2,072 matches
-
două fețe ale medaliei excesului: "Cei mai mulți intelectuali români (nici nu mai vorbesc de autorități!) văd această reparație imagistică în două feluri, așezate la două extreme. Prima este discursul encomiastic, autolaudativ, pompos (să nu spun pompieresc) și găunos, cealaltă este apărarea stridentă, defensivă, plină de reacții mînioase, furia adversarială, resentimentul simplist al milei de sine, mania persecuției. Cele două sînt simetric opuse și, bineînțeles, tocmai din această cauză înrudite". Să însemne asta o secretă înrudire între, bunăoară, unele aspecte ale lui H.
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
citite de Irina Movilă. Câtă emoție pe un banal CD! Emil Buruiană este unul dintre cei chemați să o trezească pe frumoasa din pădurea adormită, poezia. Dezlegată de vrajă, ea va reuși poate să distragă atenția contemporanilor noștri de la zgomotele stridente, primitiv-ademenitoare, care constituie fondul sonor al existenței noastre de azi. Câteva cuvinte Cu o nouă și tânără formulă de conducere - axată pe trio-ul ierarhic Răzvan }upa, Cosmin Perța, Teodor Dună - revista Cuvântul a ajuns, iată, la numărul 7. Ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
intrării/ieșirii din Pakistan este valabilă, actualizată și conformă cu cerințele legale impuse de autoritățile locale; -persoanele de sex feminin să evite efectuarea unor vizite în Pakistan neînsoțite; de asemenea, să nu poarte îmbrăcăminte de talie scurtă sau de culori stridente.
România și Pakistan, acord de cooperare în domeniul apărării by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56811_a_58136]
-
așadar, predispoziții de dospire mistică, Dan Iacob e o natură meditativă de ordin liric, la care paroxismele de credință sunt înlocuite cu efuziuni de sentiment. Într-un cuvînt, Dan Iacob e un emotiv dornic de dispoziții plăcute în dauna răscolirilor stridente, natura lirică împrumutîndu-i evidente porniri histrionice, alături de o nevoie acută de hrană spirituală. Paradoxul firilor lirice e că vibrațiile de care sunt scuturați nu apucă să se manifeste nici în plan practic, nici în plan speculativ. Primul plan ar cere
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
pe o ușă și intră pe alta, iese dintr-o poveste și se vîră în alta, iese dintr-o lacrimă și se rostogolește într-un rîs imens care naște o agitație de bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
pe alta, iese dintr-o poveste și se vîră în alta, iese dintr-o lacrimă și se rostogolește într-un rîs imens care naște o agitație de bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
atracții și a unor răfuieli de bâlci. Ceea ce ar fi dobândit altfel o fundație solidă și o diferențiere verticală pe paliere este demobilizat în expresia pedestră cu impact imediat, dar slab și perisabil. În loc să modifice o percepție, șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește și finalmente o copiază pe cea existentă, multiplicând-o în n exemplare. După minunea penelor și mai ales după aceea a vorbirii se va constata că șocul-papagal, șocul din colivie rostește exclusiv textele altora
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
nu se observă nici vreo regulă, nici absența totală a regulilor. Ei ajung să se cunoască doi câte doi, fără ca al treilea să aibă habar de amiciția existentă între ceilalți. Ocazie pentru noi "surprize", pe cât de forțate, pe atât de stridente, în derularea opintită a romanului. Ana îl iubește la nebunie pe Zare Popescu, dar ajunge în brațele lui Gelu Popescu, fără să știe că e fratele de cruce al lui Zare. Și Radu A. Grințu e foarte mirat să afle
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
performanțele prezentului, rezultate ale unor eforturi de lungă durată. O ultimă remarcă: în Teatrul Alexandrinsk, tot atât de "aurit" și la acea dată, s-a frânt primul zbor al Pescărușului. Oare nu și din vina acestui spațiu prea vast, prea expus, prea strident și prea artificial în opulența lui? Pescărușului îi convine lăcașul mai modest și mai intim al Teatrului de Artă din Moscova. Protejat de căldura acestui cuib și sub oblăduirea lui Stanislavski, el s-a putut avânta în înaltul cerului ca
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
trădat e să-și oblige soțul să vândă, în memoria lui, carne de porc, semn că așa-zis dispărutul e urmărit de derizoriu pe veci - se așază undeva mai la mijlocul societății, prin dregătorii de provincie, și devin ceva mai puțin stridenți. Așa îi găsește Caragiale. Și greu de zis cine, între el și înaintașul lui, are mai multă dreptate. Romanticul, pentru care rămân niște nenorociți, indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat într-un festin vizual. Secvențele suprarealiste punctează vârstele prin care trec personajele: pentru copilărie, cromatică stridentă, filtre de culoare, o fantezie ce reia alungarea Evei (Sophie) și a lui Adam (Julien) din rai în decoruri cartonate de teatru. În care Dumnezeu (directorul școlii primare la care merg cei doi copii) îi amenință în funcție de sex: pe Sophie
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
pe care publicul o are despre el. E vorba de a rupe convenția unei discuții previzibile, contrariind orizontul de așteptare al celor care deschid cartea și cu cît contrarierea e mai mare, cu atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana Revnic a intuit asta, de unde și
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
