KorAP: Find »[drukola/base=subversiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...83 >

2,052 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

În toate țările din Est, metafora a fost folosită ca o bombă, care făcea explozie, la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul, pe jumătate rostit al unuia, se înțelegea cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
pe jumătate rostit al unuia, se înțelegea cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea mai mare parte, de orice emoție, aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Occident, mai cu seamă în literatura germană și în cea franceză"69, așa cum sesizează critica internațională, prin vocea aceluiași Marco Cugno. Eliminând însă orice impresie de Literatură evazionistă, indiferentă la problemele politice, fraza fantastică se amestecă, în permanență, cu fraza subversivă, fâcând din paginile de proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70, după cum Alex Ștefănescu precizează. Revenind la poezie, întrucât cele două forme de sensibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, de crearea, la Sighet a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței 81. Toate aceste evenimente, memorabile pentru Ana Blandiana, i-au influențat poetica, "plină de trimiteri sarcastice la adresa dictaturii"82, mai mult sau mai puțin subversive, care i-au atras, totodată, pedeapsa de a i se interzice să mai publice în România. Într-o remarcă sugestivă, cu referire la acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Blandiana remontează ideea de tradiție, și prin asta se alătură poate, însă, nu atât de vizibil, precum titanii Nichita Stănescu sau Marin Sorescu -, raportându-se, în mod real, principiilor promovate de Generația 60. Să nu uităm că poeta aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o deconstrucție a realității

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
care dețin o forță sugestivă la fel de mare ca imaginile poetice. 3.1.1.3. Metafore opace În volumele care fac trecerea către cea de-a doua etapă de creație a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal al cotidianului: plantele, frunzele, copacii, greierii etc. Metafora opacă, prin care înțelegem metafora subversivă, ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal al cotidianului: plantele, frunzele, copacii, greierii etc. Metafora opacă, prin care înțelegem metafora subversivă, ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea se acutizează odată cu cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă generație supusă persecuției, cuvântul devine țipăt sau imn. Asocierea stării de teamă cu vegetalul constituie, de data aceasta, o îndepărtare de la condiția superioară de

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o constituie greierii, care "cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați-i să doarmă și ascundeți-i, ierburi,/ De sinceritățile zilei suspecte;// De adevărul uscat și zadarnic/ Ferească-i al rouăi prea limpede domn/ Și tot

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
ideologia și falsele valori ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
de tranziție, poeta alege, totuși, în titlu, o dublă metaforă, printre puținele care mai străbat acest volum, care semnifică puntea de trecere dintre realitate și irealitate sau dintre viață și moarte. Autoarea mai păstrează doar metaforele opace, care să marcheze subversiv opoziția față de ideologie. Gravitatea dominantă, născută dintr-o maturitate vizibilă și dintr-o conștientizare mai clară a scopului vieții este marcată stilistic prin prezența interogațiilor, devenite un șir filozofic de problematizări. Tototdată, într-o primă ipostază, lumea de acum Anei

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
livezile înflorite din răutate,/ Peste păsările care îndură./ Ninge ca și cum prin zăpadă/ Ar trebui să se sfârșească/ Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
la altul, sau de la o etapă de vârstă la alta, decât în termeni minori, cu ușoare diferențe. Identificând aproape fiecare volum al autoarei ca fiind încărcat de atacul contra ideologiei, dincolo de poeziile recunoscute ca fiind interzise, existând câte un mesaj subversiv și in altele, ascuns, mai puțin explicit, fără să cădem în derizoriu, sau să riscăm să fim judecați pentru obsesii maladive, ne vom referi în cele ce urmează la câteva astfel de poezii din următorul volum al autoarei, Ochiul de

