6,493 matches
-
de numai cîteva decenii încoace, și-a pierdut toată diaspora ei străveche și bogată în bărbați aleși, nu și-a definit încă rolul pe care îl are ea însăși de jucat. Domină eudemonismul fără viziune și țel. Modernismul fără suport. Strigăte dezarticulate care nu duc la o concepție de ansamblu, luminată. Konzeptlosigkeit. Nu există une certaine idée de la Grčce în mediul european." (pp. 72-73) Poukamisas nu e scriitor în sens beletrist, ci un autor a cărui pregătire juridică i se întipărește
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
Într-o zi geroasă de iarnă un urs e trezit din hibernare de strigătul jalnic al unui iepuraș: - Calule, calule ! Aoleuuu! Calule!... Supărat, ursul se răstește la iepuraș: - Bă, Iepurilă, taci și tu dracului din gură! Nu vezi că urli lângă o peșteră de urși ? Doar știi că pe vremea asta hibernăm. - Calule, calule
BANCUL ZILEI: De ce dădea Boc la lopată? () [Corola-journal/Journalistic/67391_a_68716]
-
care iubesc Bucureștiul și care asistă cu durere la continua schimonosire a chipului său prin complicitatea vinovată dintre les nouveaux riches și autoritățile statului menite să vegheze la salvgardarea patrimoniului național. Dincolo de încântare și frumusețe, acest album este și un strigăt de ajutor, pe care funcționarii responsabili de salvarea patrimoniului și urbanism în Primăria Capitalei și Ministerul Culturii nu ar trebui să îl ignore.
O plimblare prin micul Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6595_a_7920]
-
spectacolul este un tot unitar, în care nu doar dansatorii ci și actorii dansează, chiar remarcabil de bine, iar artistul păpușar se integrează și el, în unele momente, mișcării scenice. Textele preluate din Barbu Fundoianu - Benjamin Fondane sunt înterogații și strigăte ultimative, sentințe necruțătoare asupra stadiului în care ajunsese atunci omenirea și în care se află și astăzi și dureroase constatări, destinate neuitării: Am avut un chip. Un chip de om" Și acest chip nu trebuie să dispară, spectacolul dorindu-se
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
ajunsese atunci omenirea și în care se află și astăzi și dureroase constatări, destinate neuitării: Am avut un chip. Un chip de om" Și acest chip nu trebuie să dispară, spectacolul dorindu-se a fi, și reușind a fi, "un strigăt împotriva uitării". Colajul muzical, foarte bun, asociază arii de operă cu șueratul unor șrapnele, o muzică apăsătoare cu șlagăre care sunt departe însă de a aduce o notă destinsă, întregul spectacol evoluînd într-o atmosferă încordată, încărcată de neliniște, hipertensionată
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
I. C. Massim o țineau langa cu latina (din verbul "doleo" care înseamnă "a durea"), Cihac o dădea pe sîrbescul "dvoinița" ("fluier dublu"), iar un istoric și lingvist improvizat dinspre zilele noastre a avut revelația unui tîrg între ciobani, purtat prin strigăte de pe vîrful unui munte pe altul ("dai oi, uăi?", întreba unul; "dau oi, uăi", confirma altul: și uite așa s-a născut doina-doina, cîntec dulce, cînd te-aud, nu m-aș mai duce). La toate acestea a mai contribuit și
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
rezistența. ș...ț Tata căzuse pe coasta unui deal în timp ce se deda pasiunii sale de entomolog și rămăsese înțepenit într-o poziție stranie pe pantă, în timp ce cabinele pline de turiști răspundeau cu râsete zgomotoase, luând drept o farsă de vacanță strigătele sale de ajutor și fluturarea plasei de fluturi. ș...ț S-ar putea să nu fi fost nici o legătură, dar acest incident din 1975 părea să inaugureze o perioadă de boli care nu s-au încheiat până în acele îngrozitoare zile
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
va consfinți alianța dintre vârcolaci și vampiri, nu degeba America mai este denumită și United States of America. Să nu uităm că alianța dintre cultura nativilor și culturile emigranților au forjat caraterul puternic al acestui stat, un caracter în care strigătul apașilor și împușcăturile primilor pionieri răzbat din pereții bibliotecilor universitare venite din vechea Anglie.
