1,359 matches
-
Cât brațele altora în șapte/." E, într-un fel, un Hyperion investit cu puterea cunoașterii, seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seamănă pe rând cu Zamolxe sau cu Pan. Ca și în "Pașii Profetului", asistăm la o interferare de regnuri (animal, vegetal, mineral): "când prin aerul străveziu ca izvorul de apă păienjenișul de miere/ al miresmei de tei;/ când prin ape străvezii ca vântul". Portretul lui Manimazos se alcătuiește treptat de-a lungul poemului prin asimilarea unor elemente de basm. Manimazos are un ochi care râde și unul care plânge. El ne trimite și la bătrânul preot din "Strigoii" lui Eminescu: "Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
procedeul se extinde până în volumul "Laus Ptolemaei": "oasele sunt cârji interioare/ ele susțin carnea și nervii/ dar sunt mai prietene și mai aproape pietrei" ("Câteva generații", "Laus Ptolemaei'). Poetul vine cu o lume în care: "copacii rămân suspendați, fluviul este străveziu, sub lună caii rătăcesc cu timpul", însuși poetul, dacă ar face un salt, "ar pluti în aer". Totul intră în stare de imponderabilitate și ceea ce dă echilibru, consistență, formă, volum și culoare sunt abstracțiunile care vor căpăta relieful lumii concrete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pămînt, din cauză că a mușcat vreun om. Să nu zici „șerpe“ în luna lui mart, căci toată vara îți iese în cale. Se crede că capul de rățoi și de chișcar* nu se mănîncă, avînd cap de șerpe. (La rățoi, penele străvezii, ca solzii de șerpe; la chișcar, forma de șerpe și pistruii negri de pe cap.) Cine nu ucide șerpele ce-i iese înainte mare păcat face. Primăvara, cine vede șerpe întîi să-și dea osteneala să-l ucidă, căci omorîndu-l îi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău - clopoțel țoabă - specie de țînțar mic țoșcă - traistă de vînătoare U
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
neverosimil. Dar acesta este stilul romanului, prețios și voit excesiv. Armătura sa argumentativă nu justifică personajul, ci îl copleșește cu o sarcină vizionară care nu-i este pe măsură. Altfel, "fluieratul" lui Walter revine la aceeași partitură a libertății celibatare, străvezie în porecla dată de Nory lui Lică (Mierloiul). Ea se repetă în aria solemnă pe care Walter o simte invadîndu-l, la gîndul morții Lenorei ("Lenoras Tod!" în proclamarea patetică a soțului). În tiparul moștenirii palatului pe calea incestuoasă, regăsit la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei). O metonimie de trecere spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care împodobesc partea superioară a capului, cele două dungi brune care pornesc de la ochi și se estompează spre umăr, poleiala pleoapelor și cea de pe partea interioară a picioarelor, cele două găuri minuscule de pe nas, cele patru degete de la "mâini", carnea străvezie, ca de cauciuc; pielea verde și umedă, întinsă ca o pânză cerată pe armatura fragilă a trupului, gura larg deschisă ce pare cusută la locul ei, bătăile ușoare care fac să i se miște membrana deschisă la culoare a gâtului
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
vârful în jos, vitele cu picioarele ân sus și oamenii umblând cu capul între umere".In această "lume pe dos" ăcum o numește Zoe Dumitrescu Bușulenga), esența este perisabilitatea lucrurilor pe care același Ochilă le vede "găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede", adică pieritoare și imperfecte. Uneori, imperfecțiunea lumii se cristalizează în câteva tipologii "absolute": soacra ca esență a răutății {"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc {"Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
totul e după alte ritmuri,/ Iar soarele umblă după calculele/ Sale secrete / Oricum ai privi lucrurile, aici/ Este și altcum, nu doar altunde.// Doar ceea ce e închis în timpul meu/ Rămâne la fel, oriunde m-aș preumbla/ Un fel de aer străveziu ce depășește/ Și încăpățânarea aspră a pietrei.// Te ții tare, suflete al meu,/ Stabil și călător în aceeași pulsație/ Deodată". Căutarea asiduă a diversității, a diferenței pitorești sau emblematice nu este, pentru poetul călător Liviu Antonesei, decât un simptom al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea, în termenii unei apostrofe de care histrionicul autor uzează fără menajamente (a se vedea frecvența termenilor ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia radicală ontologică) au constituit, cum se știe, unul dintre subiectele predilecte de meditație ale eseistului Mihai Ursachi. Ne interesează, aici, considerațiile acestuia despre temeiul ontologic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
interne, pe de o parte, reprezentate de revendicările, tendințele sau predispozițiile (dar și obstrucțiile) reformiste ale boierimii moldo-valahe după abolirea regimului politic turco-fanariot și a celor externe, pe de alta, ilustrate prin creșterea apetitului anexionist al Rusiei înveșmântat în haina străvezie a protectoratului unilateral asumat asupra popoarelor creștine din Orientul european (inclusiv asupra Principatelor) pe fondul degradării continui a capacității de conservare a Imperiului Otoman după pacea de la Kuciuk-Kainargi, Regulamentul Organic semnifică nu doar un simplu act legislativ înseriat celor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
