2,086 matches
-
i le-a spus tatăl său odinioară, în Năsăud: "Să-ți faci datoria totdeauna și nu uita niciodată că ești romîn!" își amintea perfect nu numai glasul, ci și intonația exactă: "niciodată" și "romîn" le-a rostit apăsat, ca o subliniere, iar în "romîn" a pus cel puțin trei "r"... " Adică ce rost are amintirea aceasta acuma?" se întrebă Apostol, luîndu-și seama și negăsindu-i rostul, nici legătura cu ceea ce-l preocupa pe el în momentele acestea. Mai stătu vreo jumătate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sau corporal al unei scene. Operatorul care are sarcina de a surprinde în imagini o scenă poate, în funcție de focalizarea pe care o face, să evidențieze una dintre cele două ipostaze (materială sau corporală). Un exemplu clasic în acest sens este sublinierea activităților corporale ale unor femei care poartă pe cap coșuri cu produse. Prezentarea corpului în ansamblu ar evidenția o tehnică corporală, în timp ce rezultatul material al activității corporale ar centra imaginea pe coș și postura acestuia. Cât privește unghiul de bază
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Edmund Leach le-a spus colegilor săi antropologi că ar trebui să se critice singuri nu pentru incompetența profesională, ci pentru lipsa de talent la scris (Abrahams 1987:15). Leach (1987:1, 9, 12) spune că "întreaga etnografie este ficțională" (sublinierea îi aparține), că "majoritatea monografiilor etnografice sînt ficțiuni", că pînă și "algebra transformării structurale" este substituită "pasajelor necunoscute din istorie", iar "trecutul devine o invenție a etnografului" (Leach 1987:11). Asocierea etnografiei cu minciuna a ajuns chiar să fie la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a explica fenomene globale. Cu alte cuvinte, însuși procesul de teoretizare devine un obiect vital al cercetării. Steve Smith (1995: 26-7) a susținut că există o diviziune fundamentală în interiorul discipinei între "teorii care încearcă să ofere o prezentare explicativă (sublinierea noastră) a relațiilor internaționale" și perspective care privesc "teoriile ca fiind constitutive realității" (sublinierea noastră). O mare parte din acest capitol introductiv este dedicată analizei acestor două concepții asupra teoriei. Prima observație care trebuie făcută în acest context este că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
obiect vital al cercetării. Steve Smith (1995: 26-7) a susținut că există o diviziune fundamentală în interiorul discipinei între "teorii care încearcă să ofere o prezentare explicativă (sublinierea noastră) a relațiilor internaționale" și perspective care privesc "teoriile ca fiind constitutive realității" (sublinierea noastră). O mare parte din acest capitol introductiv este dedicată analizei acestor două concepții asupra teoriei. Prima observație care trebuie făcută în acest context este că teoriile constitutive au un rol din ce în ce mai important în studiul relațiilor interna-ționale, dar importanța temelor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critică și reflexivă este întotdeauna necesară. Gellner (1974:175) întreabă dacă este posibil sau dacă are sens să se facă distincția între "o lume a faptelor și un domeniu cognitiv al teoriei, care ordonează și dă sens în mod retrospectiv (sublinierea autorilor) datelor concrete". Dacă, așa cum susțin unii postmoderniști, nu există un punct de sprijin arhimedic care să facă posibilă cunoașterea obiectivă a realității exterioare, atunci însuși procesul de separare a "teoriei" de "practică", sau a "subiectului" de "obiectul" pe care
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoriei critice de critica metateoretică, împingându-i către o analiză empirică a politicii mondiale. Acest capitol explică natura și afirmarea constructivismului în teoria internațională, situându-l în relație cu teoria raționalistă și cu teoria critică. Constructivismul este caracterizat de o subliniere a importanței structurilor normative și materiale, a rolului identității în modelarea acțiunii politice și a relației de constituire reciprocă dintre agenți și structuri. Când folosesc termenii de raționalism sau teorie raționalistă, mă refer nu la școala "groțiană" sau "Engleză" din
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Astfel de exerciții sunt antrenante pentru elevi, le solicită gândirea creativă și se întrec pentru a executa cât mai corect și mai repecde sarcinile. O altă metodă folosită cu rezultate eficiente, care i a antrenat mai mult pe elevi, este sublinierea ortogramelor din textele unor lecții din limba și literatura română și apoi realizarea unor compuneri ortografice. Voi reda o astfel de compunere ortografică: Duminică am fost la bunici. Împreună am plecat la un neam de-al nostru care locuia în
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în egală măsură, un ton și o atitudine persiflante. Condescendența unui enunț precum " Onorate domnule profesor, spre părerea mea cea tare de rău, vă înțeleg" este infirmată de pasajul imediat următor, unde cuvântul "jidan", folosit de adversar, este pastișat prin subliniere grafică și folosit ca argument bumerang în confruntarea deschisă: În avântul dumneavoastră nemăsurat de a boteza cu numele de jidan pe oricine vă contrazice, și cu atât mai vârtos pe cei care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
