1,129 matches
-
trebuit să mor. Credeam că n-aveam să-l mai văd niciodată. Credeam că probabil m-am înșelat eu - fantezia unei fete simple de la țară în prezența unui prinț. Dar inima mi se revolta la gândul ăsta și mi-am sucit gâtul uitându-mă înapoi când am plecat, gândindu-mă că el ar putea să vină după mine și să mă ceară. Dar Shalem n-a apărut, iar eu mi-am mușcat buzele ca să nu plâng în timp ce urcam dealurile înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a făcut ultima încercare ca să-i salveze măcar memoria: l-a denunțat. Astfel, din Isus a rămas crucea, care a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cândva. Stătură așa multă vreme, sporovăind liniștiți, când deodată, de după tufe, se aruncară asupra lor patru oameni înarmați. Aveau și lațuri de frânghie. Luat pe neașteptate, Auta fu doborât cu fața la pământ, și doi inși pe care nu-i vedea îi suceau mâinile la spate căutând să i le lege. Chiar de-ar fi vrut să-și folosească arma albastră dată de Hor, nu mai avea cum. Văzând ce se petrecea, Mai-Baka înțelese numaidecât că cei patru inși erau vânători de robi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vedea nimeni, scoase din buzunar o cutiuță cât un pumn de copil, desfăcu lungind-o din ea însăși o săgeată argintie subțire și o prinse de un capăt al cutiei. Auta scormoni pământul de sub zid și străinul îngropa cutiuța, după ce suci pe ea un ac abia zărit. Săgeata ieșea din pământ numai de o palmă. - Oare prietenul tău n-a mințit? Din Gomorra au plecat toți care trebuia să plece? întrebă străinul, dar Auta îl liniști: - Firește că au plecat. Ne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mituri. - Atunci n-avem decât să așteptăm numai descoperirea documentelor palpabile și să nu îndrăznim să străpungem nici un fel de beznă cu nici un fel de reflector. Bine zici: Homer, un mit, Schlieman, o ipoteză. Ești mulțumit? Oaspetele oftă: - M-ai sucit în toate felurile, dar ești înfierbîntat și uiți mereu că eu de fapt nu combat ipoteza ca mijloc de cercetare, ci numai îți atrag atenția să fii... - Să fiu mai prudent? Schlieman a băgat bani în Troia, deci a fost
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
formă întregului infinit. Ce bine ar fi să fim ai Lui. Asta simțim când iubim, și astfel suntem mai aproape de El. Cum să facem să-i dăm și noi viață, doar în caz că nu există, din dorința noastră imensă? Oricum am suci-o, tot nu ne săturam de viață, și nu o facem, căci noi deja suntem esența formulată: Nu avem nevoie decât să existăm. Și atunci, să fim responsabili și in control, pentru a exista cat mai mult. Să iubim, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se cu spinarea ridicată pe pernă. Și cercetând, cu nedezmințită minuție, o parte a fișelor din cele două jumătăți ale geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asasin zgîlțîitor de suflete, să cercetăm chiar la fața locului prin alcovurile, tabieturile și restaurantele lui de taină, dacă spiritele pe care el le eliberează prin crimă, după crimă, ele devin imortale sau nu. - Arasel! Mi-a picat fisa. Motive sucite de profesorași labagii ca, prefăcîndu-se că cercetează niște chestii, să se zgâiască, din mașină, după muieri. Știi cum am poreclit-o noi, profesioniștii, pe mașină? - Nu cred că aș chici. - Aspiratorul de gagici după muieri. - Ne-ați îndatora? - Cine plătește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a berbeleacu cu dirijorul în stradă. Un zgomot ca de pungi golite din plastic face să vibreze senzual aerul patriarhal al ulicioarei. Sânt ultimele mișcări, comprimări și decomprimări de armonică, ale unor plămâni foarte uscați. N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avea cum să mai dureze mai mult de trei minute. Ușor de făcut cu geana. N-a mai plâns. În schimb, exact în alea trei minute când rahații din plutonul de gardă din față, exact ca la televizor, își tot suceau armele-n mâini, și le încărcau, și îi ținteau, lui Doru Sinistratul i s-a albit jumătate din păr, jumătatea din stânga a frezei arăta ca la un bunic, iar jumătatea din dreapta, normală, se înfățișa ca la un copil de 13