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Pavel Șușară Anca Seel, între contemplație și strigăt Prin pictura sa împulsivă, sangvină, la limita dintre gestul sălbatic și o cerebralitate neîngrădită, Anca Seel încearcă reconstrucția unei lumi alternative, ca răspuns la faptul că ambianța imediată nu-i este suficientă. Această lume dată, aceea în care trăim și
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
postate la capetele podurilor, în piețe și la răspântii. Patrule umblau peste tot. Maria-Antoaneta era dusă într-o cotigă escortată de jandarmi călare. Ea privea indiferentă soldații așezați pe două rânduri pe străzile pe unde trcea altădată aclamată de lume... Strigăte o întâmpinau acum cu Vive la Republique!... Jos tirania! O mare de 300.000 de oameni umplea Piața Revoluției. Toți erau cu ochii ațintiți spre regina ce se îndrepta spre eșafod... Ea urcă impasibilă cele trei trepte ale podiumului. Când
Nefericirea unei regine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6646_a_7971]
-
combustiei umane spontane rămâne un mister. Se pot admite totuși câteva elemente comune tuturor cazurilor înregistrate: ele s-au petrecut numai în încăperi, victimele erau singure, iar eventualii martorii din apropiere nu au auzit niciodată niciun fel de sunete, precum strigăte de durere sau de ajutor. Au existat însă și cazuri de autocombustie în public. La petreceri sau alte evenimente, mai mulți invitați au văzut cum o persoană izbucnește deodată în flăcări, fără un motiv aparent.
Vezi câteva cazuri misterioase de oameni care au luat foc din senin by Budacu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/65925_a_67250]
-
se trezește. Cornacul făcu socoteala probabilităților favorabile și ajunse la concluzia că merita să pună totul pe o singură carte, comandantul va fi așadar informat de santinelă despre existența satului, atunci cînd, la prima lumină a dimineții, se va auzi strigătul, Atenție, atenție, aici e un sat. Nemiloasa experiență a vieții ne-a învățat că, în general, nu e recomandabil să ne încredem prea mult în natura umană. De acum înainte vom ști că nici cavaleria nu merită încredere, cel puțin
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
în brațele nopții trecute. La asta meditam noi, amînînd momentul revelației, întrebîndu-ne cum să găsim o soluție cît mai dramatică sau, ceea ce ar fi ca aurul aplicat pe albastru, cu o putere simbolică cît mai mare, cînd s-a auzit strigătul fatal, Aici e un sat. Absorbiți de speculațiile noastre, n-am băgat de seamă că un om s-a ridicat și a urcat povîrnișul, acum însă, îl vedem apărînd printre arbori, îl auzim repetînd anunțul triumfal, deși fără să ceară
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
fantomă, ar fi totuși prea mult. Meritul cărții (probabil singurul) vine din faptul că povestirile comunică, toate, între ele până într-acolo încât în ansamblu s-ar putea vorbi despre un aer romanesc. O tânără moare traversând bulevardul Magheru, iar strigătul ei disperat plutește peste oraș vreme îndelungată, nu numai în prima proză (Ceasul de la Universitate), ci și în alte câteva. Adeseori personajele îl aud în momentele de tihnă, fără a-i ști istoria și fără a încerca să și-l
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
iese dintr-o poveste și se vîră în alta, iese dintr-o lacrimă și se rostogolește într-un rîs imens care naște o agitație de bîlci, cu figuri bizare, cu gesturi și haine stridente, așa cum poate să fie strident, uneori, strigătul disperării... De cîte ori n-am rătăcit pe străzi și în mine cu ochii voaioristului la purtător, încercînd să intru cu gîndul și cu fantasmele mele în casele oamenilor, prin ferestre sau prin uși închise. Halucinațiile mele se puteau însoți
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
bandanna; o stoarse, se șterse pe față și rămase acolo o vreme, înlăturînd țînțarii cu ea și scărpinîndu-se absent la prohab. În apropiere, un pescăruș părea să întrețină o ceartă cu el însuși, o serie de chiote indignate întrerupte de strigăte contradictorii, joase, care aduceau cu un soi de Hî! Hî! Hî!. Ceva care se mișca de la un copac la altul îi atrase atenția matelotului Houston. Se uită atent spre locul unde văzuse arătarea printre crengile unui arbore de cauciuc, întinzînd
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
