KorAP: Find »[drukola/base=străveziu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...60 >

1,487 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

din față ridicate, cu pântecele bine proptit pe cele patru labe dinapoi, ucigaș puternic și mândru, gata să-și slăvească gloria și oroarea în prada neajutorată din fața lui. Adânc aplecați peste terariul dintre brațele lor reunite, Soile și Herman păreau, străvezii la lumina luminărilor, doi șahiști construind pe eșichier o dramă fără speranță, mutând piesă după piesă, pierzîndu-le pe toate până la cele două esențiale, cei doi regi eterni ai minții, regii de culori opuse ce se-nfruntau acum în eterna poveste

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aruncat în lumi goale, străine, absurde. Și totuși era sufletul lui în fiecare, pur și rotund și inalterabil ca un bob de mărgăritar mânjit de toate gunoaiele lumii, căci, suprapuse unele peste altele, cum ai împături o foaie de pergament străveziu, viețile se completau între ele și construiau un desen minunat, o mandala simetrică și plină de energie. O dată-i dăduse o palmă mamei sale, și peste opt vieți fusese făcut fărâme de-un trăznet pe o câmpie întunecată de ploaie

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
țestei, ochiul cel fără de pleoape își contemplă opera și-o găsi bună. Pe schelet orândui apoi grupe de mușchi, fibre în evantai la tâmple și pe craniu, mușchi inelari în jurul orbitelor și al gurii, cilindrici sub mandibula rânjită, cu dinți străvezii și perfecți. Mușchi striați, fusiformi, suprapuși, întretăindu-se, pernițe pectorale și fesiere, pereți intercostali, fusele lungi de la brațe și de la picioare, prinzîndu-se de oase cu zgârciuri puternice, mușchi de culoarea amurgului, pachete de fibre alcătuite din fibre alcătuite din fibre

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se crezuse întotdeauna locuit de adevăr, dar în sala tronului său stăpânea doar greșeala. Căci înțelepciunea lui, perla perfecta a rațiunii, era urâciune în ochii Ochiului ce-l visa. Stăpânul viselor era el însuși un vis. El însuși carne, carne străvezie de neuroni, apă-ntunecată de endomorfine peste care se plimbă un duh electric, creierul nu știa că, miez delicios al fructului cel trupesc, era el însuși coajă, aspră și tare, în jurul altei ființe, care acum îl cunoștea, alergând cu bilioane

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
iată că-ncet, cu peristaltisme de reptilă, brațele i se-ncrucișară pe piept și mai mult, anormal de mult, degetele cuprinseră umerii și alunecară dincolo de ei, coatele se depășiră unul pe altul, umerii se dislocară, rămânând prinși doar în pielea străvezie, întinsă până la pleznire, palmele se atinseră la spate, între omoplații ce se ridicaseră perpendicular pe spinare ca două aripioare de rechin, și-n cele din urmă degetele se-nlănțuiră firesc pe șira spinării, de parc-ar fi făcut-o pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
insule cu stânci galbene, pleznind uneori și prăbușindu-se-n golfuri înspumate. Peste savane cu animale bizare, imposibile, peste defilee în care, înghesuiți unii-n alții, umplând văile șerpuite, stăteau mulțimi de oameni goi și cântau. Peste arbori cu crengi străvezii, de care atârnau roade grele, ce nu erau nici mere, nici zarzăre, nici rodii, nici alămâi, dar care-mprăștiau în văzduh miresmele tuturor. În fundal erau steiuri atât de înalte, că zgâriau ca diamantul sticla groasă a bolții. Pe cer

