30,037 matches
-
o cameră cu mîna goală" (în sensul că e oricînd un pahar de duș la bucătărie). Afli că deviza practicei Ingrid era "Esențialul, ca să fii fericit, e să fii sănătos și să ai memoria scurtă". Afli că, în interviuri, în ciuda suferinței pe care o provoca familiei, la întrebarea " Ce contează, pentru dvs. cel mai mult în viață?", răspundea, roșind, "Meseria". Afli că mama i-a dat fiicei un singur sfat în materie de artă dramatică: "Să nu faci nimic. Mai bine
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
a cîntat-o" (Și, iarna...). În alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri estetice. Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri estetice. Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
în lupta din Codrii Cosminului. Hain, copilul Mihu încearcă să-l otrăvească, fără însă a izbuti. Cînd Luca prinde de veste de tentativa, la sfatul înțeleptului părinte Sofronie, Mihu e dus într-o pădure și abandonat acolo. Un episod reînvie suferințele fiicei lui Ștefan, măritata cu moștenitorul tronului Moscovei, care deși avea un copil e urgisita de o rivala grecoaica soția tarului, care determină, prin intrigi, întemnițarea Elenei ( Acest episod va fi, apoi, reluat și dezvoltat independent în proza istoriografica Domnită
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
a demonismului unei conștiințe la limita patologicului. Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar Jurnalul intim vizează prin acest soliloc maladii sociale universale. Întîlnindu-se undeva Dincolo de nori pe aceeași lungime de undă a laitmotivului solitudinii alienante, Wim Wenders și Michelangelo Antonioni își certifică fiecare propria individualitate artistică într-o insolita tetralogie a amorului
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
exterminare; Michele Placido și Enrico Lo Verso, cel dintîi într-un contre-emploi de antipatic fără scrupule, cel de-al doilea inocent "hoț" de identități prădat și abandonat neantului; Andrea di Stefano, fragilă marionetă pe scena istoriei avînd că partenera de suferință o gingașa Barbora Bobulova; Moretti însuși intersectîndu-si pașii cu Jennifer Beals și Alexander Rockwell; veteranii Jeanne Moreau și Marcello Mastroianni amfitrioni pentru mai tinerii colegi Fanny Ardant, Sophie Marceau, Irene Jacob, Chiara Caselli, Ines Sastre și Jean Reno, Peter Weller
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
strictă între ce s-a întîmplat în trecut și ce se întîmplă în prezent, identifică toate cauzele și consecințele posibile ale episodului și mă lansează într-un fel de campanie personală și exclusivista de anihilare a tuturor celor responsabili pentru suferințele mele, numai și numai ale mele. Fără să insiste prea mult, Todorov descrie explicit acest tip de memorie ca fiind una egoistă și în același timp simplificator determinista. Amintirea exemplara însă este cea care declanșează mecanismul analogiei, acceptînd posibilitatea că
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
Întrucît aparține unei categorii, în loc să fie o instanță individuală, mă pot servi de el ca model pentru a înțelege situații noi, cu actori diferiți. Rezultatele analogiei sînt dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi permite să fac din evenimentul amintit pildă, si astfel sursă de cunoaștere. Numai în virtutea rememorării exemplare poate trecutul servi pentru înțelegerea prezentului, în măsura în care oferă posibilitatea unei înțelegeri a stărilor de fapt dincolo de
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
posibil dacă ajungem la general, daca transcendem nivelul factual al întîmplării singulare pentru a o putea integra într-o categorie în care ea e normă, nu singurul candidat. Autentică, și totodată gravă, tulburătoarea lecție a Holocaustului este aceea a universalizării suferinței, tocmai pentru a o putea preîntîmpină în viitor. Abia prin această universalizare ea va putea fi cu adevărat și vindecată. Nu-mi fac iluzii că în cele cîteva zeci de pagini ale volumului tradus de editură Amarcord Tzvetan Todorov ar
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
