2,032 matches
-
opțiunilor homoerotice, Straja dragonilor (1994), gândită ca o primă piesă dintr-un amplu proiect autobiografic. Deformat prin lupa estetismului, destinul autorului apare scăldat acum într-o altă lumină, pigmentată cu asociații livrești, dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu este, de fapt, aceea a unui poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care își injecta literatura în vene
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
publicate în „Depeșa”, 1901). Calibrate după rețete la modă, ele mizează pe afecte puternice care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
cu numele soțului, scriitorul Dimitrie Karnabatt, folosind adesea și pseudonime (Calina, Donna Sol) sau recurgând la mici artificii de iscălitură (L.K., L.Kar., L.Karr., Kara, Lucrezzia Kara). În noiembrie 1932 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Simpatia ei, cam stridentă, pentru mișcările de extrema dreaptă o expune în ultima parte a vieții unor persecuții. În 1945, de pildă, i se interzice să mai profeseze ca ziaristă; curios, în „Papagalul” (1946) îi mai apar câteva colaborări. Până atunci publicase în presă
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
caracterul de însemnare dispusă cronologic este propriu celor două volume intitulate Letopisiți (1908), unde e inclusă parțial publicistica lui M. În povestiri, în nuvele, multe rămase în periodice, scriitorul, convins de validitatea literară a modelelor „după natură”, practică un naturalism strident, minor: întâmplări mărunte, contraste violente, situații, dialoguri brutale ș.a. SCRIERI: Versuri, Iași, 1883; Dinu Milian, București, 1887; Dinu Milian, vol. II: O viață, București, 1914; Feciorul popei, București, 1887; Scrisori către iubită, București, 1897; Letopisiți. 1905, București, 1908; Letopisiți. 1906
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
greșeala, renunțând la falsele certitudini. Sensurile grave alunecă totuși pe făgașul unei satire convenționale, condimentată cu efecte de piesă polițistă, ceea ce face ca procesul sufletesc al eroului să fie artificios, neconvingător. Un miez de tragedie se află în scurta piesă, stridentă și declamatorie, Cineva trebuie să moară, a cărei acțiune se desfășoară în curtea Atelierelor Grivița în februarie 1933. Piesă ocazională, Cerul nu există se inspiră din evenimentul lansării sateliților artificiali. Lucrare preferată a lui M., Camuflaj evocă, într-o manieră
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Scriitorilor din București. Poeziile din La poarta pietrelor stau sub semnul nostalgiei pricinuite de trecerea inexorabilă a timpului, care aduce cu sine pierderea inocenței primordiale. Vocea lirică este încă lipsită de consistență și personalitate, uneori imaginile sunt indecise, alteori tributare (strident) unor modele celebre (lui Ion Barbu, de pildă, în Lasă-mi doar trecerea). Cu toate aceste ezitări, M. se așază în mod evident în linia neoexpresionismului ardelenesc, mai precis în descendența lui Lucian Blaga: „Prin lehuzele văi de prea strâmt
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
cu slujbe neîntrerupte de telefoane mobile și un „du-te vino” permanent, cu preoți preocupați nu de afaceri, ci de sporirea duhovnicească a credincioșilor, cu iconografie ortodoxă și muzică bizantină, cu un naos lipsit de culori, difuzoare, neoane și microfoane stridente, cu o arhitectură care nu violează flagrant principiile mistagogiei ortodoxe, cu predici fidele Duhului Părinților... În ritm cu aspirațiile sinodale ale Bisericii, ASCOR-ul n-a avut nici statura, nici îndrăzneala de a crede că ar putea deveni un for
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deoarece fresca socială nu e complet măsluită de tezismul altminteri foarte lesne de ignorat; eroii și situațiile descrise de Valeriu Em. Galan compun un tablou aproape exhaustiv al României în curs de sovietizare, cititorul neavând decât să depășească adaosul ideologic strident, fir roșu al unui text cusut cu ață albă. Romanul „obsedantului deceniu” abuzează de tehnicile „efectului de real” și de toate pseudoîndrăznelile și ambiguitățile îngăduite de o cenzură mai perversă, mai interactivă (până la negocierea unor cuvinte) și uneori mai creativă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tribulațiile sale din vremea regimului comunist și de privațiunile la care fusese supus Mihail Sebastian sub un regim represiv de dreapta care nu se putea compara totuși decât cu stalinismul, nu cu ceaușismul; Nicolae Manolescu, într-o luare de poziție stridentă, a intrat pe terenul extrem de periculos al revizionismului și negaționismului, lăsând unora impresia că îl apără, fie și oblic, pe proteicul radical Roger Garaudy (una din ilustrațiile perfecte ale similitudinii dintre extrema stângă și extrema dreaptă). Liiceanu și Manolescu au
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în stare să anuleze putreziciunea acesteia. Iluzia e de scurtă durată. Nici una din întâmplările prin care trece nu arată c-ar exista vreo șansă de a triumfa. Nici un aliat, nici o undă de speranță, nici un semn pozitiv nu răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat de monștri, asediat de răufăcători, tentat de femei primejdioase, Marlowe ilustrează, în fiecare dintre aventurile sale, ipostaza cavalerului neprihănit luptând cu fiara urât mirositoare ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