memoria lectorului, prin repetiție, a asocierii dintre numele adversarului și o imagine descalificantă, deci printr-o voluntară și premeditată tautologie asociativă: A.C. Cuza=omul unei singure cărți, ca armă sigură de persuadare. În alt text, repetarea cuvântului "jidan", pastișat prin sublinierea grafică, joacă rolul argumentului bumerang, focalizând atenția pe culpa prioritară a adversarului: aceea de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără indignare, de pamfletar: "domnul C. Rădulescu-Motru scrie că "Atât statul cât și cultura sunt cuvinte răbășite"". Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită. Efectul comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după situație, al său. Spre exemplu, când Iorga, încercând să descrie poporul chinez într-un mod sintetic, definitoriu și expresiv, scrie: "Oameni mari și moi, tari (sublinierea lui Arghezi) și înceți, neobosiți și răbdători, aceștia sunt chinezii", Arghezi, într-o manieră inconfundabilă, prelungește spre absurd raționamentul advers, înscenând, prin enunțarea pseudoprescriptivă, o ilară modalitate de identificare a chinezului: "Întâlnești un om și vrei să știi dacă e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversă are o funcție capitală. Fie că avem de-a face cu una de tip bumerang, prin care adversarul este învins cu propriile lui arme, iar inserția vocii sale, în text, echivalează cu o autodenunțare, fie că, în citat, există sublinieri grafice care atrag atenția asupra erorii, imposturii, relei-voințe a adversarului, fie că polemistul recurge, într-o manieră laconică, la simpla prezență a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
considerații conduc către o serie de principii generale privind argumentația analogică în arheologie (DAVID, KRAMER 2001, 47-48). Astfel, atât culturile-subiect cât și culturile-sursă trebuie să fie similare în ceea ce privește variabilele care pot afecta sau influența materialele, comportamentele, stările sau procesele comparate. Sublinierea principiilor de legătură între variabile și stabilirea similarităților și diferențelor sunt de o importanță vitală. Deoarece, în general, tradițiile culturale, prezintă un caracter conservator, în cazul în care civilizația-sursă reprezintă descendentul istoric al civilizației-subiect, există o probabilitate intrinsecă mai mare
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
cunoașterii. Mă interesează, de aceea, să pun sub lupă, într-o primă etapă, principalele concepții asupra ideologiei conturate din perspectiva teoriei socio-politice, pentru ca, apoi, să le analizez pe cele care pot fi înscrise în arealul perspectivei epistemologice. Ambele întreprinderi intenționează sublinierea punctelor critice ale acestor concepții și, plecând de aici, configurarea bazei pe care se poate construi demersul argumentativ de reinventare a ideologiei. Consecvent obiectivului deja anunțat, iau în calcul ipoteza posibilității de a conferi ideologiei o semnificație pozitivă în măsura în care se
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
chiar supus transformărilor istorice pe care le implică procesul globalizării sau poate tocmai de aceea este în continuare inteligibil prin raportare la astfel de concepte. Relația dintre ideologie și logica procesului socio-istoric al globalizării este contextualizată în acest sens, pentru sublinierea dimensiunilor fenomenului și pentru a elucida rolul socio-cultural al conceptului ce face subiectul prezentei cărți în condițiile unei lumi globale. În încheierea acestei introduceri, consider că sunt cuvenite două precizări suplimentare: una privește abordarea metodologică, iar cea de a doua
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologia în rândul conceptelor fundamentale din filosofie și din științele sociale și politice printr-un apel la recuperarea valențelor sale epistemologice. Pe de altă parte, avem de-a face, în literatura occidentală ce tratează conceptul în discuție, cu o permanentă subliniere chiar dacă aceasta e realizată din diverse perspective a semnificației sale negative. Ideologia pare să nu poată fi concepută cu mici excepții, de-a dreptul notabile ca fiind "ceva mai mult decât idee rea", așa cum spune gânditorul contemporan Richard Rorty. Iar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de aici se naște fenomenul dominației. Tocmai de aceea ideologia-disimulare interferează cu toate celelalte trăsături ale ideologiei-integrare, în particular cu caracterul de netransparență asociat funcției mediatoare a ideologiei"124. Ceea ce se poate observa în acest context este faptul că, în sublinierea funcției de legitimare pe care ideologia o deține în mod fundamental, Ricoeur urmărește să evite "paradoxul lui Mannheim", rezultat din extinderea erorii epistemologice pe care a lăsat-o moștenire Marx, atunci când a opus ideologia științei marxiste. Așa cum am dezvoltat mai
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de sub control pentru ca toate scopurile prezise să se prăbușească. Utopia rămâne, în acest context, condamnată la a trăi într-un viitor mereu de neatins, în același viitor în care se refugiază prin "ruperea" de prezent, și regăsim aici o nouă subliniere a diferenței față de ideologie. Mai mult, după cum sugerează Ricoeur, "chiar în momentul în care utopia generează puteri, ea anunță tiranii viitoare care riscă să fie mai rele decât cele pe care vrea să le doboare. Acest paradox derutant ține de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
critica popperiană și interpretarea sa în maniera expusă aici deschid calea pozitivării ideologiei, procesul, ajuns în acest punct, nu se află încă la capăt. De aceea, conjectura mea este că raportarea critică la gândirea și practica utopică trebuie corelată cu sublinierea conectării ideologiei la realitate și a propensiunii proiectelor utopice de a se situa dincolo de această realitate. Revenim, astfel, la concepția lui Paul Ricoeur, potrivit căreia cauza fundamentală a apariției ideologiei ca figură centrală a imaginarului decurge din necesitatea integrării sociale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]