1,487 matches
-
concretizată sub forma unei temeri străvechi, declanșatoare de nevroze, imaginea lui Lulu, cu „țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele“ e purtătoarea unui mesaj - „o hieroglifă“, o cheie pentru o „cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții“. Ultima sintagmă sintetizează perfect arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată ferestrele cârciumii umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
două mâini, la fel cu/ mănuși negre până la coate,/ îi ieșeau din creștet, zbătându-se cu anume/ eleganță, de parcă cineva,/ o dansatoare de cabaret, se îneca în el/ ca într-o fântână”. Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii, cât vitalitatea agresivă a activității subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
cabaret, se îneca în el/ ca într-o fântână”. Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii, cât vitalitatea agresivă a activității subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu un sac/ de pământ pe umăr/ și nici nu a apucat să-l arunce/ până ce o limbă roșietică
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
depind ca dinamică și resort. Articularea lor este strict orizontală, ele nu se compun pe mai multe nivele, ci se află unul în prelungirea celuilalt ca dubluri ale unor evenimente de viață trăită. Stroescu-Stînișoară este mai degrabă un teoretician al subteranei; nu se știe de ce, a dorit să-și împărtășească teoriile sub o formă ficțională. Ficțiune-pretext, a cărei cea mai importantă inovație pare a fi schimbarea numelor unor personaje reale. Și care trădează ca atare prin subtitluri (prețioase pentru genul abordat
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui computer game, genul cel mai cunoscut, cu trupa de commando care lichidează în subterană orice inamic. Doar că aici se produce o "deviație", unul dintre combatanți începe să gîndească în afara programului care l-a creat, să judece evenimentele și să chestioneze propria rațiune de a fi, în timp ce ceilalți, luați prin surprindere, încearcă să-l
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
trebuie să întreprindă ceva, doar n-o să facă lobby la Academia Suedeză pentru te miri ce mare scriitor român. Că sunt câțiva.” Securitatea făcea critică literară În revista ORIZONT (nr. 3), Daniel Vighi și Viorel Marineasa își continuă incursiunea prin subteranele sumbre ale Securității timișorene, care îi avea în vizor pe scriitorii din oraș. Episodul descris acum îl are în centrul atenției pe Sorin Titel și se petrece în anul 1967. Urmărirea prozatorului presupunea, între altele, și informări despre prozele acestuia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU Subteranele Timișoarei refuză, deocamdată, să-și divulge toate misterele Cu siguranță că, trecuți fiind de prima tinerețe, ați răsfoit cel puțin o dată „Misterele Parisului” ale lui Eugène Sue. Apărut în Franța de-acum un secol și jumătate, romanul inspira o modă
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
1862), sub semnătura lui I.M. Bujoreanu. Toate aveau aceeași formulă compozițională, derivând direct din romanul gotic. Întâlneai aici, deopotrivă, nababi sau declasați, iubiri nemărturisite sau crime pasionale, întreaga mixtură fiind proiectată pe un fundal întunecat, tenebros, din care nelipsite erau subteranele orașului. Catacombele, tunelurile devin astfel personaje principale, revelate fiind poate pentru prima oară cititorilor vremii. Or, într-o logică à la Cațavencu, dacă Parisul, Londra sau Berlinul își aveau toate catacombele lor, de ce n-ar avea și Timișoara, ca un
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
personaje principale, revelate fiind poate pentru prima oară cititorilor vremii. Or, într-o logică à la Cațavencu, dacă Parisul, Londra sau Berlinul își aveau toate catacombele lor, de ce n-ar avea și Timișoara, ca un oraș european ce se respectă, subteranele sale? Poate mai puțin spectaculoase, cu siguranță mult mai puțin popularizate, dar aducându-și cuvenita notă de mister indispensabilă unui oraș cu ștaif. Există sau nu? Documentarea pentru o atare temă reprezintă, dacă nu o misiune ingrată, cel puțin una
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
modă (microbiștii știu de ce) „silenzio stampa”. Deloc o sinecură, așadar, această căutare a tunelurilor timișorene. Cel mai mult vorbesc, ca de obicei, cei ce nu știu nimic. „Există, dom’le! ” - te asigură un X sau Y. Afli astfel că, pe lângă subteranele orașului - a căror prezență este, se pare, subînțeleasă - palmaresul bănățean în domeniu mai cuprinde tuneluri ce fac legătura între Timișoara și Arad sau ne unesc orașul de alte localități din județ. Și chiar dacă, mărturisindu-ți spășit ignoranța, îți exprimi nedumerirea
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
imperturbabil. „Fii serios, există sigur”, întărește el, după care îți adaugă confidențial: „Mi-a spus mie cineva! Desigur, mai există și categoria scepticilor: „Ce catacombe, care tuneluri!? În solul nostru mlăștinos? Baliverne! Sunt simple canalizări”. Și totuși, există sau nu subteranele Timișoarei? Adevărul, ca de obicei, este undeva la mijloc. Pasajele secrete Semnificația militar-strategică a Cetății Timișoarei este binecunoscută, ea perpetuându-se de-a lungul secolelor, urbea fiind pe rând capitală a Regatului maghiar, capitală de pașalâc turcesc și oraș de
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
din care nelipsite erau pasajele secrete. Utilitatea lor era indiscutabilă, permițând fie primirea în taină a unor solii, fie trimiterea de emisari prin care se solicita ajutor în caz de asediu. Istoricii sunt unanim de acord că lipsa unor asemenea subterane într-o cetate de calibrul Timișoarei ar reprezenta o notă discordantă foarte puțin probabilă. De altfel, existența tunelurilor ce comunicau cu exteriorul este atestată și de istoricul venețian Francesco Griselini, în a sa Istorie a Banatului. „Despre greaua situație a