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Și noi creștem voinici și frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere? protestă grăsanul, sucindu-le tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cel al lui Luca. Acesta s-a tras puțin înapoi, dar chipul i-a rămas impasibil. —Trezește-te la realitate, Sofia... Luca a rostit cuvintele atât de încet încât o femeie de la masa trei a fost nevoită să-și sucească gâtul ca să-l audă. A trebuit să te mint. Altfel copiii n-ar fi putut să vină cu mine azi, nu-i așa? Cu toate că sunt tatăl lor, mi-ai fi interzis să-i iau. Preț de câteva clipe, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James. Am ascultat din antreu. James a strâns din buze. A, deci ai ascultat, da? De când ai început să mă spionezi? James era asemenea majorității bărbaților. Julia se minuna de fiecare dată când vedea această abilitate a lui de a suci lucrurile astfel încât, dintr-odată, problema să devină ceva ce ea a făcut sau n-a făcut. — Nu te-am spionat, a oftat ea puțin mai calmă. Am intrat în cameră fără să fac zgomot fiindcă n-am vrut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată o fotografie înrămată cu Paolo și Giorgio. Alison vedea că alături mai era agățată o ramă, numai că nu reușea să-și sucească gâtul destul ca să deslușească și ce conținea rama cu pricina. Era limpede că amenințarea ei de a face scandal nu fusese luată în serios, așa că Alison a oftat prelung și cu mare tristețe. Bătuse atâta drum, știa că Sofia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a încruntat puțin. —N-am spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap entuziaste, dar fără voce. Nu în ultimul rând, a șoptit Julia uitându-se peste umăr, pentru că ăia doi s-au înțeles așa de bine. Alison a privit-o nedumerită. —Iartă-mă, cine? —Deborah și Paul, i-a răspuns Julia sucindu-și gâtul în direcția locului unde stătuseră cei doi. Paul e tipul cu care discută acum. Cu puțin noroc, omul o s-o invite să iasă cu el și-o să mi-o ia mie de pe cap. Numai la gândul ăsta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia să răzbată în stradă. Numai că traficul era blocat. Șoferii au început să coboare din mașini și să-și sucească gâturile în încercarea de a determina ce produsese blocajul. Unii dintre ei merseseră pe jos până în capul strazii, iar acum se întorceau și-și împărtășeau descoperirile celorlalte persoane blocate în coadă. Fiona a rămas în mașină câteva minute. A verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un eveniment din ăsta, care-ți schimbă viața, ar face-o și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul ferestrelor franțuzești deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu L-urmează de departe un om cu ochiul viu, La groapa lui ce-afară-i de cimitir și porți - Căci ateist fu mortul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor aparte și nu erau Îngrijorate de posibila prezență a polițiștilor de la moravuri; erau foarte departe de imaginea femeilor de stradă din alte colțuri ale lumii, analfabete și necizelate, cu urme de vărsat de vînt pe față și cu gleznele sucite de mersul nesigur pe tocuri. Tentat de cele două tinere, despre care puteam presupune că știau cîte ceva despre incendiul de la casa Hollinger, le-am așteptat să se apropie. Dar cînd au pășit În lumină le-am recunoscut fețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ei Învinețite compuneau un chip Încă plin de vioiciune. Își șterse ochii cu o pernă și Își frecă pielea julită de pe brațe și genunchi. Fardul de gene Îi curgea În șiroaie de lacrimi negre pe obraji, iar rujul mozolit Îi sucea gura Într-o parte. Și totuși reuși să zîmbească spre cameră - starleta hotărîtă care Înfruntă mulțimea de obiective foto masate pe Fleet Street(##notă Fleet Street: stradă din centrul Londrei, considerată cartierul general și simbolul presei britanice.##), ori copilul curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pantofii ei, În mod evident erau implicați În cine știe ce ciudățenie de joc fetișist. Ajunge ca să-l facă pe Krafft-Ebing(##notă: Neuropsihiatru german (1840-1902) renumit mai ales pentru Psychopathia sexualis, lucrarea sa inovatoare (pentru anul 1886) privind deviațiile sexuale.## ) să se sucească-n mormînt. Dacă Hollinger a aflat de aventura lor, probabil a fost distrus. Viața n-o mai fi avut niciun sens pentru el, vai de capul lui. A toastat pentru ultima dată În cinstea reginei și după asta a comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
agățată de buza paharului său, părînd a-și căuta imaginea reflectată acolo. — Crawford, da. E un om remarcabil, după cum ați putut vedea. Are anumite trăsături periculoase, de care nici nu e cu adevărat conștient. Îi incită pe oameni și-i sucește În niște feluri pe care nici nu le pricep. Dar per ansamblu e o forță benefică. A investit foarte multă energie În Estrella de Mar, chiar dacă nu toată lumea face față ritmului său. Unii sînt nevoiți să se retragă pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]