. Intrarea era străjuită de două turnuri, care stau și astăzi în picioare. Unul datează din secolul al XIII-lea, altul din secolul al XIV-lea. întreaga alcătuire, care poartă numele Les Tours de Merle, cuprinde câteva forturi, un atelier al fierarilor potcovari, casa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
s-au stâlpit acestu loc a acestor mișei...” Am răms nelămurit, totuși. Unde se afla acel loc? Am întrebat: Ce înseamnă, părinte, „În capul Târgului din Sus, despre Zidiu?” „Trebuie să știi, dragul meu, că pe acea vreme târgul era străjuit pe unele locuri de șanțuri adânci, iar pe alte locuri de ziduri. Din această hotarnică aflăm că <Târgul din Sus> ținea până la zidul din acea parte.” Acum este limpede. Dar nu cumva șanțul se chema „hindichiu”? „ Chiar așa se chema
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină plină cu plăcinte poale-n brâu. „Aha! Care va-săzică asta-i coaja de azimă?” m-am gântit eu. „Nu-i rău. Da, da. Nu-i rău deloc.” Era chiar foarte bine dacă stăteam să socotesc starea de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Adevărul de Vaslui” din 1 mai 2006, inspirat gândit și scris de jurnalista Luminița Moldoveanu, autorul declara că nu regretă nimic din ceea ce a trăit și se poate socoti un om fericit: Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
filmele de groază și sfeșnice de fier forjat negru care se odihneau grele pe mese ca acelea la care mînca Robin Hood cînd era În relații bune cu regii Angliei. De o parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apropia de San Isidro, peisajul devenea din ce În ce mai frumos, erau din ce În ce mai mulți copaci și casele erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși înfipți în grămezi de pietre albe. A intrat cu oarecare reținere și a bătut încet la ușă. Nu i-a răspuns însă nimeni. S-a uitat curios pe geam. A văzut o masă cu scaune 83din trestie, două
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți fi ca ei. Tot ce iese viu sub soare Fie insectă sau floare, Ori pasăre zburătoare Vrea aer, apă și soare. Dacă tu nu le poți da, Cel puțin nu le lua. Să nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grete, ajunși la coliba cu pereții dulci a vrăjitoarei celei rele, sau poți vedea întâmplări din basmele lui Petre Ispirescu, poți păși pe lângă „plopii fără soț” ai lui Mihai Eminescu, sau te poți opri fermecat în fața unui Forum roman, străjuit de falnici arbori în forme și culori de flacără. Aici, lângă Forumul roman îl întâlnim chiar pe el, Învățătorul, așezat la o masă de lucru adevărată. Pare tânăr, prietenos, seamănă perfect cu fratele lui geamăn, Inventatorul, mai ales când se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spațiu. Mă văd pe mine și pe tatăl meu mergînd pe străzile din cartierul nostru, pe Topaasstraat, trecînd prin piața cu baia publică și apoi pe larga Smaragdstraat care nu dădea în altă stradă, ci ducea spre drumul larg ce străjuia rîul și, deci, spre o mare de lumină unde pomii foșneau și steagurile fluturau și unde erau o mulțime de oameni pretutindeni, iar zgomotul nu umplea spațiul, ci era vînturat în toate direcțiile, peste apă și în sus, spre cer
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să-mi dau ceva osteneală ca să-mi schimb poziția. Ușile erau albe ca și restul clădirii, dar pe partea lor din față, cam la jumătate din înălțime, era pictată o linie de un albastru întunecat. Din cele șase uși care străjuiau intrările în șopronul pentru bărci, două cîte două, patru dispăruseră complet, iar dincolo de celelalte două nu se mai afla nimic. Șopronul este gol. Din ordinul autorităților, toate clădirile pentru ambarcațiuni vor fi demolate în această iarnă. Motivul, se spune, este
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
devreme în anul acela și, deși n-o știam încă, avea să dureze la nesfîrșit. Într-una din primele zile calde, o duminică, am fost purtat în recunoașterea mea în direcția casei lui. Știam unde este, pe o stradă care străjuia parcul, aproape de una dintre intrările bogat ornamentate, și căutasem și notasem numărul casei. Vremea frumoasă îi ademenise pe locuitorii orașului în parc și, în mare număr, ei se aflau încă acolo, deși căzuse seara. Nu se mai amuzau exuberant, ca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcuse de cînd ajunsese în orașul ăsta. Cînd cerul se întunecă pe deplin, se opri, se odihni închizînd gura pentru a-și trage respirația, apoi se tîrî înapoi la stația de tramvai de la intersecție. Următorul tramvai îl duse pe străzi străjuite de case aidoma. Stația la care coborî avea case pe o parte și un calcan de fabrică pe partea cealaltă. Intră printr-o gură de gang într-o curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-a invitat pe copii să petreacă vacanța de vară în nord. într-o dimineață, s-au urcat la Broomielaw într-un autobuz care i-a dus de la umbra depozitelor și caselor de raport spre Great Western Road, largă și străjuită de copaci. Au trecut în goană de casele victoriene înșiruite, de grădini, hoteluri, de vilele comercianților și de locuințele construite de municipalitate, ajungînd într-o regiune care îdeși avea cerul liber deasupra), nu putea fi numită „la țară“. Fabrici noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
precis situat la marginea orașului, că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu băgăm de seamă? — Pentru că nimeni nu-și imaginează că trăiește aici, zise Thaw. McAlpin aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau orașul, ci se depărtau, margini dincolo de marginile cenușii perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prelungi Palais des Tuileries spre vest pînă la "Colina Chaillot" (în fapt, l'Étoile) și mai departe datează cel puțin din 1667, din timpul vieții lui Colbert și Le Nôtre, care au conceput prelungirea aleii Tuileries printr-o cale largă străjuită de arbori, Champs-Elysées. De atunci, proiectele și realizările s-au succedat de-a lungul acestei axe. Ea unește astăzi cartierele puterii politice (palatul Élysée, Adunarea Națională și ministerele) cu acelea ale luxului (bulevardul Montaigne) și cu cel al afacerilor (La
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe, trupuri care contrastează cu acestea indică apropierea de cartierele populare. Aici hainele sînt la fel de obosite ca trecătorii care le poartă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Cârdul de femei învățate să râdă în șoaptă se risipise. Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar trufia lui nemișcată îi plăcu mai mult ca orice. Ganj Namé era Cartea comorii, asta însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au văzut a lui ispravă, Isbîndirea strălucită dintr-o lupt - așa grozavă. Și când iar i-apucă noaptea lui Călin de grijă-i dară (90) Să păzească bine focul de a nopții crunte fiară. Când acum în noaptea - a treia străjuia Călin, deodată, Auzi un vuet mare și-nnainte i se - arată Cu opt capete cumplite un smeu mândru năsdrăvan, Cu ochi roșii de jeratec și cu sufletul avan. (95) Haide-ha, Călin Nebune! Cum veniși nu te-i întoarce, Nici s-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un semn rău. Chema parcă nenorocirea. ― E superbă, conchise Melania Lupu. Sânt absolut sigură că va face o impresie admirabilă. * Mașina se opri în fața cimitirului. Cristescu aruncă țigara și-l luă de braț pe locotenentul Azimioară. Pășeau pe aleea largă străjuită de bănci. ― Mă deprimă îngrozitor atmosfera, spuse încet maiorul. Arătă spre blocurile noi care se ridicau în dreapta: Să-mi dai milioane și nu m-aș muta aici! Locotenentul arboră un aer filozofic: ― Moartea c un fenomen inevitabil. ― Eu cred că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]