1,490 matches
-
întoarceri la vechea situație. Vârfurile nomenclaturii și aparatul represiv sunt mai cu seamă vizate, sub bănuiala că mai ocrotesc "stafia" comunistă. Bănuială justificată, deoarece structurile puterii nu s-au modificat prea mult, iar noile etichete nu pot înșela pe nimeni. Strigoii vechiului regim se arată ici și colo, împrăștie zvonuri, întrețin teama și suspiciunea, derutează spiritele. În spatele lor se află o masă apreciabilă de profitori ai regimului, interesați deci în perpetuarea acestuia, fie și deghizată sau "îmbunătățită". Desigur, se contează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sclipire de viață, opaca? Ce rețea nevăzuta de întâmplări risipite în viața mea, fără nici o legătură aparentă, isi lămureau apropieri tainice, se strângeau acum tot mai aproape, ca șforile unei curse pentru sălbăticiunile pădurii, în jurul meu și al acestui om, strigoiul din visurile copilăriei? Și pentru care sfârșit aceasta?" O stranie dorința de a triumfă asupra posibilului rival în dragoste pune stăpânire pe (ceea ce a mai rămas din) conștiința protagonistului. El nu intuiește adevărată natură a amestecului de fascinație și ura
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
-se cântăreților din buhai în cadrul unor manifestări festive atât de zgomotoase încât îi irită pe ceilalți săteni. Povestea îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Vara, băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
știința de carte și prin tactul pedagogic desăvârșit, demonstrat în educația copiilor. Sigură de cel care ―a smântânit oalele, mama face aluzii fine, moralizatoare, aparent fără adresă, dar care au un ecou adânc în sufletul lui Nică: ― Se cunoaște el strigoiul care a mâncat smântana , de pe limbă...... Urât mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău, drept să-ți spun , dragul mamei ......-. . Dragostea maternă este suportul pe care se înalță portretul personajului.Numai astfel se poate explica faptul că
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup. Mă trag gândurile ca o apă. E ceva care răspunde din mine. Propria mea viață, și toate întâmplările pe care le știu trecute se desfac din nou ca un strigoi care ar ridica o lespede pusă deasupra lui."212 Fluxul memoriei cu întreg cortegiul de aduceri-aminte fixat în scris de Fred Vasilescu este provocat de Ladima, în ipostaza sa de om dispărut, de strigoi. Fără exagerare, pentru acest câmp arhetipal
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se desfac din nou ca un strigoi care ar ridica o lespede pusă deasupra lui."212 Fluxul memoriei cu întreg cortegiul de aduceri-aminte fixat în scris de Fred Vasilescu este provocat de Ladima, în ipostaza sa de om dispărut, de strigoi. Fără exagerare, pentru acest câmp arhetipal, poetul este un dublu al duhului regelui. Atât pentru Hamlet, cât și pentru Fred, viața și întâmplările la care iau parte sunt predeterminate de porunci ce vin inexorabil din sfera Thanatosului. Întregul context ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
noaptea pe străzile Bucureștiului, înfricoșându-l pe naratorul ocazional: "Abia când mi-am dat seama cine e, în lumina lunei târzii, la ora aceea, m-am înfiorat. Era domnul de la Movilă cu care mă bătusem în duel. Parcă era un strigoi, desprins de cele pământești."214 Regimul nocturn este apanajul existențial al poetului, și metafora ontică prin care se autodefinește într-o epistolă ar fi "...ocnaș al vieții". Cvasi-identic apare caracterizat și fostul rege, de însuși fiul său: "Așa, sobol bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-o noapte cu lună. I se alătură Ladima, care află de la sergentul de stradă că acesta e un gest frecvent al automobilistului aparent rătăcit pe șoselele Bucureștiului. Acești "frați de suferință" ne apar în fragment în ipostaza romantică a strigoiului îndrăgostit: "Umblu așa năuc...uneori noaptea...cutreier mahalalele, ca o stafie, când toți dorm...Stau tocmai pe Rahovei...Dumneata?"281. Există aici o evidentă atmosferă eminesciană, augmentată de omniprezența lunii: "Lumina lunii pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unui ideal sacru. Considerând cei șaptesprezece ani apogeul propriei vieți, stadiul proiectiv fără întoarcere, naratorul își descrie trauma: "atunci m-am poticnit, în infinita mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă,de un strigoi scălâmb numit Lulu". Era ultima noapte la Budila cu focul de tabără și carnavalul aferent. Lulu se costumase și se machiase ca o vampă cu minijupă, perucă blondă, pantofi cu toc și sâni de vată. Nimic scandalos până aici, într-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri cred că de va/ mai reveni silaba divină printre noi,/ la pântecul tău iarăși va trage! ave eva!/ ossana! slavă ție! doar tu, din bieți strigoi,// din șerpi și duhuri rele, din monștri, lighioane/ bestecăind prin smârcuri, căzuți din paradis,/ ne vindeci aste trupuri ingrate și sărmane/ și zei atotputernici ne faci din nou./ FINIS!" Ave Eva!). Căci Toamna în labirintul de semne lingvistice în mijlocul căruia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vechea ipoteză critică, după care orice narator pornește din "real" doar pentru a sfîrși în "ficționalul" cel mai pur. În plus, în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema "descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/ îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176: "Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală, m-am culcat în el, în noaptea aceea,/ Încet, îl trăgeau zece cai,/ Nimeni nu știa încotro mă duceau,/ Alăturea, numai tu plângeai.// Dar eu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi distincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente"182: "Pradă visului meu,/ Eram luată și dusă pe sus,/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam, în spate,/ O gheară înfiptă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expune în văzul tuturor păcatele din interior dacă e să nu negăm cu totul valoarea de adevăr a textelor sale despre viața mănăstirii, Amintirile ne încurajează în această direcție are o justificare morală. În câteva basme române apare motivul dracului/strigoiului care îl amenință pe cel de care a fost văzut să nu spună nimănui ce a văzut și ce a auzit. Pe această semnificativă tăcere se întemeiază puterea diavolului. Amenințarea e repetată până când eroul rostește în auzul tuturor ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
