8,833 matches
-
se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord prezida peste despicătura întunecată dintre fesele lui, pe care i le-am depărtat cu mâna dreaptă, căutându-i supapa încinsă a anusului. Preț de câteva clipe, în timp ce pereții cabinei străluceau și se modificau, încercând parcă să adopte geometria deformată a mașinilor accidentate de afară, mi-am condus penisul spre gura rectului său. Anusul i se deschise în jurul vârfului penisului meu, așezându-se în jurul tijei, puternicii lui mușchi detrusori prinzându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
N. Ceaușescu a devenit primul președinte al Republicii. [...] Sistemul rotirii cadrelor, personalitatea elitelor conducătoare comuniste și marginalizarea firavelor grupuri contestatare au consolidat această politică. [...] Minirevoluția culturală după model chinez a avut însă efect invers, determinându-i pe mulți dintre intelectualii străluciți din România să emigreze sau să defecteze. Alții, resemnați, s-au retras într-o emigrație internă, refuzând să ia parte la paradele oficiale. Această etapă coincide cu apariția, de altfel târzie, a disidenței române (Paul Goma, Dorin Tudoran, Dinu C.
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
puse în mișcare. Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe partea cealaltă a fetei, porcul îl recunoscu pe șeful de gară, care se împingea cumva în ea. Părea fericit. Porcul se bucură sincer pentru el; apoi, când zgomotul trenului se pierdu în vale, începu să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci, în acest salon erau mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea. Tot ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
după cum povestea chiar Cristina, îl vânduse pe vreo trei sticle de vin, dar dădea bine s-arate cât de macho e hombre-al nostru, îi întărea faima de scriitor cu vână. Nu i-ar fi căutat nimeni nici plătit prin hainele strălucind de jeg și scorțoase. Mergeam la Anatol, dar parcă n-aș fi avut nici un chef să-l găsesc acasă, după cum n-aveam nici o tragere de inimă să rămân la el. Nu reușeam să mă opresc din mers, mă purtau picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la cît timp după aceea - căci timpul era ceva care Încetase să mai existe pentru el -, observă cu bucurie cum o balenieră murdară de mare tonaj se Îndrepta direct spre centrul micuțului golf și Își arunca ancora. Luminile de poziție străluciră toată noaptea, și mai era doar o oră pînă la răsăritul soarelui cînd Oberlus se afla deja ciucit pe vine printre stînci, la mai puțin de douăzeci de metri de punctul În care, după cum ar fi fost logic, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri, rîsete și zăngănit de farfurii și tacîmuri, umbrele omenești se micșorară pe pereții despărțitori de pe vas, iar un mus urină cu zgomot de pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a se ciocni de una din insulele sale, logic ar fi fost să-l liniștească prezența unui vapor care mergea În fața lui, pe aceeași rută, și să opteze pentru a-i urma luminile de poziție, căci atîta vreme cît ele străluceau, Însemna că nu se află În pericol. CÎnd avea să-și dea sema că era vorba despre o capcană, avea să fie prea tîrziu și urma să se trezească eșuînd pe plajă sau scufundat de un recif din apropierea coastei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al căror fel de a privi era socotit cel mai fermecător și mai misterios din Întregul oraș. Per ansamblu, nimeni n-ar fi Îndrăznit s-o clasifice pe Niña Carmen drept o clasică frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În cele din urmă, pe cînd afară se făcuse deja noapte, ca ea să vină la Întîlnire. Cu părul negru șiroindu-i de apă și căzîndu-i pe umeri, cu pielea arămie și udă reflectînd flăcările, cu ochii imenși și Întunecați strălucind de dorință, atît lui Diego Ojeda, cît și bărbatului care pîndea din Întuneric li se păru că apariția Niñei Carmen În acel moment era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bine, dar În cele din urmă negă, decepționată: - Nu văd nimic. - Dar eu văd... Și miros... Păsările astea care zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
1974, zice Brandy, Rona Barrett - care avea sâni enormi încă de la nouă ani și voia să-i taie cu foarfecele - ea ne zice în prologul cărții sale că e ca un animal, hăcuit și cu toate organele vitale la vedere, strălucind și fremătând, știi, cum ar fi ficatul și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că n-o va face nimeni. Trebuie să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
degetele, apoi le numără din nou, apoi zice: Mai e și molluscum contagiosum. Unele prezervative sunt albe. Unele sunt de culori asortate. Unele sunt striate, să le simți ca pe niște cuțite zimțate pentru pâine, cred. Unele sunt extra-large. Unele strălucesc în întuneric. Toate astea sunt flatante într-un fel sinistru. Ai mei trebuie că mă cred extraordinar de populară. Perry Como cântă „Oh Come, Oh Come, Emmanuel“. — Nu vrem să te speriem, zice mama, dar ești tânără. Nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
os care-și fac veacul într-un apartament din hotelul Congress în furouri de nailon cu bretelele căzute de pe-un umăr sau altul, cu tocuri înalte și țigări fumegânde. Kitty Litter, Sofonda Peters și Vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă și măști faciale din albuș de ou, ascultă muzica aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Prin ușă, auzi muzica aia cha-cha. Ușa se deschide, zece centimetri, dar lanțul e pus, așa că se oprește. Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit de scalp cu agrafe și peruci. Surorile Rhea. Care-i una și care-i alta, asta nu știu. Totemul de regină ștoarfă din crăpătura ușii zice: — Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sub pedala de frână când am încercat să opresc. Muzică luminoasă ca argintul se rostogolește de sub scaunele noastre de mașină. Inele de șervete și lingurițe de argint năvălesc în picioarele noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-a întâmplat? Fotograful se uită la expozimetrul lui și zice: — Mnu. Nici vorbă. Directorul de imagine zice: — Fetelor, carcasele astea se reflectă în obiectiv. Fiecare porc trece pe lângă noi mare cât un copac scobit în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să număr înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
eu stau acolo și număr vineri, joi, miercuri, marți... — Cum a făcut de-a ajuns din mutilat mort? zice Evie. Porcii ăia continuă să treacă prea repede ca directorul de imagine să-i poată da cu pudră să nu mai strălucească. Îți vine să te întrebi cum își păstrează porcii pielea așa frumoasă. Dacă fermierii folosesc acum creme solare sau altceva. Probabil, îmi fac eu socoteala, a trecut o lună de când am fost netedă ca ei. La unele saloane folosesc noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau ca țurțurii de gheață în soare. A ridicat din umeri, ce-l costa? Lică Fâinaru a parlamentat cam cinci minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu s-a observat cînd K.F. a trecut în locul domnișoarei Sofie, morții cu morții, viii cu viii !) nu putea fi decît un "model princiar" de neatins, de neatins. Era, cine s-ar fi putut îndoi de asta, un ideal care strălucea palid și îndepărtat, asemenea unei stele tremurătoare, dar totuși veșnice. Și lui Radul Popianu îi plăceau aceste întîmplări, anecdote, povești, care încet, dar sigur se împămînteneau în lutul galben al Vladiei, încît după o vreme, trecuseră de acum cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
realitate, nu doar în imaginație. N-a avut vreme să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, deoarece ușa s-a deschis imediat, de parcă K.F. ar fi pîndit din spatele ei. Era cu adevărat minunată, ochii albaștri, de un albastru închis, dens, străluceau de parcă ar fi băut un pahar de vin înainte, purta o rochie din catifea neagră, nu prea complicată, dar îndeajuns de provocatoare ca să poată observa albeața pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a părut foarte rău că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]