5,752 matches
-
șoferi”), quiproquo-ul „Giulia” (Stela Popescu - Alexandru Arșinel), scenetele „Hara” (Valentina Fătu, Vasile Muraru, Ana Maria Donosa, Nae Alexandru și Cristian Simion), „Groparii” cu extraordinarii Valentina Fătu - Vasile Muraru) și „Travestiții” (Nae Alexandru - Cristian Simion). Sunt de o amplitudine supusă sublimului artistic piesele românești interpretate de soliștii acompaniați de orchestră și de balet: Alin Gheorghișan, „Fusta-i cu belea” (Alexandru Flechtenmacher/Anton Pan) și „Tu ești primăvara mea” (Florin Bogardo/ Ioana Crăciunescu, Bianca Sârbu (remember „Dan Spătaru”, Temistocle Popa/ Mircea Block
SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ AGREABIL, CU ARTIŞTII TEATRULUI DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415969624.html [Corola-blog/BlogPost/376826_a_378155]
-
Obsesii, care descrie diferitele fațete ale vieții unui artist. Spectacolul devine astfel o poartă sonoră și gestuala către lumea interioară a Artistului, în care se regăsesc obsesii, contraste violente, încercări și îndoieli, dar și beatitudinea indusă de aplauzele publicului său sublimul parfum al succesului. Toate aceste elemente, care se regăsesc în tulburătoarele Sonate de Ysaÿe, sunt traduse în limbajul teatrului non-verbal de Ana Pepine și Paul Cimpoieru. „Muzică este un foarte puternic generator de imagine, ceea ce a transformat-o în asociatorul
Alexandru Tomescu și Stradivarius. Obsesii by http://uzp.org.ro/alexandru-tomescu-si-stradivarius-obsesii/ [Corola-blog/BlogPost/93719_a_95011]
-
printre stafiile de fulgi, ciudate, Să îți întorc, obsesia, ce o lăsai pe mâine, Când simți, că dorul pare ca o moarte. Să îți întorc iubirea, ce s-a născut odată, Din dulcele cutremur, de fulgi neiertători, În iarna cea sublimă, cu vise, impregnată, Și cu aroma dorului, spre tine am să zbor... Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Și se destramă dorul, ca un giuvaer, Și mă -nfierbântă Luna, cu fibrele-i senine, Dar un cristal mă
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1448741995.html [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
în clipe nesfârșite de liniște. Forța cosmică a energiilor vitale este evocată prin elementul acvatic, fie că este vorba de lacrimă, apă sau ninsoare. Stării de liniște de la început îi ia locul, în final, zgomotul care ucide. Într-un cântec sublim/ Izvoarele săltau/ La visul tău albastru/ Și florile plângeau/ Odată cu tine./ De după zări mă priveai/ Cu lacrima ta de soare/ Și cânta inima mea/ Împreună cu lacrima ta nebună/ Te iubeam, te iubeam/ Dar acum a sfârșit această iubire/ Apa nu
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_despre_soare_flori_si_liniste_.html [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
al Națiuniilor Ortodoxe, Mihail Eminescu s-a asumat ca o garanție a Crezului naționalist al Neamului nostru. Actul creației creștin-ortodoxe este o corolă mistică, permanent înflorită, doldora de rod, în care rațiunea frumosului spiritual se întrupează în mii de chipuri sublime, în mii de Icoane desăvârșite.Mihail Eminescu prin actul creației sale ortodoxe a atins pemanent poala frumuseții divine, sărutând sublimul armoniei dumnezeiești. Mihail Eminescu în orice clipă a vieții sale știa că omul de spirit, omul creator se înnoiește prin
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1484461483.html [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
este o corolă mistică, permanent înflorită, doldora de rod, în care rațiunea frumosului spiritual se întrupează în mii de chipuri sublime, în mii de Icoane desăvârșite.Mihail Eminescu prin actul creației sale ortodoxe a atins pemanent poala frumuseții divine, sărutând sublimul armoniei dumnezeiești. Mihail Eminescu în orice clipă a vieții sale știa că omul de spirit, omul creator se înnoiește prin trăirea morală. El își simte chemarea sa divină, chemarea Focului aprins și tainic al Neamului, chemarea Înțelepciunii Duhului Sfânt, chemarea
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1484461483.html [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
înnoiește prin trăirea morală. El își simte chemarea sa divină, chemarea Focului aprins și tainic al Neamului, chemarea Înțelepciunii Duhului Sfânt, chemarea însetării și a flămânzirii de absolut. Toată ființa sa era străbătută de torentele nașterii din nou, de fiorul sublim al creației mistice, de izvoarele vieții creștine ce țâșnesc din Adevărul Hristic eliberator. Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale Referință Bibliografică: 15 ianuarie, Ziua Culturii Nationale. MIHAI EMINESCU - luceafărul Neamului Românesc / Miron Ioan : Confluențe
