10,586 matches
-
și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care să poți croi și o fățucă de masă sau o batistă pentru vremea rece, ceva din care să iasă un material din proteine candoare naturale, moale și cât mai plăcut la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
e timpul să le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți din partea din față a desagii-fără-fund cutiuța cu nasturi-de-scoică-de-mohenjo-daro, strecori mâna ta pricepută în fiecare dintre cele patru colțuri ale fiecărei carapace de broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești, dintr-o singură învârteală abilă, tendonul osificat cu un nasture-de-scoică-de-mohenjo-daro. broaștele țestoase rămân foarte uimite în fața noii însușiri pe care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
treacă prin toate trei pietrele, apoi înfigi adânc, prin făgașul creat, în pământul solid, unealta ta prețioasă, legi cu funii de cânepă albă capătul de sus al cornului de cărăbuș-hercule de gâturile groase ale taurilor născuți din dude de-aur, strecori boabe de spice aurii între pietrele mari, rogi puiul de urs panda roșu singuratic să se învârtă la pas în jurul întregului ansamblu și începe învârtirea eficientă, o altă secție de producție a grădinii tale suspendate este gata. nouă deasupra: afli
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un crenel lunguieț și zărești, de sus, mai întâi, în față, coroana dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, apoi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fântâna de lemn încrustat de lângă prispă două găletușe de apă-de-rouă, care se scurge în fântână de pe frunzele firelor de trifoi cu cinci foi, le torni într-o carapace de broască țestoasă de galapagos, încălzești apa la lumina apusului blând, îți strecori picioarele tale obosite pe acolo pe unde ieșeau picioarele din spate ale broaștei țestoase de galapagos înainte ca ea să se dezbrace pentru grădina suspendată a dragostei tale, și rămâi nemișcată până când nici o rază de soare nu mai ajunge pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în războaiele lor. șase în al patrulea loc: luna de deasupra nu este niciodată chiar plină
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ți doresc izbândă mai mare ca a mea, fârtate. Iară dacă ți-o prisosi din cele primite, să-mi dai și mie câte ceva, că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva clipe, Pârjol intră puternic și falnic.) Jupâniță, am venit... LIANA (calm, ridică ochii, Pârjol își înghite vorbele.): Fă bine și dă mai întâi ziua bună, viteazule; că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat aceeași soartă pe-un strop de lut ce-n învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental! Nu știi tu oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două odăi. Se așază care pe unde apucă) BABA RADA: Ilincă fato, ascultă ici cu bagare de seamă: mort-copt, trebuie să-l oprim pe sfinția sa aici, la noi! I-am strecurat eu o vorbă, dar trebuie să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
O proză sau un text de acest tip trebuie să se încheie cu o căsătorie, o călătorie sau cu un alt eveniment din același registru. Așadar, călugărița de la mânăstirea Dealu a părăsit Câmpina și, după cum aflăm dintr-un certificat medical strecurat în jurnal, la școala unde a fost înscrisă a fost vaccinată cu succes. Cântar Un prieten al lui Nae Stabiliment, Marcel, trecea pe stradă pe lângă o țigancă urâtă și gâjâită care, lângă intrarea unei cârciumi, stătea cu un cântar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
bine, dar eu am lăsat totuși o portiță, pe care ei n-o știu și pe care n-ar putea-o închide, chiar dacă ar descoperi-o, pentru că ar însemna pagubă pentru ferma liceului. Care-i portița? Noi ne vom putea strecura prin ea? O să puteți, dar cu mare prudență. Cum, domnule inginer? Mie nu-mi trece prin minte. Spune-mi, dumneata ai un om de nădejde? Am! Cum să n-am? Am un țăran cu o minte ageră... Brici, nu alta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise, purtau unele semne dramatice ce puteau să le încenușeze viața. Șarpele îndoielii se strecurase în casa lor și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zăbovea timp îndelungat în preajma acestora culegând și pentru mătușa Varvara câte o găletușă plină ochi. Dar cel mai des mergea la râu. Stătea pe mal ore în șir, privind cum saltă peste bolovani îndrăzneața apă de munte și cum se strecurau printre aceștia peștișori argintii de diferite mărimi, săgetând apa limpede ca lacrima. Într-una din zile, văzu pe malul abrupt al albiei cum apa adusese o salcie dezrădăcinată din lungul luncii și o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ori! Și, în fond, cum să nu fi existat, când eu dintotdeauna pot spune că am simțit o slăbiciune pentru ea. De la picioru-i bine desenat, până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea tare inima omului este mai bine să nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să-l mai spună la nimeni altcineva. „Am să verific eu, pe pielea mea, dacă-i așa sau nu-i așa!”, se ambiționă el. Așa încât, nici nu mai vru s-aștepte, navea deloc rost. Prin urmare, către prânz, băiatul se strecură abil, cu pași ușori și ageri, pe ascuns, pe ocolite, în locul din casă, unde știa el că se află o sumă apreciabilă de bani, o rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el intră direct. Locul era de-a dreptul ticsit. Cu siguranță că era mult mai aglomerat, oricum, decât locașul sfânt din vecinătate. Iar lucrul acesta, între paranteze fie spus și pe scurt, nu este deloc o noutate nemaiîntâlnită. Eroul meu, strecurându-se printre mese foarte iute, ca un țipar, se duse direct și fără poticniri către locul pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Acum, ești doar un necredincios pervertit până-n străfunduri, atât! Iar, pentru asta, sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce mi se cuvine, pe care pârâtul/pârâții l-a/l-au acaparat din proprietatea mea prin mijloace dolosive. Ca principale incoveniente ce se pot răsfrânge asupra părților(proprietarilor sunt În primul rând unele greșeli(erori inerente ce se pot strecura În timpul procesului, legate de calificarea faptelor reținute În sarcina proprietarilor În cauză și nu În ultimul rând prin Împovărarea acestora cu obligația de a prezenta tot felul de dovezi și expertize care, finalmente, pot să nu fie luate În seamă
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi bănuit În acel moment că aceasta era ultima...” M-au trezit din visare crengile desfrunzite, care erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]