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Ochiul de greier, 1981. Este poate volumul marcat cel mai puternic de aversiunea contra ideologiei, aducând, în construcția lui, o absență a metaforei, diferită de absența cu care obișnuise poezia lozincardă. Deși el însuși conține o metaforă una cu tentă subversivă, ochiul de greier fiind ochiul veșnic treaz al artistului persecutat acest volum va marca începutul unui lung șir de alte volume încadrate în ceea ce am numit absență a metaforei: Greierii cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
reușesc să trăiască/ Întâmple-li-se în somn;// Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din strune din propriile funii,/ Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit/ Singurătăților lunii. //" (În somn) În spatele unei rime aristocrate, încrucișate, se ascund metafore subversive, a căror descifrare este cheia spre lumea închistată în ideologii, în care era forțată să trăiască poeta alături de contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
putea întinde până dincolo de ceea ce era la vedere, această ideologie cuprinzând, asemenea tentaculelor unei caracatițe, până și spațiul cel mai intim al oamenilor, gândurile acestora: "Lăsați-i să doarmă legați de coșmare,/ Cântând ca din strune din propriile funii". Mesaj subversiv există și în Țara părinților, unde " Se ajunge, întotdeauna, târziu,/ Numai când totu-i pustiu,/ Și doar în lumina de lună/ Se mai strâng împreună,/ Sub tăiații castani,/Umbre de tați condamnați/ Și mame de treizeci de ani/ Pieptănând/ Fete

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
un glas/ Așezat somptuos/ În al cărții sicriu. / Nu mă laud,/ Credeți-mă, știu să mor/ Și știu, mai ales, să înviu,/ Dar asta e, bineînțeles, Mult mai ușor.// Încă un pas) Întreg volumul Ochiul de greier este o metaforă subversivă a ideologiei vremii. Încercarea de armonizare între poeme se realizează, însă, într-un mod atât de delicat, încât pare că întreg volumul este, în fapt, un singur poem. Vorbind despre alteritate, în acest context al persecuției, subliniem ideea că poezia

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-și reediteze volumul Urcarea muntelui, volum decimat de cenzură, la vremea respectivă, din cauza apetitului ei pentru adevăr și din cauza obstinației de a spune exact ce are de spus, chiar și în poezie 187. Desigur, asemenea Anei Blandiana, poezia de tip subversiv a Ilenei Mălăncioiu este una a concretului. "O concretețe de coșmar aceea a unui oraș orwellian, supravegheat de privirea atotcuprinzătoare a dictatorului. Personajul liric nu mai este acum doar o dansatoare, ci și o tragediană, care își declamă obsedant lamentația

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
petrecut o crimă, puneți mâna pe criminal,/ Puneți mâna pe mine, complicele." (O crimă săvârșită pe strada principală). Predomină o structură narativă, chiar și numai de suprafață, care se accentuează tot mai mult, devenind instrument esențial în poezia cu caracter subversiv din volumele Linia vieții (1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându-se haotic într-un spațiu al absurdului și al vidului. Dispare

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându-se haotic într-un spațiu al absurdului și al vidului. Dispare definitiv orice urmă de lirism, discursul căpătând, ca și în cazul Anei Blandiana, nunațe grave, masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără greutate,/ Și parcă era aievea,/ Parcă simțeam în spate/ O gheară înfiptă ăn carnea

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
discurs 226, prin care dezaprobă revoluția culturală, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu 227, care constituie o nouă perioadă neagră pentru cultura românească, din timpul comunismului. Fuseseră anii 1948-1949, urmați, acum, iată de anul 1971 . Limbajul subversiv elevat devine, însă, de data aceasta, o armă puternică a intelectualilor, contra puterii comuniste. Astfel, în rafinata sa pledoarie, care devine un mod de intimidare intelectuală, "distant, glacial, poetul Ștefan Augustin Doinaș a citit un text de principii, redactat în

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu nu-i scăpa însă cu siguranță sensul profund al acestui discurs ce ignora, trufaș, locul unde era ținut, la Comitetul Central, în fața puterii supreme [...]"228. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric între întelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). Atacă însă, în egală măsură, și limbajul deschis, subversiv, de data aceasta, prin frumusețe: "Activiștii

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
puterii supreme [...]"228. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric între întelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). Atacă însă, în egală măsură, și limbajul deschis, subversiv, de data aceasta, prin frumusețe: "Activiștii PCR au tresărit luând cunoștință de existența ei [poeziei lui Mircea Dinescu n. n.] Era ca și cum cineva ar fi adus, candid, un braț de flori de liliac într-o închisoare. Practic, nou-venitul nu făcea nimic

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
înduioșător, mesajul ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura subversivă, literatura disidentă și literatura evazionistă. 1. Prima dintre ele, literatura oportunistă, este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, cu evoluții ca M.Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu. Evantaiul de posibilități este

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]