8,296 matches
-
compoziție de voce. Teribil de greu trebuie să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au șansa revenirii În teatru, cunoscutul actor răspunde, tranșant :” Nu. Televiziunea Îi strică. Joacă din vîrful buzelor, dau un pic din zulufi și asta e”. Just! Da’ ce ne facem că , În ultima vreme, au pătruns În telenovele și actori stimabili - Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Șerban Ionescu, Bebe Cotimanis, ba i-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
7-8 ani, adică unul cu candoare. În al doilea rînd, repet, nu cred că e bine să aduci animale vii pe scenă: nu e artistic, nu e igienic și nu e profesionist ( calul, mîța sau gîsca fiind imprevizibile și putînd strica, oricînd, o scenă). O cronicăreasă Îmi mărturisește, cu umor, că a pățit o rușine, Într-o seară : a plecat să vadă Macbeth și a nimerit la...Richard al treilea ( se referă la modul În care juca interpretul rolului titular). Interpreții
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o minunată meditație pe teme diaristice : „Cărțile cele mai neliniștitoare din biblioteca lumii sunt jurnalele. Ele strică relativa ordine a lumii literare, sunt imprevizibile și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
talentul, disciplina & inspirația nu țin de birocrație, bre!... Tot așa, la Timișoara am asistenți care tună și fulgeră cum că de ce le permit studenților din anii incipienți să apară pe scenele profesioniste, fiindcă nu-s pregătiți. Șin plus, Îi pot strica unii regizori & actori derutați. Personal, cred că dacă un student are șansa să apa ră pe o scenă adevărată, ar fi păcat să-și rateze , cu buna ta știință, oferta. Apoi, dacă un asistent n-a avut norocul să urce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
DÎnsul, nu știu cine e, a stat la spectacolul despre care perorează, lîngă mine. Lam urmărit : a dormit tot timpul!...” Hohote de rîs În sală, În avalanșă; bietul secretar literar a și ntins-o, rușinat. Credeam că s-a terminat cu ramoliții care strică manifestările culturale : m-am Înșelat! Acum doi ani, am fost invitat să vorbesc la o lansare de carte a unei colege, actriță. La o lansare, după cum se știe, oamenii cu bunsimț Își prezintă opiniile În maximum 10-15 minute. Ei bine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
istoria, nu?!... CÎnd eram regizor la un teatru din Moldova, aveam un coleg mai În vîrstă care spunea, neplăcut de des :” Teatrul trebuie făcut cu umilință!”. De ce? Nu zic că tre’ să ai trufie, nu zic că oleacă de modestie strică, dar de ce umi lință? Uitasem de asta cînd, zilele trecute, citind Arta timpului nostru de M.Zahar, am reîntîlnit ideea, altfel for mulată :”Dorința de-a cunoaște = act de umilință!”. Poate ești umilit de faptul că nu poți cunoaște nici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În poziție de drepți, În poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță Începe cu un gînd regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina, cu studenții : iar Micul prinț a văzut luminile rampei pe scena Luceafărului). Din Argument
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
familie, coroborată cu viața dezamăgitoare a tîrgului Taganrog (În care parcă nici nu existau cărți și reviste!), trec În umbra descoperiri teatrului municipal, un de adolescentul de treisprezece-patrusprezece ani are șansa să vadă Frumoasa Elena, Hamlet, Revizorul, Prea multă minte strică ș.a. De-aici, dorința imediată a junelui de-a juca :”E imposibil de Închipuit rîsul homeric al asis tenței, ori de cîte ori Anton intra În scenă; Își juca magistral rolul!”spune un prieten al său, din copilărie. Dar de la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
despre teatru, apărute În presă În perioada 1980-2001. Volumul cuprinde șapte secțiuni și-ncearcă să simtă pulsul Iașului teatral nu numai din perioada anunțată, ci chiar de pe la Începuturile seco lului trecut ; unei lucrări dedicate Capitalei Moldovei, desi gur, nu-i strică olecuță de parfum de epocă... Așadar, după ce sunt portretizați, cu migală de cercetător și dragoste de spectator Împătimit, Ion Sava, N.I.Popa, Manole Foca, Mihai Grosariu, Alfons Radvanschi ș.a., distinsa profesoară vorbește despre destinul meandrat al facultății ieșene de teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc brusc din jocul amoros și se holbează sincron la aparatul de pe parchet. Ea își revine prima: "Uite ce-ai făcut! Aoleo! Dacă s-a stricat, am pus-o urât dă tot." "Păi, io l-am dărâmat?", face el nevinovat. "Nisi nu l-am atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ăsta. Coborî la subsol, făcându-i semn amicului să-l urmeze. O luară pe un hol de unde portarul scosese de mult toate becurile ca nu cumva vreun curios să se apuce să cotrobăie. O măsură de siguranță în plus nu strică niciodată, chiar dacă prin subsolul acelei aripi nu pătrundea cineva decât o dată pe an, cu ocazia vreunui inventar. La ultima ușă se opriră. Vasile desfăcu mecanismul ingenios de închidere cu un soi de cheie cu cap triunghiular, meșterită manual. Intrară în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Am zis și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o dăm la pace. O să mai vină, ele, și alte șuste. Păi, umblăm să ne stricăm la ceafă din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