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/miron_ioan_1484461483.html [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor) - Lupul. Reactivarea avatarului survine într-un moment dramatic, de sfâșiere sufletească, provocată de compromiterea armoniei sublimului, printr-un cuvânt injurios, de către un gnom, care, neputând accede la măreție, se mulțumește cu ponegrirea ei. Avatarul intervine într-un act de purificare drastică, fulgerătoare, imperios necesară pentru salvarea ordinii morale a lumii, agresate de un intrus. Intriga declanșează
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
logica avatarurilor. Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în stupiditatea sa, granițele culturii. Există o incontestabilă disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea inserție jignitoare este ignorată, oamenii de cultură, cu conștiința superiorității lor, fiind imuni la turbulențele minore, sortite eșecului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
corzile și fluturii renasc din propria cenușă pentru următoarea iubire perfectă fereastra se deschide singură că pentru fiecare întoarcere în viitor * umbra mea își face cafeaua de dimineață apoi se prelinge lichefiata până la prima pereche de pantofi își pune prafuri sublime pe față își dă întâlnire în propria imaginație cu oglinda din tinerețe între timp oftează, râde, scrie, plătește nota de plată, face screening, salată de roșii, așteaptă, spera și plânge uneori ziua se scurge în noapte pantofii se pun singuri
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/claudia_priefer_1410500908.html [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
casă frumoasă cu grădina arsă pînă la lacrimi / după răceala mîinilor toți știau / că se făcuse noapte în odaia lăuzei / de culoarea florii palide de prun / darul cocorilor / Cît de frumoși eram dinspre Toamnă,/ încăpeam amîndoi sub aripile unui / fluture !” (Sublim de Samara). Prolixitatea, desigur, stă mereu la pîndă, cu atît mai abitir cu cît astfel de însăilări se prelungesc mai mult, parcă verificînd pe de-a-ndoaselea clasica scuză horațiană a imposibilei concizii. Oricît ți-ai bate însă capul cu agregarea acestor
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Culesul_fructelor_de_dupa_mircea_micu.html [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
ceea ce concură spre un scop util” . Toată această lume care este o creație de artă nu poate fi creată decât de Cineva având însușirile unui artist, iar operele Sale sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe” . Că frumusețea lui Dumnezeu este inefabilă și depășește prin deosebita măsură frumusețile create, a fost afirmat clar și limpede tot de Sfântul Vasile cel Mare. „Nespuse sunt peste tot și nu se pot descrie fulgerele
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_lume_in_vizune_filocalica_.html [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
suspine Ce-n vise și-au găsit culcuș, Mă voi ruga să nu se mai termine Cât zâmbetul ți-e jucăuș. Voi adormi și eu, cu tine, Urechea mea trăirea-ți urmărind, Și cuibărindu-mă-n suspine, Te voi iubi, sublimul împlinind... B.M. - 25.03.2017 Referință Bibliografică: Absență / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ABSENȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Poeme/Dorinte/mirela_stancu_1490486704.html [Corola-blog/BlogPost/354255_a_355584]
-
spre adevărată artă, spre acea comoară care ar putea fi interpretată și ca o fugă de sine. Adevărații călători ai artei culorii, spunea Baudelaire, ”pleacă doar pentru a pleca. De fapt ei visează la alte tărâmuri neasemuite ale picturii, spre sublimul inaccesibil”. În pictura lui Lucian Badea albastrul inundă cerul și marea creând liniște, cerul se retrage în roșu până devine uneori vinețiu, ca într-o seară cu super-lună, doar barca și marea mai păstrează flăcările apusului, ca în pictura ”Balcic
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1446069588.html [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]
-
la această lume exterioară, care, după ce că se degradează într-un ritm aproape de neoprit, mai este și versificată. Iubirea, onoarea, respectul, mântuirea, patriotismul, lirismul, tot, absolut tot, din punctul meu de vedere, au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă! Deja nu mai vorbim de o estetică a urâtului, ci de urâțenia esteticii. Jean-François Lyotard a descris acest
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470438850.html [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
încărcătura pe apele Egeei, timpul se-oprește prin iarba nopții, suave cântări par să se-audă din templul zeiței Demeter. De ce ești trist, de ce te temi? te-ntreb, De moarte, de clepsidra în care suntem închiși! îmi șoptești. Un parfum sublim îți amețește sângele prin pleoape, privești un zâmbet răsfrânt, respiri mirajul iubirii - o emoție până la cer și dorul primordial - simți cum un zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464163073.html [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