iubea. Ar fi vrut s-o ia de nevastă, dar... Blîndul gropar îl asculta. Cînd musafirul luă ultima lingură de mîncare, străinul căpătă o culoare ciudată. Era de parcă ar fi devenit de jad. Palmele, încetul cu încetul, i se făcuseră străvezii. Bărbatul, încremenit, își zise că vinul îl amețise. Mai bine să plece. Mulțumi și vru să se ridice. Dar gazda lui, în clipa aceea, se făcu nevăzută. Mai apucă să audă numai atît: Dacă atunci nu m-ai fi ajutat
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
decât de braț străin, îl imploră pe flăcău să-i ia viața. După lovitura înspăimântătoare a lui Stoicea, "[c]reierii vrăjitorului se sleiră pe pod". Deziluzionat, eroul se sinucide: "Stoicea se duse pe zăgaz și, cu capul înainte, spintecă adâncul străveziu". Nuvela anticipează, în chip excepțional, una dintre povestirile în ramă ale lui Hermann Hesse: Biografia indiană, anexată la romanul utopic Glasperlenspiel (1943), în care ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph Knecht, Magister Ludi. Astfel, Dasa ajunge să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță". Specularele metamorfoze cromatice traduc o alchimie diabolică: "Priveau cu orbitele negre și goale cum țărâna înăuntrul cercului se face străvezie, ca o apă verde și-adâncă, și cum apa asta, tot mai roșcată, mai căpruie, mai brună, mai neagră ca smoala, coboară până-n fundul pământului". Ca într-un scenariu de Lovecraft, porțile iadului se deschid pe pământ, în timp ce damnații sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui nou act, de data aceasta de magie albă, echilibrul universului, conturând un cerc de foc: "Demonii [...] se repeziră spre marea fântînă în miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucându-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorându-se tot mai mult și pierind în întunecime". Epilogul suprinde o comunitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Olga Da' ce mai poți dumneata să mă înveți? Unchiașul Hei, hei! Ai să vezi. Eu sunt dascăl de limbi." Deoarece în epocă nu se descoperiseră încă efectele pulofoniei, Caragiale mai apelează doar la cele ale cacofoniei într-un alt străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sau Moș Ion Roată și Vodă Cuza. Și Slavici o consideră un cod ideal oferit de autor lectorului spre descifrare în nuvele ca Popa Tanda sau Budulea Taichii. În ambele opere scriitorul reușește să-și creeze personajul principal "din aer străveziu" (Searle), utilizând numele ca semn descriptiv individualizator. Iată spre exemplificare fraza cu care se deschide nuvela din 1880: De-mi părea bine? Dar se-nțelege că-mi părea bine. Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
depărtare. Scara aceasta e astfel construită, încît doi oameni pot urca în același timp, fără să se vadă. Luată în sine, ea pare un mic templu izolat; ca și bisericile franceze, e susținută și ocrotită de arcadele aripilor ei subțiri, străvezii, aidoma unei broderii sparte. Piatra docilă s-a mlădiat parcă sub degetele arhitectului, lăsîndu-se plămădită, dacă ne putem exprima astfel, după capriciile fanteziei sale. Cu greu ți-ai putea închipui cum au fost schițate planurile și în ce cuvinte li
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un coridor întunecat de tot și cu ușa din fund bine încuiată. [...]. Ce tristă era, duminica, la ceasul cînd suna de vecernie! [...] În zilele cînd era frumos cobora în grădină. Bruma lăsase pe verze horbote de argint cu lungi fire străvezii, care se întindeau de la una la alta. Nu se auzea nici o pasăre, totul părea că doarme: spalierul învelit cu paie și vița ca un mare șarpe bolnav sub streașină zidului pe care, cînd te apropiai, vedeai tîrîndu-se sfoiegi cu picioarele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cruciadelor, așa cum caută pictorii pentru ta-blourile lor. Dacă încadrezi toate astea între nuci străbuni și plopi tineri, cu funze de aur palid, dacă pui cîteva fabrici grațioase în mijlocul întinselor cîmpii în care ochiul se pierde sub un cer cald și străveziu, vei înțelege una dintre miile de frumuseți ale acestui ținut. Am apucat-o pe drumul care duce la Saché, pe malul stîng al rîului, uitîndu-mă la amănuntele colinelor care se ridică pe celălalt mal. Și, în sfîrșit am ajuns la
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al Nyssei, că ele odrăslesc în fire după ce au pătruns în partea cea mai puțin rațională a ei, din pricina căderii din starea de desăvârșire. Prin ele, în loc de chipul dumnezeiesc și fericit, îndată după călcarea poruncii s-a făcut în om străvezie și vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Căci trebuia, după ce sa acoperit demnitatea rațiunii, ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraționalității (dobitociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind preaînțelept ca omul în felul
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]