1,287 matches
-
pe Carmina. Viața era de fapt simplă și totuși cât de greu îi venea să accepte. La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deplasări în interes de serviciu. În timpul absenței de la Consiliul Județean era necesară o delegare a atribuțiilor către vicepreședinți. Scandalurile izbucnite între partide și între cei care trebuiau să mă suplinească în lipsă au dus la pierderea încrederii mele în unii subalterni cărora le delegam de regulă atribuțiile mele. Nu puteam delega atribuții celor care își manifestau public oponența față de subsemnatul. Decizia a fost drastică. Așa cum am mai spus, am luat toate atribuțiile celor doi vicepreședinți și acest lucru a dus la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
arăta de fapt extrem de generos și, în felul acesta, superioritatea lui devenea și mai evidentă. Cu un simț al echității impecabil, Victor avea grijă ca fiecare dintre membrii grupului dominat de el să fie răsplătit la un moment dat... între subalterni nu se instala astfel nicio gelozie, fiecăruia îi era permis să triumfe din cînd în cînd. se subînțelege însă că Victor și nimeni altul era distribuitorul de recompense și coronițe. În perioada cît s-a aflat la studii, Victor a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de amănunte programul unei vizite pe care urmează să o facă. Prin acumulare, detaliile devin ucigătoare. De fapt precizia și minuțiozitatea celor care îi pregătesc vizita ucid orice urmă de libertate și creează impresia că atît șeful (suprem ?) cît si subalternii lui trăiesc într-o lume monstruoasă. Cu fiecare frază (sau mai bine zis cu fiecare nou detaliu figurînd în program) romanul îl înșfacă pe cititor și-l scufundă într-un fel de mlaștină ireversibilă, în nisipurile mișcătoare ale absurdului. în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și la Malaxa, ceea ce era greu de închipuit în toate puteai spune că Mihai Mihail era prietenul tuturor dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l dirija, de a-i manevra gîndirea. Și asta o făcea cu el, cu Mihai Mihail, omul care nu se lăsa copleșit de granguri mari de tot în ale politicii. Iar faptul că îi era șef agrava situația. Nu un subaltern trebuia să influențeze asupra judecății șefului, ci invers. Poate că era corect ce semnala Bîlbîie, poate că Basarab Cantacuzino într-adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare și exclamare, "cine?", "de ce?", "cînd?", "mai detailat", "vorbărie, prea multe cuvinte, prea puține fapte", "nu angajăm poeți!". Știa că notițele sale de pe marginea rapoartelor îi vîrau în draci pe toți subalternii, probabil era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau la tunete și fulgere, la destituiri și la tăieri de leafă. N-avea de gînd așa ceva, știa prea bine că de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unești rob cu rob ce-ai să faci?!" Nu credeam că e atât de ranchiunos. Fiindcă ăsta era sentimentul pe care ți-l inspira. De altfel ironia soartei îl adusese tot în preajma lui Zaharia Stancu și anume în rol de subaltern, cum îi prezisese teleormăneanul cu mulți ani înainte. Că, amenința autorul Cailor lui Cibicioc, o să vedeți voi când o să venim noi la putere. "Călugăre, îi replicase Zaharia Stancu, când o să veniți voi la putere, tot eu o să-ți comand." Surâdeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi și a avut un surâs de încîntare: - Ați venit, bă? Uite-acuma mergem, mai am puțină treabă... Și și-a întors fața de la noi și a continuat o discuție cu un subaltern care îi spunea că are necazuri cu cei de la Pepegaz, cu cei care trebuiau să le livreze nu știu ce, hârtie de-o anumită calitate, să le ridice niște comenzi... Untaru îi răsfoia cărțile de pe birou. Mă uitam și eu. Printre ele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca niște furnici grăbite să se adăpostească, doar și ele simt schimbările vremii. La Poliție, la Jandarmerie, la Pompieri, la spitale, peste tot se dă-deau cele mai drastice ordine. Șefii mai ales, mimau stângaci calmul. Ca și cum la asta erau gândurile subalternilor. Cu sau fără în-voire, mulți, îndeo- sebi mame, au plecat către școlile în care învățau odraslele. - Pe cine căutați, doamnă? - Pe elevul Renaud. - Din ce clasă, că avem mai mulți elevi cu acest nume? - Al meu e în clasa a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a scos la raportul comandantului de pluton: sublocotenent NĂSTURA EUGEN, care ne-a făcut observație că am dormit în timpul plantonului și ne-a citit din regulament că, Comandantul nu trebuie să treacă cu vederea nici cea mai mică abatere a subalternilor săi, și ne-a pedepșit. Fiind el vinovatul că a descuiat ușa și nu a lăsat-o închisă gândindumă eu în sinea mea, soldatului Afrășinei cu două schimburi de planton iar pe mine cu unul, știindu-mă probabil un soldat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și să-l ții pentru toată viața pentru a-ți veni în ajutor ori de câte ori ai nevoie. Prietenul adevărat te apără în orice moment și orice șituație. Îmi amintesc cu drag de bunul meu prieten Sandu Nechifor, că deși îmi era subaltern în timpul serviciului, el fiind subofițer, iar eu căpitan ne lega o frumoasă prietenie și eram mereu nedespărțiți purtând grijă unul de altul, fiind născuți în același an, 1924. Până la 20 de ani am avut frumoase prietenii, iar apoi sau demonstrat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ori de câte ori o aud, dorind să-i trimit și eu cartea scrisă de mine ,, Pe urmele bandei’’. DRAMA DIN APARTAMENTUL NR. 13 Acest caz real, care s-a petrecut după ieșirea mea la penșie mi-a fost relatat de un fost subaltern și un bun criminalist, cum l-am cunoscut pe nume Col. în rezervă al M.I. , Matâu Petrică. Dar să derulăm filmul evenimentului așa cum lam perceput și cum a decurs. Într-un apartament cu nr. 13 din Focșani, la sfârșitul lunii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai dificile. Tocmai aveam în lucru un astfel de caz: o minoră, pe nume Hronovschi Valentina, fusese violată, apoi ucisă și abandonată într-un lan de porumb. Ca de obicei, era prezent în caz și colonelul Ceacanica, însoțit de un subaltern al său, cpt. Constantin, un discipol care i-a confirmat aș teptările în ale profesiei, precum și căpitanul Jumară Grigore un tînărș capabil, venit de la Piatra Neamț. Suspectul principal, un anume Savin Ștefan, fusese reținut dar nu i se obținuse recunoaș terea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