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ei dizolvante. Fapt e că erau tot mai aproape, că puteau acum desluși structuri pe fața cristalului, așa cum curenți curcubeeni se-nvîrtejesc pe pielița sclipitoare a baloanelor de săpun. Păreau absorbiți de pasta de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau că urmează o dâră de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins acum până la capătul vederii, intrară într-un labirint de pielițe strălucitoare, se încîlciră-n falduri hialine, străbătură sfinctere de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aromă, fără ființă în cele din urmă, dar care era izvorul ființei, polul înzăpezit al ființei, sfera din creștet din care se revărsa întregul corp prin cele șase cascade-nflorite de-a lungul șirei spinării. Pătrunseră în nucleu, prin lespezile străvezii de lumină. Cu ochii tulburi ai pruncilor de câteva zile percepură forme și stihii. Era un tron măreț în mijloc, ce avea înfățișarea pietrei de safir. Pe tron ședea Cel Bătrân de Zile, a cărui față strălucea atât de tare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
spinările-ncovoiate pereții de zgârci elastic, de care se izbiră deodată năpraznic. Iar pereții ce se-ntinseseră să-i cuprindă începură contracțiile. Și chinul expulzării din împărăție-i cuprinse, și din ochii fără gene izvorâră lacrimi, dense și sărate și străvezii. Pereții sălii le țuguiau creștetele, îi storceau lent către tunel, îi înghesuiau acolo-n strâmtoare, mai întîi Mircea, apoi Victor, îi înfășurau în trene de sânge, îi fulgerau cu troznetul oaselor bazinului, dizlocate. Auzeau deja țipetele mamei, pe cealaltă parte

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
perversă ca orice frumusețe fără sfîrșit: tabloul din rama grea de bronz sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea ramei, o plăcuță de alamă cu luciul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-l poată străbate, să se cufunde în ilizibil, să-și transfere în țeastă grefa asta de creier. Mă simțeam ca o gravidă care i-ar încredința cuiva ("pentru numai o săptămînă") fătul dezvoltat în uterul ei, deja format, cu degețele străvezii și suturile craniene vizibile prin pielea hialină a capului, dar încă nenăscut, neînstare să deschidă ochii și să tragă în nări mireasma de crin a atmosferei. Când avea să-mi vină sorocul? Peste câți alți ani de adăugat zi de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pielea hialină a capului, dar încă nenăscut, neînstare să deschidă ochii și să tragă în nări mireasma de crin a atmosferei. Când avea să-mi vină sorocul? Peste câți alți ani de adăugat zi de zi, răbdător, foaie peste foaie străvezie, ca în acele albume în care vezi pe o pagină ruina unei case din Pompei, iar celelalte de peste ea, pe hârtie de calc, adaugă deasupra elevații, epure, completează coloane, umplu golurile zidurilor, adaugă bârne și acoperișuri și, în fine, acoperă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu firișoare de păr aurii lăsîndu-și umbra aproape nevăzut pe epidermă, și cu o mică pată de melanină în formă de bob de chimen. La suprafață, pielea avea solzișori infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre prelungi, vag colorate: vase de sânge, canale sudoripare, terminații nervoase... În mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o plăcuță de alamă pe care scria titlul picturii ("în fața Marelui Portal") și numele artistului

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
scobea plictisit în dinți, sprijinit de stâlpul din dreptul restaurantului "Leeuw". Între Tîntava și Amsterdam se întindea un no man's land, spațiu gol și totuși de-o importanță uriașă, asemenea celor câțiva microni dintre sinapsa unei dendrite și pielea străvezie a neuronului de care ea se lipește fără ca, de fapt, să-l atingă, și unde neuroteransmițătorii deschid și închid porii prin care curge informația, care e viața. Era acum călăuză. Continuând să fredoneze, îl privea pe cel ce devenise între

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în spațiu și viteza, corectând erorile din mers. Prin pielița lor exterioară se zărea celula fecundată evoluând într-un început de structură: morulă, blastulă, gastrulă, apoi cele trei foițe embrionare, canalul neuronal, un rudiment de coloană. Un cap mare și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept ca vârful ferigilor în desfășurare, un trup curbat ca o codiță de animal. Muguri din care se dezvoltă membrele. Degete străveziu-roșietice la capătul mânuțelor. O inimă zvâcnind ca a mormolocilor prin

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cenușie. De foarte departe se auzeau bufnituri înăbușite: cineva tăia lemne. Patină fără gânduri, cu câinele alergând după el, câteva ceasuri, simțind mai mult decât văzând cum se întunecă tot mai tare. O clipă, norii se spărseseră și raze groase, străvezii, ca niște oblice coloane de purpură, catifelaseră roz zăpada și-nsîngeraseră gheața râului șerpuitor. Dar apoi luminile se stinseseră și aceeași tulbureală, virând spre un cafeniu obosit, se-ntinse mai departe sub plafonul de nori. Se făcea tot mai frig. Gleznele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
niște lacrimi din ochiul interior în care, homuncul trist, ne pâlpâie neputincios sufletul. Cândva, acest ochi văzuse lumina. Se deschidea atunci, albastru, deasupra îmbinării sprâncenelor și privea rotirea soarelui, a lunii și-a stelelor prin țeasta ce devemse-n acel loc străvezie, ca și pielea care-o acoperea. Schimbările de lumină ale cerului maniac-depresiv modelau pe atunci forma sinilor, a boabelor de sudoare, ritmul de creștere-a oaselor și mareele creierului. Rotunjeau miturile și credințele, generau copăceii sintaxei. Cândva, însă, ochiul nostru