hotărât, arătând cu degetul spre peretele pe care se afla aninat cuierul: "Ăsta om, dom'le! Dacă n-ar fi toți trădătorii ăștia dă țară, ehe!, dă mult ajungea președinte și scăpa țărișoara dă hoți și dă liftele care ne strică sângele. Da, da!". Evident, cuierul nu răspunse nimic, deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o scurtă plimbare cu liftul ajunseră și la radiologie. "Bună Delia!", făcu bucuroasă nevoie-mare asistenta. "Bună, Fany!", răspunse cu același elan de simpatie cealaltă. Și imediat se țocăiră pe obraji vorba vine, amândouă pupară aerul de teamă să nu-și strice rujul și fondul de ten. Se întrebară în aceeași secundă: "Ce faci, tu?". Râseră amândouă deodată și se porniră să turuie în același moment. Se opriră și iarăși râseră. Până la urmă, fata de la ORL reuși să explice, ajutându-se binișor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieri și tot n-a mai apărut. O fi în grevă sau s-a certatără cu domnu' director, că n-a mai vrut să le lase nimic data trecută?" "Nu-i în grevă. Da' nu-i esclus să să fi stricat la ceafă cu dom' Ciucurel. Am fost dă față cân' s-a luat în gură cu ei, că prea să ridică cu pretenții. Aci, are și el dreptate. Păi io te cinstesc și tu vii să-mi bați obrazu' că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și nu dăgeaba le-am spus așa. Niște hapciucalii, or'șcum. Auzi, tu, la ei! Cică d-acu' trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
botu' la toate vrăjelile lor, d-astea cu sticla la sticlă și aluminu la aluminu, ca ultimii fraieri. Păi, n-avea dreptate săracu' domnu' Vadim, cân' zicea că umblă toate liftele p-aci să ne fură țara și să ne strice neamu'? Avea, tată, cum să n-aivă, da' adevăru' îi deranjează pă toți stricații și trădătorii dă țară!" "Hai, bre, că ai dat-o pă politică acuma, ezact ca Petrică! Că și el, una-două, îl bagă pă Vadim la înaintare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să glojdim o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață. Și n-ar strica și o baterie, două, dă vin. Ce zici tăticule?" "'Aidi, mă!", își dădu acordul moșul și curând se pierdură în furnicarul de pe bulevard. Domnul director descălecă de pe pervaz înapoi în cameră. Ei, nu chiar ca Dragoș-Vodă, cel care, cu o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să facă o mâncare, să te servească la masă, cân' ai invitați, la o ocazie, dai numa' dă nașpete. Ori îs țărănci originale, ori îs niște bubă-n cur, d-astea, dă nu taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io, c-așa-s toate tipele azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte ochiu', nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu ar fi auzit replica aceasta cu atât mai deșănțată, cu cât el, Sima era sigur că soția lui nu putea și nu poate fi o femeie ușoară, se sculă și ieși împreună cu Ilea. Ha, ha, ha! Ce mă distrează! - strică Iozefina în așa fel, ca să fie auzită-Adevărul supără pe om! - și mai apoi lui Gerard, aproape cuprinsă de panică, în momentul când văzu că acesta se ridică să plece - Gerard, te rog nu pleca. Gerard își smulse parcă în galop
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ascultă bineNu așa te-a educat mă ta? Să nu te iei de mama, dinozaure împuțit, ai auzit? - face Esesistu’ parcă nechezând. Titi, din nou, extrem de calm și destul de distrat, îi răspunde împăciuitor: Nici nu mă iau, băi, că-mi stric stilul. Pardon. Iartă-mă. (cu nostalgie maximă, aproape până la lacrimi) Prea bune mâncăruri făcea maică-ta, omule, ca să...când eram copii...când mâncam la voi... Încă puțin și Titi chiar izbucnea în plâns. Chiar de-aia... adaugă oftând, destul de mâhnit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de el. Nu vreau să intru în detalii inutile, de ce medicina clasică nu a luat în considerare spusele lui Hipocrate. În ceea ce mă privește, eu mi-am ales strada pe care voi merge înainte, pentru că este bună și nu mi strică mașina (corpul), făcând o comparație mai glumeață. Am să adaug în continuare și faptul că Aloe Vera, este folosită din antichitate și i se mai spune și vindecătorul silențios, planta miraculoasă, sau vindecătorul miraculos. Aloe Vera, are un efect extraordinar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mod trebuie să alimentezi creierul cu afirmații, gânduri și fapte pozitive. Nu există nici o pauză sau concediu în această alimentare continuă pozitivă, ca și cum ați băga frigiderul în priză să țină mâncarea la rece și dacă-l scoți din priză se strică mâncarea. Cam așa ceva este și cu modificarea ființei umane, începând de la modul de gândire, făcând o schimbare simplă de canal, transformând negativul și pesimismul în pozitiv și optimism. Doar schimbăm canalul! Trebuie să eliminăm negativismul, care este poarta deschisă către
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în mână țoiul acela, că se uită cam chiorâș la tine. O cam văzut el că semeni și nu prea cu moș Vasile, bunicul tău. Ai bea și parcă nu... Ia omule și bea în lege, că nu ți-a strica cu nimic. Ba îi uita mai repede supărarea pricinuită de șaga mea. Hai să trăiești, Toadere!” „Să trăiești, Costică, da’ să nu mai faci asemenea glume nici cu dușmanii tăi”. „Am să țin seama de sfatul tău... Da’ ia spune
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de lulea. Eu sunt - poate singurul - care îți înțelege sufletul, băiete... Uite-te și tu mai cu perdea, că Costache nu-i prost. Și nu de alta, dar ai strica toată treaba cărăușiei. Și ar fi păcat... Eu zic... Da’ ce mă bag eu?... Eu cred... că ar fi mai bine s-o lași în pace pe Măriuța. Înțeleg că ochii văd inima cere, pentru că și eu am pătimit o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]