petrecuți împreună, de ceilalți, mult mai numeroși cât am lucrat alături.” “Iar îți place să te dai mare, soro, că, adică tu, fiică de popă, eu de simplu plugar, tu premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern... Asta vrei să-mi amintesc, nu?” “Mai du-te naibii cață ce ești! Uite cu cine-mi pun eu mintea!” Dacă altcineva mai bun nu există prin apropiere...” “Adevăr grăiși! Auzi, ia, spune, cum zici că ți reușește rulada aia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga, cu nasul mare și negricios, și o femeie la o altă masă, notând ce se spune; apoi tăcerea sinistră ruptă brusc de adjunctul de primar întors spre subalternul său: dumneata ce spui? Iar acesta răspunzând cu vocea mult prea subțire, dar calm, rar, încet, sigur pe el: mie mi se pare totul extrem de limpede, am și pus rezoluția, priviți-o, adică nu există nici o lege sau nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
face, și Andrei Vădescu: bine, dar trebuie să existe o ieșire, cum să nu existe? Nici dacă se adresează în mod oficial redacția revistei nu se poate face nimic? Adjunctul de primar uitându-se nedumerit la el; cum adică? Iar subalternul său întrebând și mare tare: cum adică? Andrei Vlădescu rotindu-și de la unul la altul privirea și răspunzând ca un automat, fără să mai gândească: simplu, o scrisoare din partea redactorului-șef în care, iar subalternul oprindu-se din a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la el; cum adică? Iar subalternul său întrebând și mare tare: cum adică? Andrei Vlădescu rotindu-și de la unul la altul privirea și răspunzând ca un automat, fără să mai gândească: simplu, o scrisoare din partea redactorului-șef în care, iar subalternul oprindu-se din a-și șterge sudoarea de pe ceafă și pe de gâtul gros și ridicând mâna cealaltă, întinsă până atunci pe vraful de dosare, într-un gest brusc revoltat, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze de la el o ispită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai mult ca sigur aflaseră despre ceea ce i se întâmplase la acel spectacol. Întotdeauna se află astfel de chestii și subalternii, oamenii mărunți se bucură. În sfârșit, au ocazia de a se răzbuna pentru tot ce îndură în restul timpului. Dar nu-i va lăsa să-l bârfească. Buzele lui se desfăcură deodată. Toți îi văzură dinții albi, sănătoși și puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi rezervarea la hotel pentru Derby. Dar normele de apreciere la Levy Pants erau foarte modeste. Punctualitatea constituia un motiv suficient pentru promovare. Domnul Gonzalez devenise șef de birou și-i supraveghea pe cei câțiva angajați plictisiți care îi erau subalterni. Nu reușea niciodată să-și amintească numele acestor funcționari și dactilografi. Uneori i se părea că vin și pleacă aproape zilnic, cu excepția domnișoarei Trixie, contabila adjunctă, octogenară, care copiase incorect cifre în registrele de contabilitate ale firmei timp de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâna pentru a-l face să tacă, aplecându-se mai mult pentru a putea citi ce scria celălalt. Într-un final, oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja ud. Plouă. Insch ridică din umeri. — Așa e Aberdeenul pentru tine. Dar n-ai putut și tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
damă te suge de gât. Gibbsey, ia arată-le ăstora sub acoperire ce ți-a făcut garderobiera aia de la Blue Room de Crăciun”. Gibbs chicoti dar continuă să noteze; Danny se ridică în picioare, supărat că era ridiculizat de un subaltern. Cadavrul mut reușise să-l expună ironiei; își simțea picioarele ca de gumă, iar stomacul îl sâcâia. Îndreptă fasciculul lanternei spre pământ și își dădu seama că terenul din jurul mortului fusese tocat de cizmele din dotare ale polițiștilor, iar mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsiți de agenții lui Ed Satterlee, detectivii de pe statele de plată de la Contracurenții Roșii, și amândoi indivizii îi cunoșteau îndeaproape pe mai-marii AUFT de pe la sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40. Iar faptul că devenise atât de familiar cu un subaltern era straniu. Băuseră ceva împreună și ajunseseră să-și împărtășească secrete unul altuia - o strategie contraindicată pentru un lider. Polițiștii ambițioși ar trebui să-și țină gura în timp ce se cațără pe scara ierarhică. Mal făcu duș, se bărbieri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puțin probabil să-l cunoască pe Niles? Și cum să scape de învinuire în cazul încăierării? Cum să-l facă pe Considine să fie de acord ca unul din viitorii lui oameni de încredere să-l bată pe unul din subalterni când subalternul respectiv l-ar putea avea la mână? Danny intră pe strada lui Claire, gândindu-se la câteva scuze verosimile. Când încetini și opri, avea deja două pregătite. Zâmbi și se pregăti să-și intre în rol. Claire îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]