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
un aport important și la înființarea Școlii Politehnice pe care, pentru un scurt interval, a și condus-o. Extinderea rețelei de canale a continuat în toată perioada interbelică, ajungând în anul 1939 la lungimea de 96,5 kilometri. Controalele Securității Subteranele Timișoarei aveau să revină în actualitate în ultimele două decenii ale regimului comunist. Orice vizită importantă în Timișoara punea în alertă Securitatea, în „agenda de lucru” figurând și verificarea tunelurilor subterane. Unul din angajații regiei de apă și servicii de
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
din decembrie 1989, voluntari entuziaști intenționând să străbată rețeaua subterană a orașului în căutarea teroriștilor. Alături de canalul corespunzând Bulevardului Republicii se avea în vedere și cercetarea spațiului din fața Muzeului Banatului, fostul Castel Huniade. Nu s-a obținut nici un rezultat, misterele subteranelor rămânând în continuare... un mister. Catacombele din Piața Veche Desigur, Timișoara nu reprezintă un caz singular în ceea ce privește tunelurile din vestul țării. Acestea apar bunăoară și la Arad, aduse fiind în prim-plan cu prilejul discuțiilor referitoare la lucrările edilitare vizând
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
fie cu jumătate de metru mai jos dacă s-ar turna, căci aici oamenii au pus piatră și s-a tot intervenit. E cea mai veche zonă a Aradului”. Parisul în oglindă Cu siguranță că într-un top al celebrităților, subteranele Parisului ar ocupa primul loc, concurență făcându-i doar catacombele romane ale primilor creștini și poate, ceva mai recent, tunelurile ghetoului din Varșovia în perioada ocupației Poloniei de către armatele celui de-al III-lea Reich. Pentru a ne explica întâietatea
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
caldă pe care am cunoscut-o, prin 1970, printre scriitorii din București, din Cluj, din Iași". Constatăm că sub presiunea contextului biografic clasicul nativ dobîndește valențe romantice. Deturnat de pe calea vocației inaugurate cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației din metropolele moderne, atît de postromantice
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
de frumusețea naturii” (p. 167). Tot aici, sunt revalorificate două poezii mai puțin frecventate deși una, Umbra lui Istrate Dabija Voievod, e o capodoperă. În cazul acesteia, Voncu convoacă amănunte de istorie măruntă, dar cu atât mai interesante pentru reconstituirea subteranelor „intertextuale”: acest Eustratie Dabija a domnit în Moldova între 1661 și 1665, după ce și-a făcut „stagiul” ca paharnic; din anodina lui domnie se reține așanumitul „vădrărit” (un impozit plătit de podgoreni). Celălalt poem, La Quadrat, e una dintre micile
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
ignora, cu superioritate "igienică". Al doilea (și ultimul, avertizează prefața) experiment pe teme de antropologie urbană, la graniță cu proza "excluderii", a orașelor de sub oraș, se dovedește, astfel, "datoria" plătită, de la distanță și fără ca ei să afle vreodată, anonimilor din subterană. Ruxandra Cesereanu & co, A doua Curte a Miracolelor, Tritonic, Cluj, 2004
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
pe acoperișul mașinii. Dacă cineastul ni s-a făcut deplin cunoscut în Monkey Sandwich, pe coregraf l-am receptat plenar în filmuldans Blush, pe muzică originală de David Eugene Edwards. Filmul-dans a fost realizat în peisaje din Corsica și în subterane din Bruxelles, interpreții companiei sale, proveniți din toată lumea, fiind Laura Aris Alvarez, Elena Fokina, Josef Frucek, Ina Geerts, Robert M. Hayden, German Jauregul Allue, Linda Kapetanea, Thi-Mai Nguyen, Thomas Steyaert și Wim Vanderkeybus însuși. Într-un anume sens, dansul său
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis poeticității. Și numai ei. Ce altceva este fragmentul care urmează, circulând liber în carte sub numele conspirativ de "poveste"? Segmentați-l în versuri și încadrați-l
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
pe care le-au indus ideologizarea obligatorie, mizeria, teroarea. Și-a păstrat și reflexele de ,supușenie" care împiedicau regăsirea în conștiință, exercițiul real al democrației: , Tot ce nu era în lanț ieșea din regulă, devenea un pericol, mutîndu-ne în altă subterană, mereu mai în adîncul ștergerii, ca intelect, ca ființă umană, într-o cursă a iadului pentru Liniștea Noastră, întrucît Liniștea Noastră nu s-a inventat în campania electorală a Frontului. Devenită slogan, Liniștea Noastră era un reflex al obedienței, adînc
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
a reușit să aducă la același numitor inamici potențiali, inamici reali și inamici de paradă. În spatele principiilor și-al declarațiilor frumos sunătoare se află, însă, o înspăimântătoare goană după avantaje, profituri, poziții de influență - într-un cuvânt, după înavuțire. Interesele subteranei sunt atât de mari, încât văd pentru prima oară o posibilă apropiere a României de statele de tip bananier, în care diferendumurile se rezolvă prin eliminarea fizică a adversarurului. Nu-mi doresc să trăiesc clipa în care jurnaliști, oameni de
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
de fel, adaptîndu-se, din mers, la familiaritatea cu totul specială a călătorilor care împart aceeași rată, a bărbaților care împart aceeași femeie... Se poate, așadar, citi, Viața mea în slujba statului, ca un mic roman "de familie", mutată provizoriu "în subterană". Sînt acolo mama, cu care "am fost într-o perpetuă criză cîtă vreme ea a trăit", bunica după mamă, o mătușă, soția, socrii, colegii și șefii, iubirile pasagere. Ceea ce-i face, dincolo de micile, trecătoarele neliniști, să conviețuiască liniștiți, să se
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]