1,879 matches
-
a Înțeles că puterea lui nu se Întinde și asupra tribului lui Amir Baian. Că o altă putere, mult mai mare, l-a luat sub protecția ei. Va fi un mare războinic. - În schimb, vorbi Al Treilea Cuceritor, Îmbrăcat În straie turcești, cu un turban galben Înfășurat În jurul capului, veștile din câmpia Nistrului și din Persia nu sunt chiar atât de bune. Uzun Hassan a reușit să-l Întâlnească pe voievodul Moldovei. Acesta nu este, deocamdată, un pericol. E stăpânul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptă. În spatele lui apărură alți trei. Spada lui Oană descrise un scurt arc de cerc, parând lovitura iataganului și Întorcându-se pe dedesubt, cu o tăietură ucigătoare. Omul căzu cu un geamăt. Era mongol. Toți atacatorii erau mongoli, Îmbrăcați În straie de negustori. Oană nu Înțelegea Încă nimic. Pară o altă lovitură, din pragul ușii, și Împunse pe aceeași direcție, străpungând inima celui de-al doilea. Afară, În stradă, se aflau Încă patru luptători. Unul dintre ei avea un arc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cele din față, iar manevrele erau aproape imposibile. Deodată, ceea ce lui Oană i se părea inevitabil se produse. De pe culmea dealului se auziră chiuituri puternice și un grup de călăreți coborî panta, năpustindu-se asupra avangardei ienicerilor. Erau Îmbrăcați În straie de țărani, peste care purtau platoșe din piele. Nu păreau a avea alte arme decât săbii ușor Încovoiate sau, unii, chiar iatagane turcești. La brâul unora dintre ei străluceau junghere lungi, Încovoiate și ele, după moda balcanică. Atacul avea suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călători să scoată barca, să-i monteze catargul și să desfășoare pânza. Era o barcă bună și destul de nouă, poate chiar cea cu care Slavomir reușea să aducă armele din portul orșovean. Apoi luă hainele călătorilor, care se Îmbrăcară În straie de pescari. Pe fundul bărcii fură așezate plase și unelte de pescuit. Sabia lui Oană era pusă sub bancheta din mijloc, Învelită Într-o miță ciobănească. Pumnalele le ascunse În carâmbii cizmelor. Cei trei Își puseră În spinare blăni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aceste misterioase Întâmplări sub numele de „vânătoare”. Acum Însă, Începea să aibă Îndoieli. Era un moș de moșneag, nu un moș de moș, cum Îi spusese căpitanului Oană În toamna anului trecut, când se Întorsese de prin munții Balcani În straie de pescar. Un moș de moș fusese pe la patruzeci de ani, când Cosmin era copilandru și venea, pe timpul verii, la casa tatălui său de la Albești. De atunci trecuseră mai bine de douăzeci de ani. Bine de tot peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atât de aproape de el, cum de Îl cunoștea atât de bine și, mai ales, care era rolul ei În toată această poveste. - Rolul pe care tu mi-l Încredințezi, Îi spusese În toamna trecută, când ajunsese, murdar și obosit, În straie de pescar, la casa boierului Litovoi de la Murgești. - Și dacă eu nu sunt? Întrebase Oană. - Dacă tu nu ești, există totuși liniștea asta de la Murgești, și lunca Bârladului, și hergheliile de cai care trebuie crescuți și antrenați pentru oastea Măriei Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înainte, Shiro Îl rugase pe shogun să nu mențină decât personalul strict necesar. Cortegiul de negustori fu ajuns din urmă de patru trăsuri de mici dimensiuni, care preluară o parte dintre femei și copii. Shogunul Ashikaga rămase călare, Îmbrăcat În straie ponosite, aproape incolore, pe cap cu o pălărie largă de paie, care avea avantajul de a-i ascunde fața. Alte echipe de Ninja porniră În față, iar douăzeci de luptători cu armele ascunse rămaseră În escortă. Ieșiră din Kyoto fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre Prut. * Bogdan Gâlcă simți pe brațul drept atingerea unei mâini aspre, bătătorită de coasă sau de sabie. Deschise ochii și rămase Încremenit. - Căpi... - Liniște, șopti Oană, privindu-i cu atenție rănile și clătinând din cap. Oană era Îmbrăcat În straie de tătar. Din câte Își dădu seama Gâlcă, la fel erau și alți Apărători, care