anume a inteles din dramă unei familii boierești o servitoare. Augustin Buzura realizează ceva similar, cu mențiunea însă că la el își spune părerea nu un martor incompetent, ci unul rău intenționat, specializat în dezinformare. Viață plină de nedreptate și suferința de care a avut parte Matei Popa este relatata invers, cu un înspăimântător aplomb al mistificării, propriu propagandei comuniste. Iată, în viziunea lui Theodor Antim (manevrat el însuși, din umbră, prin șantaj de foști securiști) istoria cu violarea Elenei: "Marele
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
copacilor// unuia i-au căzut ochelarii și lumina/ ce scăpa prin fanta cutiei poștale/ l-a adormit" (ibidem). Ceea ce vechea paradigmă propunea drept impersonalizare, se altoiește pe trunchiul personalizării disperate a modernului, ce recurge la asumarea realului drept martor al suferinței sale. E o compensație. Elementele ce se pierd într-o parte se recîștiga în cealaltă parte. Solitudinea poetului e, în fond, o comuniune cu lucrurile: "Că și cînd aș fi prieten cu toate lucrurile/ atît sînt de singur./ Privesc bufetul
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
a părut că trebuie să respect adevărul, să nu deformez în nici un fel faptele. Victime, torționari, delatori - "Personajele" cărții sînt, majoritatea, niște martiri, oameni care au găsit, în acele momente grele, tăria să rămînă liberi și demni, să-și biruiască suferință. Puteți face o sumara tipologie a victimelor? - S-a vorbit foarte mult despre acest subiect unii pretinzînd că anumite categorii s-au prezentat prost, altele bine. Cu cîtva timp în urmă, la Paris a avut loc o masă rotundă, la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva profund și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se spune acum - l-am întîlnit pe comandantul tuturor
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
la raport, nici macar sub pretextul unor reclamații îndreptățite, cum ar fi fost lipsa mîncării sau orice altceva. Dacă, totuși, cineva "cădea în păcat", noi ripostam cu izolarea. Era o dublă pușcărie, greu de îndurat. - Sub ploaia de umilințe, torturi și suferințe fizice, își mai poate păstra cineva demnitatea? - Cu atît mai mult poți rămîne demn, cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
noi ripostam cu izolarea. Era o dublă pușcărie, greu de îndurat. - Sub ploaia de umilințe, torturi și suferințe fizice, își mai poate păstra cineva demnitatea? - Cu atît mai mult poți rămîne demn, cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine cu tine însuți. - Cele mai palpitante pagini în cartea dumneavoastră sînt cele în care povestiți evadarea, mersul prin necunoscut, cele o sută de
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ramane mereu insatisfacția unora care ar vrea să-i audă pe calai recunoscînd răul comis, cerînd iertare... Iar atitudinea aroganță și agresivă a acestora îndepărtează tot mai mult momentul reconcilierii, dacă aceasta se va face vreodată. A fost prea multă suferință, prea multă durere... - Intenționați să vă întoarceți în România, măcar că turist? - Da, vreau să mă întorc, dar... numai acasă... * Între timp, Ion Ioanid a venit de cîteva ori în România, dar locuiește mai departe la München, unde trăiește tot românește
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
nu adera la nimic, în Spitalul Filaret, în care polemizează cu recenzenta din Le Monde, pe care îl dă publicității (în ediția pe care o comentez se publică și acest text). Aici declară: "Iată de ce strig de pe patul meu de suferință: Trăiască omul care nu adera la nimic! O strig în ultima mea carte și dacă scap încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
de dizidenta legionara, unde au apărut cîteva texte anticodreniste semnate de Mihail Stelescu, ceea ce, finalmente, în 1936, avea să-i aducă acestuia asasinarea de către un comando de zece legionari ("decemvirii"), ucigîndu-l pe dizident, sălbatic, cu toporișca, pe patul sau de suferință la Spitalul Brîncovenesc. De la numărul 5 al revistei - număr de Crăciun - apare, aici, si Panait Istrati, cu o "Scrisoare către dragoste", în care, ce-i drept, condamnă antisemitismul. În numărul 6 al revistei sînt înserate răspunsuri ale lui Stelescu, C.