Lungu sau a lui Petru Cimpoeșu - mică paradă de exemplare tipice ale faunei umane. Caricatura se ține departe de șarjă, sarcasmul nu pune la zid. Rezultă o radiografie nu lipsită de umor, dar cu tușe tragice, căci micșorarea omului e stridentă. Tot astfel în Viața pe bază de abonament. În fine, Gara lui Zăman e o proză înfiorată. O banală inspecție la canton și o vorbă aruncată în răspăr: „Dumneata, domnule, habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi rea, până ajunge la imaginea, splendidă, ridicată în titlu. Creând-o, Mihail Gălățanu
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine franceză, care au făcut ca textul său să treacă rapid granițele Moldovei, răspîndindu-se în toată România
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
al României profunde. Citind cu atenție texul de mai sus, ca și pe celelalte din volum, vom detecta un tangaj, venit din pendularea între condiția scriitorului autentic și cea a jurnalistului improvizat. Este o apropiere forțată, accelerată și de aceea stridentă între atitudini diametral opuse: indiferență (creatoare) și participare (civică), autoanaliză dureroasă și comentariu lejer, interes real pentru lucruri și aspecte irelevante social (de la numărul de membri ai Uniunii Scriitorilor și până la pasiunea lui Mircea Cărtărescu pentru jocurile pe calculator) și
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
străinilor în trecere. Bronxul e al negrilor, ca și Harlemul, cu intruși cu piele roșie. în Queens sînt cel puțin patru sau cinci zone, ca și în Brooklin, unde nivelul veniturilor stabilește granițe destul de precise, împiedicînd în felul acesta amestecurile stridente. în sud-est, cartierul olandezilor, cu docuri devenite restaurante, pe East River, se învecinează cu Wall Streetul. Dar nu se combină. La umbra pădurii de zgîrie-nori ai principalelor bănci mondiale nu se vede picior de urmaș al navigatorilor de odinioară care
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
ca artist ieșirea de sub pielea esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este și va fi un reacționar; un dușman al societății"(pag. 73). Breban preferă să reproducă astfel de formulări de-clarative, stridente în contextul prozei de elevație cultivate decât să lase să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest fel orice echivoc? Deocamdată nu-l pot scuti de sâcâielile unei deliberări pentru a se
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
atunci când formează însuși axul scrierii (ca în Aquarium) este persiflată pe dedesubt. Schema tendențioasă a proiectării istorice devine evidentă - pentru că nu mai este mascată - în volumul al III-lea. Totuși, chestiunea ridicată de Cristian Moraru rămâne valabilă. Inevitabil, deformarea ideologică stridentă în volumul al III-lea afectează, implicit, întreaga trilogie. Aici se ridică și o altă întrebare: având în vedere unitatea constitutivă a unei opere de artă, se cuvine făcută o segmentare artificială în interiorul ei (de tipul volumele I și II
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât și de cei de după 1990, și condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind atmosfera din interbelic
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
trasate de tuberculosul Alimănescu și acoliții săi, care dă un aer de proză romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Gheorghe Grigurcu Pe fondul de apatie al momentului critic actual (zicem apatie deoarece cîte un gest inconformist al tinerilor confrați nu se integrează adesea într-o concepție pe măsură, asociind, bizar, reflexele insurgente cu rețineri bătrîncioase, tentativele de revizuiri stridente cu... respingerea revizuirilor), intransigența lui Bujor Nedelcovici iese în relief. Prozatorul-disident e cu atît mai creditabil în publicistica și în jurnalul d-sale cu cît se vădește a fi un spirit ce se sprijină mereu pe rațiune, coerent, sistematic, tenace
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
consumatorului. Cu toate că nuanțele foarte critice lipsesc din descrierea fiecăruia din localurile frecventate, înlocuite fiind de observații ironice, sau doar punctate de exclamații în ansamblu, clivajele existente între ambianță, servire, cartea de bucate și mâncarea din farfurie sunt pe alocuri chiar stridente și generează, ca de obicei în astfel de cazuri, ridicolul. Titlul acestui ghid inedit, ca și numele unor localuri, sugerează nedorita situație. Dar nu rezultă cumva farmecul dintotdeauna al Bucureștilor - inclusiv cel al restaurantelor prin care a trecut Sanda Nițescu
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
înscenarea nu-l face defel antipatic deoarece prin ea transpare postura unei regii ce relativizează enormitățile, așa cum unui actor nu i-am putea imputa trăsăturile rolului ce-l interpretează. Ceea ce ne oferă Tzone e doar o mască în culori voit stridente, o ipostază pe care se cuvine a o percepe nu altminteri decît o componentă a jocului. Cu cît e mai accentuată, cu atît e mai lipsită această megalomanie de sensul unei realități psihice asumate: "scurt pe doi nu beau apă
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei să/ plece acasă plănuia o călătorie un așternut boțit de bucurie/ de valuri crețe spumoase și dese pe care să plutească înecați/ umflați învinețiți de plăcere printre peștișori meduze himere". Percuțiilor stridente le iau locul semitonurile. înregistrată cu discreție, priveliștea "orașului tentacular" poartă în filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]