croiau drum spre nord și apus, spre casa lor și spre masa de seară, o seară petrecută în compania paginii de sport a ziarelor, a urletelor radioului, a scâncetelor copiilor răsfățați și a trăncănelii nevestelor idioate. Am trecut de reclamele stridente de neon și de falsele fațade din dosul lor, de localurile împuțite unde se servesc hamburgeri și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încerca autorul. Plasându-și eroul într-un context care nu avea cum să nu-l mutileze, Chandler face o nereușită echilibristică între premisele total nefericite ale cărții și comportamentul indus de aceste premise. Conversția dintre Marlowe și Linda Loring este stridentă, artificială până în cele mai mărunte detalii. Abia căsătoriți, ei vorbesc deja despre divorț. Marlowe e, pe de o parte, stânjenit că trebuie să locuiască într-o casă cu piscină, iar pe de altă parte, nu ezită să-l numească pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se află în sălile de operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe din str. N. Bălcescu, Academiei, Cîmpineanu etc. Din toate părțile se aud țipete stridente și vaiete de oameni înspăimântați, care se tem de dărâmarea propriilor locuințe sau de pierderea vieții celor dragi: copii, părinți, rude, prieteni. Iată și câteva fragmente din reportajele și relatările apărute în unele ziare, despre dimensiunile și pierderile materiale și
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
să mănânce și încercau să iasă afară din grajduri, în timp ce păsările din copaci băteau nebunește din aripi. Înainte de cutremurul din 1923, care a distrus orașele Tokyo și Yokohama, un seismolog japonez a observat că fazanii erau foarte agitați, scoțând sunete stridente într-una. Înaintea altor cutremure puternice, au fost observați pești sărind afară din acvarii, șerpi și șoareci ieșind din ascunzători, animale nocturne ieșind la lumina zilei etc. În 1979, în cadrul unei conferințe internaționale care a avut loc la Paris, s-
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
pustiul străzilor sunt secvențe ale unui ansamblu devitalizat. Elementele derizorii, de bâlci și panoramă, inundă subconștientul ca o apă tulbure, purtătoare de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
și isteric piperul mă înțeapă, / Un miros greu de pâine mă mângâie pe mână, / Parfumuri moi și albe din maldăre de lână / Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită. / E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie” etc. Iată și o secvență dintr-un poem Despre ce mai știu motanii: „Noi știm că există fântâni / Cu buze umflate și moi // Și-n perii păianjeni bătrâni, / Și-un hău nesfârșit în butoi / Și bile de apă
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
cultivată în așa-numita RASS Moldovenească. C. a lucrat la „Comsomolistul Moldovei”, între 1935 și 1937, după ce debutase la „Moldova literară”, în 1930. Versurile lui (Întâia brazdă, 1932, Limbile de foc, 1934, Cu toată inima, 1935), puternic ideologizate, colportează lozinci strident bolșevice, mimând optimismul și folosind o imagistică simplistă, uneori la limita vulgarității. SCRIERI: Întâia brazdă, Chișinău, 1932; Limbile de foc, Chișinău, 1934; Cu toată inima, Chișinău, 1935; Poezii, pref. V. Tolocenco, Chișinău, 1977. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Poezia sovietică moldovenească
CABAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285981_a_287310]
-
identitatea acestor entități politice și ideologice, altminteri ne pierdem În continua discuție despre fascism, comunism etc. Spre exemplu, Iakoblev vorbește despre Stalin ca lider fascist. Mircea Mihăieș: Este un punct de vedere plauzibil! Vladimir Tismăneanu: Da, dar bazat pe confuzii stridente, mai ales venind din partea lui. Iakoblev a scris foarte interesanta prefață a ediției ruse a Cărții negre a comunismului. Am făcut În Times Literary Supplement recenzia cărții sale, după care am primit o scrisoare din partea profesorului Robert C. Tucker, care
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și asume imposibilitatea evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
se devota. Informarea „elegantă, distinsă și cuceritoare” ar epuiza rostul cronicii, ierarhizările și judecățile definitive revenind de drept criticii. S-a rostit cu venerație despre Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, a respins impostura, experimentul și modernismul strident. Remarca orientarea liricii europene spre „poezia de construcție”, cerebrală și era contrariat de neglijarea „patosului”, cheie de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
două trupuri în picioare, întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind râs, strigăt, suspin, iar cel care ar fi urmat-o în nebunia ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se auzi zgomotul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din faianță - toate astea la trei metri de camioanele uriașe care urcau duduind un viaduct. Mai departe, la intrarea scundă a unei braserii, se îngrămădeau oameni în costume folclorice, iar râsetele lor se contopeau cu o muzică plină de sunete stridente și vesele. Drumul ăsta spre răsărit îmi devenea tot mai neplăcut. Înainte de-a pleca, mi-ai explicat vag că trebuia să refacem un contact într-unul din acele orașe pe care mă grăbeam să le străbat. Urâțenia lor, sărăcia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
te atrage în același timp. Privești în jur, fără să pricepi mare lucru - totul este agitație, în primul rând. Un ziar este ca un furnicar. Oameni într-o mișcare continuă și dezordonată. Uși trântite în grabă. Telefoane care sună continuu, strident, fără milă. Nervi și izbucniri verbale colorate intens. Forfota de dinaintea unei ședințe de sumar alternează cu inexplicabile momente de acalmie. Te întrebi ce se întâmplă și nu găsești nici un răspuns. Coridorul unei redacții nu este un punct de observație prea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe care C. o vede condamnată a fi altfel decât ceilalți. Mediul boem, al cărui răsfățat este Pablo, oferă o imagine stridentă, de colorit violent, cu personaje și sentimente configurate în linii îngroșate, rezonând sarcastic. Mai toate personajele principale ale lui C. sunt de extracție iudaică; prin ele prozatorul traverseazâ două lumi: târgul de provincie și capitala. SCRIERI: Caii lui Cibicioc, București
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]