bazei navale din cealaltă parte a golfului Subic. Doar la cîțiva metri, două cabane de bambus stăteau cu fața la fîșia de nisip de sub copacii somptuoși, din care se scuturau pe acoperișurile lor mici flori purpurii. Din una dintre ele se auzeau strigătele unui cuplu care făcea dragoste, o tîrfă, bănuia matelotul Houston, și un marinar. Houston se lăsă pe vine în nisip, la umbră, și ascultă pînă cînd nui mai auzi chicotind, pînă cînd cei doi încetară cu gîfîielile și o șopîrlă
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
purta mereu la el și a tăiat-o pe fetiță cu scopul de a-i face vaginul mai mare. Fetița a început să sângereze puternic, iar în tot acest timp bărbatul o viola. A avut o eșarfă în gură, așa că strigătele ei de durere nu au fost auzite de cei din camera alăturată. După terminarea actului sexual, bărbatul s-a ridicat și s-a șters cu un prosop, lăsând-o pe fetiță să sângereze în continuare. Nu a cerut ajutorul pentru că
Poveste cutremurătoare! Ce a pățit o fetiță de 8 ani în noaptea nunții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64247_a_65572]
-
noii capitale: porcii din curtea hotelului de pe Calea Victoriei Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din Capitală, este
Cum a devenit 10 Mai Sărbătoarea Națională a românilor. Ascultă Imnul regal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64375_a_65700]
-
vulnerabilității și al unei expuneri la bunul plac al celorlalți. În acest caz, am avea și o ilustrare picturală a unui statut neprivilegiat într-o lume ostilă femeii (și cu atât mai mult văduvei), dar și o interpelare, indirectă, un strigăt de ajutor, izvorât din nevoia unei compasiuni de nedobândit în lumea contemporană ei, ce ajunge la noi tocmai din veacul al XVIII-lea." (pp. 121, 122) Spuneam însă că întâlnirea, aici, a două registre stilistice (prin asta înțelegând și două
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
deschide cartea de fapt: „Rămâi un timp și-așteaptă-n lenevire/ Ca un hotar, în abur, după ploaie,/ Neîncercat de legile pieirii,/ Supus doar altor patimi și îndemnuri/ Din rădăcini, din flori și din semințe—/ Încă mai crezi că ultima răsplată/ A strigătului tău ar fi ecoul,/ Imaginând cum dealuri după dealuri/ Ar sta, în lutul lor să-l mai repete—/ Credeai că poți opri din destrămare/ Ceea ce-i dat să fie-a destrămării,/ Încremenind o lume-n veșnicie,/ Uitând măsura clipei și-
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
singur din ogradă în ogradă prin beznă, scoțând huhureli care de departe păreau suspine. În acele clipe Almon Pescarul începea să-și muștruluiască creionul, să se certe în gura mare cu soba ori să frunzărească iute carnetul, încercând să acopere strigătele nopții și mugetul râului. Almon scria în carnetul său că fără nici o viețuitoare până și cele mai luminoase nopți de vară par uneori acoperite de o ceață groasă, o ceață care coboară peste toate și aproape că îngroapă sub ea
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
nouă dezbatere din al cărei fundal se desprinde iarăși fantoma unui „trecut brun” ce „nu vrea să treacă”. Ce crede Grass că trebuie spus în textul căruia i se pot declina autentice calități poetice și chiar literare, nefiind decît un strigăt, „ein Aufschrei”, lipsit de eleganță stilistică și de subtilități intelectuale, dar încărcat de o emoționalitate genuină? Animat de nobile intenții, îngrijorat de soarta lumii și a păcii, autorul reia cîteva interogații, dîndu-le, tot el, și un răspuns. Se întreabă de ce
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
neobservat. Puținele voci care au luat apărarea scriitorului după ce acesta s-a decis să spună „ceea ce trebuia spus” au invocat dreptul artistului la libertatea de creație și expresie. Apărători pe care adversarii scriitorului nu i-au cruțat de invective. Acreditîndu-și „strigătul” drept poezie, Grass s-a slujit de literatură ca de o vestă anti-glonț. Nefiind decît o proză ritmată, textul nu l-a mai putut apăra deplin pe autor de ploaia de proiectile mai mult decît retorice. Ele au atins vizibil
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
rătăcit, cât rezistența sa la neant. În încăpățânarea cu care Crulic dorește să-și probeze nevinovăția, să-și revendice drepturile se află însă ceva mai puternic decât orice activism, se află o indignare care nici ea nu se transformă în strigăt, cât mai degrabă într-un fel de flatus vocis venind de nicăieri. Anca Damian nu se străduiește să explice acest salt mortal prin care Crulic dobândește o voce, ci ni-l prezintă ca atare. Nedreptatea comisă trezește în Crulic o
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]