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
încîntătoare, încît sforțările de maliție sfîrșesc prin a nu mai avea efect, dizolvîndu-se în voluptate: "Nu știu dacă ți-am povestit despre dineul meu de vineri. Eram nouă, cu tot cu Zarifopolii. Perechea Filip, drăguță, vrednica de milă, căci pare tare în suferință. Fiind și o vioară pe acolo, după cină am atacat niște sonate - Bach-Beethoven ăă primăveriiă - Schumann cea mare în re, debordînd de Ev Mediu și iarăși Bach în încheiere. Asta a făcut să ne apuce oră 1 și jumătate! Dobrovicii
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Portrait en miettes Cristian Popescu aparține (convențional) generației "nouăzeciste". în perioada afirmării lui, pe vremea când citea versuri la cenaclul "Universitas" din București, condus de sobrul critic literar Mircea Martin, sau participa la boema literară, era coleg, prieten, tovarăș de suferință, rival, partener de discuții etc. cu Ioan S. Pop, Mihail Gălățanu, Daniel Bănulescu, Diana Manole, Gabriel Stănescu, Lucian Vasilescu, Horia Gârbea, Saviana Stănescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Valentin Iacob, Ștefan Damian, Paul Vinicius, Radu Sergiu Ruba, Cătălin Țârlea
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
este mai puțin un fenomen biologic, cît un mit social. Acest mit a adus un rău imens pe plan social și moral; chiar recent, el a costat numeroase vieți (în 1950, dar și în anul 2000 - n.n.) și a cauzat suferințe incalculabile. El este un obstacol în dezvoltarea normlă a milioane de ființe umane și privează civilizația de colaborarea efectivă a spiritelor creatoare... Esențialul este unitatea umanității, atît din punct de vedere biologic, cît și din punct de vedere social. A
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
ca o parabolă a pildei lui Iov, cum titlul ne propune explicit, cartea mie mi se pare a fi elaborată mai curînd pe muchia dintre biblicul alegoric și scepticismul modern. Un scepticism care își află confirmare într-o religie a suferinței și a implacabilului. Filozofia lui Roth, aflată la temelia personajelor sale, este cea a unui cinic discret care se luptă cu sine să devină încrezător. O filozofie a șovăielii și răzgîndirii, a indeciziei și amînării, deghizată permanent în stilistica fermă
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
de cutie de rezonanță a tuturor spaimelor și regretelor fiecăruia dintre ei. Debora, mama, se socoate vinovată pentru nașterea lui, fiindcă pe vremea cînd îl purta în pîntece făptuise păcatul de a zăbovi în preajma unei biserici creștine. Mendel își reprimă suferința și temerile privitoare la supraviețuirea copilului, neizbutind decît să le amplifice astfel, iar ceilalți trei copii încearcă permanent să uite sau să ignore că au un frate. Într-una din zilele în care Menuhim se află în grija lor încearcă
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
nebunia, însingurarea în sine. Personajele lui Roth nu comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință. E o iubire amestecată cu milă și disperare, îndreptată nu asupra celorlalți, ci asupra sinelui care astfel își confirmă sieși că viața e grea și nu merită trăită. De altfel, după ce duce o viață semi-sinucigașă, Debora moare la aflarea veștii
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
solidaritatea și unitatea, calități ce exprimă mai mult decât convingător și situația economico-socială a acestei țări, prima din rândul fostelor țări satelit ale URSS, care, din câte se pare, a ieșit din pustiitoarea criză cu cele mai puține pierderi și suferință. footnote>. Pe plan extern, însă, prestația defunctului președinte a fost absolut impecabilă, dat fiind faptul că, o fostă țară socialistă, cum era Polonia, a reușit să-și impună punctul de vedere și să obțină, de fiecare dată, câștig de cauză
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]