de către o împărăteasă, de către împărăteasa Irina, și restaurarea sau triumful icoanelor echivalat cu triumful Ortodoxiei a fost prezidat tot de o împărăteasă, pe nume Teodora. Poate acest lucru s-a întâmplat și datorită sensibilității femeilor spre artă, spre frumos și sublim în legătură cu imaginea și frumusețea icoanei. A fost așadar un triumf, o stare cu acte de pocăință, cât și de bucurie și de triumf bisericesc și duhovnicesc. Chipul lui Iisus Hristos - punct de împăcare între Imperiu și Biserică - Preacucernice Părinte Profesor
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_profer_ioan_ica_stelian_gombos_1330364671.html [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-un scut Și-n bătălii pierdute ai fost în mine trează. Nu simți amurgul rătăcind spre înălțime Și mie-mi dai din tinerețe cămașa unui val, Un zeu necunoscut a strâns tăceri sublime Și-n sufletul de floare ți le-a ascuns sub voal. Lângă fântâni cu lacrimi sărutul tău se-așază, Toți prinții din povești în umbre se ascund, Miresele iubirii, prin flori de crini valsează, În zări, fluturi de rouă se-
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1460928579.html [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
acces, în care individul pendulează între ipostaze ale existenței. Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem în discuție poezia cu care se deschide volumul menționat anterior, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor. Aici una dintre ființele sublime ale absolutului alege coborârea în cotidian, printre oamenii de rând. Este vorba mai exact despre o reîntoarcere, despre reîntruparea în umanitate a acesteia: Reîntors printre oamenii de rând / avea un singur gând / Să mai trăiască viața o dată / Îmbrăcat la patru
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1447747397.html [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
una esențială și atent surprinsă în versurile poeziei: se renunță la condiția superioară, la bogățiile acesteia, la nemurire. Sacralitatea este înșirată pe cearșaful omenirii, fiind întărită de aluzia biblică a pruncilor uciși de Irod, ca imagine a suferinței eterne. Tenta sublimă a imaginarului este amplificată de imaginea alăptării ca simbol al fertilității, al reîntregirii ființei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearșaf / A înșirat pe el pruncii uciși de Irod / Cu sânge, scutece și scâncete cu tot / În timp ce mă
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1447747397.html [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Pământul. Începeam să cred că discuția lor se va lungi ore întregi și simțeam cum mă plictisesc. Nu era ce mă așteptam Era prea frumos să am ocazia de a fi martorul unei întâmplări pe care o credeam unică și sublimă între atâtea nimicuri cotidiene. Îmi iau bagajul și plec. Mă îndepărtam încet de locul faptei și încă mai auzeam frânturi de vorbe din dialogul lor, când ... Tăcere. Chiar, prea tăcere ! Suspect. Mă opresc din drumul meu, dar nu mă întorc
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 by http://confluente.ro/Groapa_lica_barbu_1373818445.html [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
Acolo va fi un adevărat deliciu să te joci cu lei, tigri și alte animale. Cuvintele îmi sunt prea sărace, cunoștințele prea limitate pentru a putea descrie toată splendoarea vieții veșnice. De altfel și Biblia doar ne deschide niște orizonturi sublime atunci cand ne vorbește despre noul pământ, insă scriu cu toată convingerea că lumea celor de jos se va contopi în lumea celor mântuiți. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. Căci iată, Eu fac ceruri noi și
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1397644059.html [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
se strâng, Când suflete în dureri grele se frâng... Raze-n cuvinte insuficiente Încălzesc cugete și sentimente Aripi desfăcând să le învelească, Printre nori ce-ncep să se risipească... Seninul blând, nesfârșit, al zilelor, Îmbrățișează ivirea stelelor În lăsarea de sublime momente Țesând cuvinte insuficiente... Departe, necunoscute sfârșituri Le-așteaptă în praguri, noi începuturi, În jocuri infinite existente, Domnind cuvinte insuficiente... ~ Cristina P. Korys ~ (20 decembrie 2016.) Referință Bibliografică: Cuvinte insuficiente... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181
CUVINTE INSUFICIENTE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1482198671.html [Corola-blog/BlogPost/374131_a_375460]
-
în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192852.html [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
Eu am un dublu, tu ești ea. O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și eu am, Trecând peste podișul tibetan, O, Sancho, ți-amintești
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192852.html [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]