-au împușcat cocoșii, caii râdeau lăngă fântână. primarul comunist primarul s-a însurat cu o cadână. când au venit la noi acasă să ne tîrască-n colectivă, taica își ascuțea toporul iar maica frământa colivă. mânjii s-au dus de lângă iepe, strigoii au intrat prin țoale. țăranii s-au ascuns în vârste, deci: cine să se mai răscoale... și plugul de demagogie s-a pus să are peste Țară. de-atunci ne plouă doar blesteme, de-atunci e viața mult amară. pământul
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
romanului social și de atitudine. Astfel, romanul Doamna străină, apariție ciudată, al lui Laurențiu Fulga (1968) reia tema îngemănării dintre sexual și thanatic în timpul războiului, "femeia în roșu" a cărei legendă circulă prin tranșee stârnind obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul (1969), Ion Agârbiceanu își instalează personajele în mitul culpei și al sângelui degenerat, naturalismul discret al romanului venind, pe de o parte, din Liviu Rebreanu, și pe de alta, direct din zolism, fatalitatea ancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și Domnișoara Christina de Mircea Eliade. O subsecțiune consacrată, în oglindă, postfigurărilor temei include o analiză amănunțită a unui fragment din prima parte a volumului I al trilogiei Orbitor, Aripa stângă de Mircea Cărtărescu (privitor la asaltul unei cete de strigoi, pe care o dublează una de demoni, declanșat împotriva comunității rurale a Badislavilor). Este interesant de observat că același autor se poate înscrie cu opere în secțiuni diferite: sunt cazurile lui Caragiale, care intră, deopotrivă, sub incidența terorii naturale și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi fost augmentate dacă intruziunile auctoriale ar fi fost, proprțional, reduse: "Ca toți oamenii ignorinți și slabi de judecată, postelnicul era superstițios. El credea în stafie, în strigoi, în iele, în zburători, în fermece". Izolat, peste noapte, într-o cameră dintr-o casă pretins bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
proximitatea celor două forme dă naștere la o progenitură ce incarnează teroarea pură și care eludează orice tentativă de conceptualizare. Altfel spus, pictorul este bântuit de materializarea propriei terori subliminale, proiectate în exterior. Oricum, acesta nu asistă pasiv la asaltul strigoiului și decide, în capitolul următor, să-i reziste. După vizita doctorului Panaitescu, chemat s-o consulte pe Sanda, Egor se logodește în pripă cu tânăra bolnavă, făcându-i o promisiune fermă: "nebunia asta nu va mai dura mult, Sanda. Am
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
capitolul următor, să-i reziste. După vizita doctorului Panaitescu, chemat s-o consulte pe Sanda, Egor se logodește în pripă cu tânăra bolnavă, făcându-i o promisiune fermă: "nebunia asta nu va mai dura mult, Sanda. Am să străpung inima strigoiului. Cu un țăruș de lemn am să i-o străpung!...". Formulată în termeni lipsiți de echivoc, hotărârea pare de neclintit. De aceea, în partea a douăsprezecea, ne apare cu atât mai straniu comportamentul eroului față de Simina, care-l atrage în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate: "Vederea sângelui înspăimântă, căci rostul său este de a fi închis în trup, în vasul Graal; sângele expus vederii este cel care curge, se risipește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i ucidă, mai întâi, icoana din propriul suflet: prin zdrobirea portretului, are loc exorcizarea Christinei din inima lui Egor. Partea finală ne dezvăluie amploarea distrugerii orgiastice executate de mulțimea alimentată de furie distructivă. Pașchevici însă este decis să ucidă definitiv strigoiul și realizează unde se ascunde trupul acestuia: în pivnița în care se consumase perversa seducție a Siminei. Însoțit de Nazarie, Egor este pregătit pentru execuția ritualică, amintind de scena deznodământului din Dracula: "Găsi pe Simina întinsă cu tot trupul pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Pașchevici își continuă penetrarea metalică: Își lăsă toată greutatea pe drug, urlând, strângând pleoapele. Simțea cum fierul pătrunde în carne și cum palpită drugul despicând. [...] Mai adânc, mai departe, până în inima ei, până în miezul vieții ei vrăjite!...". După ce Egor ucide strigoiul, focul se intensifică. Doina Ruști afirmă sec: "Imaginea sugerează starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul singurătății" (1998: 63). Sanda și Simina mor și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții". Armata de revenants invadează, într-un contrapunct canibalistic al erotismului celor vii, satul Badislavilor și-i atacă pe locuitorii săi: "Strigoii năvăleau în tinde, apoi în odăi, unde, sub ochii femeilor ce credeau că visează, smulgeau pruncii-nfășați din leagăne și rupeau cu poftă din carnea lor fragedă, mânjind podeaua de lut cu un sânge subțire". Nu trece mult timp până ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sat care nu curvise cu puterile florii-ntunecate", îi păstorește pe cei patruzeci de Badislavi 104 care căutaseră adăpost în locul sfințit. Cadavrele au un scurt răgaz pentru a cuceri lăcașul: "până la cântatul cocoșilor". Când focul refuză să cuprindă cetatea Domnului, strigoii fac apel la magie neagră. Forma circulară desenată pe pământ evocă rotundul unei oglinzi, din spatele căreia pândește dublul exacerbat al trupurilor corupte, i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]