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-ntr-o conductă a unui vechi castel de apă, și de-acolo se-mpărțea în țevile nervilor cranieni, ai celor intercostali, ai celor ce coborau către obositele sale organe, către pielea sa veștejită. Bătrânul deveni o statuie dăltuită în piatra străvezie a amurgului. Acum gheața se topise cu totul, până la marginea lumii, și valurile imprevizibile și imposibil de descris agitau ușor gelatina groasă a mării. Generații de topologi s-ar fi stins înainte să poată prinde-n formulele lor fie și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de păr crescură ca niște ierburi din scalp. Erau acele trupuri ca în vârstă de treizeci de ani, și alcătuiau o foarte mare armată. Dar suflet nu era-n ele, și nici viață. Cruzi ca niște mari fructe cu pielița străvezie, toți încremeniseră, privind extatic în zare. În ochi li se răsfrângea corola de flăcări negre a sferei. Maarten își văzu trupul, între zecile de mii, și se lăsă deasupra lui ca o limbă de foc. Se resorbi-n țeasta lui

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ales când ești mereu cu genunchii goi și curentul te ia pe dedesubt... Genunchii mei, Maarten..." Și deodată, aplecîndu-se atât de adânc spre tânăr încît șerpii din coafura Gorgonei începură să-i mișune pe piept, încercînd să-și strecoare capetele străvezii, cu limbi șfichiuitoare, printre nasturii cămășii lui galbene: Știi, aveam numai șase ani când mama - o sfîntă! - mi-a cumpărat o trotinetă. Muream de fericire că aveam și eu o minune ca aia. Era pe vremea ocupației și numai de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
o mână incredibil de puternică așezată pe umăr. Acum nu se mai scălâmba și nu-și mai pițigăia vocea: "îl găsești pe Cedric pe Jonathanstraat 116, în Bijlmer. Te va recunoaște după ce e aici." Ochii statuii erau acum gravi și străvezii ca un lac din adâncul unei păduri tăcute. Din cutia ce-i servise drept postament scoase o valijoară de fildeș gălbui, pe care i-o întinse tânărului. " Iar în privința artei noastre", continuă, reintrând fulgerător în pielea personajului său, "dă-mi

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului, erau și ele străvezii, așa încît unghiile luminau roz de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului, erau și ele străvezii, așa încît unghiile luminau roz de parc-ar fi avut o sursă de lumină interioară. Deși-l vedea aproape-n fiecare zi, Coca avea mereu o clipă de derută când băiețelul îi intra brusc în privire: era identic cu Mircișor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fibre a hîrtiei), Victor, în schimb, nu putea fi decât fiara distrugătoare, agentul haosului și-al disperării, creatorul spațiului de neimaginat din jurul cărții, al vidului negru de dincolo de coperți. Cel-uns-cu-mir, Cel-aducător-de-pace avea să se-nalțe pe măsură ce contragreutatea lui nevăzută, plumbul străveziu și urât mirositor (lumină-întuneric, bine-rău, electron-pozitron, Hton-Antihton, Crist-Anticrist, omul și hipogeul său, cel ce umblă sub fața pământului, cu capul în jos, călcând pe tălpile fiecăruia dintre noi) avea să se scufunde în tenebre pe care mintea nu le poate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
voalată a băiețeilor de vârsta lui. Zâmbea inocent, dulce, inconștient de propriul lui destin, incapabil să-și citească numărul de fiară scris pe frunte, și care nu se revelează până nu privești prima dată într-o oglindă, adică până când straturilor străvezii ale minții nu li se adaugă ultimul, de argint viu, în care celelalte se pot răsfrânge pentru a inventa cuvântul ultim, fruct al oglinzilor: eu. La fel zâmbise, desigur, micul Adolf în pătuțul lui dintr-un sat pierdut în munții

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]