se mișcau Încet, târâș, printre robii legați. - Ai grijă, căpitane... șopti Gâlcă, avangarda lor trebuie să se Întoarcă până În zori. Și mai sunt străjile... - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mării! Amir rămase paralizat câteva clipe. Era, oare, posibil? Era, oare, adevărat? Omul care Îi Înfrunta pe Cuceritori putea fi Nimeni? Trase perdeaua și rămase Încremenit. În fața lui, În picioare, se aflau cei Patru Cuceritori și un tânăr Îmbrăcat În straie de ienicer. Nu mai avea cuca pe cap, iar părul lung, adunat Într-o coadă la spate, era de un castaniu deschis. Tânărul Își Întoarse Încet privirea spre el și umbra unui zâmbet Îi trecu, fugitiv, pe chip. Era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bine să apară la Murgeni. - Să ne apropiem... șopti Erina. Vreau să-l văd. Vreau să fiu lângă el. Cei doi descălecară și legară caii În pădure. Oană Își scoase centura cu spada, atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese, poate, neagră cândva, dar acum devenise cenușie. Chilia mirosea a lemn Încălzit de soare, a straie curate și a cărți vechi. - Preasfinte, spuse voievodul, Îți tulbur liniștea fiindcă simt că am ajuns la un capăt de drum. Și am nevoie de un sfat. Sau, măcar, de o binecuvântare. - Știu, Ștefan... Nu te-am văzut de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mii de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună bargello, năucit. - Taci, șuieră Dante enervat. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o răzmeriță sau, mai rău, o răscoală a dărăcitorilor, mereu gata să se revolte. Ieși În fugă, pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele studenților, care se așeză alături, cerându-și scuze grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu Fecioara din Antiohia... oricine fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e păstrată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție, făcuse un pas Îndărăt. - Mortul e cineva... care n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea om. Așadar, coasa morții Îi curmase fuga? Simți cum o energie neașteptată Îi năvălește În vene, aprinsă de această Întorsătură nebănuită. Și starea de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neînsuflețit cu maiestuozitatea unei togi romane; fruntea era În parte Înfășurată cu un văl Împletit. Se simțea ceva neobișnuit În croiala lor, ceea ce explica ideea șefului gărzilor că omul s-ar fi Îmbrăcat după moda turcească. În realitate, erau niște straie potrivite mai curând pentru călătorie decât pentru perindările prin oraș. Poate că era un pelerin Înzestrat cu solide mijloace economice, după cum indica și prezența lui În zona nobilă a hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste umerii firavi. Era Înalt și purta veșmintele Întunecate și sobre ale medicilor. Fața sa, luminată de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale câtorva mercenari teutoni se zăreau ici și colo, printre straiele grosolane ale țăranilor Înarmați cu furci. Pe caldarâm zăceau câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
da porunci slugilor sau a saluta pe vrun cunoscut. Când locuia încă în micul său palat de la Kiahat-Hodne, ținea un soi de popă de casă, pe care-l trata ca pe un caraghioz, îl îmbraca cu fel de fel de straie pestrițe și-i făcea barba de râs și de batjocură, făcând cu dânsul o mulțime de comedii și de năzbutii. Tot astfel, vorbea în termeni foarte nerespectuoși de șeik - ul Islam, și când acesta a ajuns să cadă, el se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
treabă de strângeau acești bani, și cu banii aceștii plătea podelele și făcea poduri pe toate ulițele. Văzând Domnul aice în Iași o mândrie la pământeni, purtând fiștecare cumașuri scumpe și blane, care nu era fiștecare harnic de agonisire după straiele ce purta, și sta Domnul de gândea ce agonisită poate ca să le deie ca să cuprindă cheltuiala lor, și nu putea găsi cu gândul Măriei Sale, ci cunoștea că se sting cu straiele lor și a femeilor, și sta de se mira
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]