1,176 matches
-
la copacii goi care se tânguiau sub rafalele vântului ce sufla a iarnă. Pe cerul de plumb apăreau de pretutindeni acei doi ochi albaștri, pe care ea îi visa în secret, dar oare iubea cu adevărat sau singurătatea care o sugruma în aceste locuri îi crea iluzii? Nu înțelegea de ce nu e și ea privită la fel și de ce în loc să primească înapoi un zâmbet, acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stea lângă oi, că dă strechea-n ele de spaimă. Să-i zici femeii să-i spele toate hainele cu care-i îmbrăcat și să le lase afară mai mult timp, să li se ducă mirosul de fiară. Îl priveam sugrumat de emoții de parcă luasem o palmă și totuși... nimeni nu mă certase. Aș fi vrut să mă pun în genunchi, să stau precum acea cruce barbară și să cer cu lacrimi în ochi iertare, ca să mă ia înapoi lângă ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laț, care mi s-a strâns concentric în jurul gâtului, și samt cum mă sugrumă. Dar de-acum încolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării și știu foarte bine încotro mă duce corabia neagră. Doamne, ce frică-mi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
semn de viață. Mereu ― tăcere, tăcere! ― Ei bine, ducă-se la naiba această fiică a Sfinxului, am strigat scos din fire și am plecat acasă la țară... III Acolo, în alt mediu, cu alți oameni și alte preocupări, nadăduiam să sugrum tot ce mai rămăsese viu din dragostea mea. Câteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei și eram vesel din cauza asta. Munceam în grădină, mă oboseam fizicește și noaptea dormeam buștean, fără vise. Însă, în săptămâna următoare, dulcea ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
totul? ― Aimée, draga mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fizică în care mă cufundasem să se prelungească la nesfârșit. Dar o tresărire bruscă mă aduse din nou în zona realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi omorît-o, fără discuție. Însă felul cum aflasem de necredința ei excludea o asemenea răzbunare sângeroasă, prin aceea că pregătirea calculată cu sânge rece m-ar fi lipsit de spontaneitatea gestului și în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul timp să hotărăsc ce-mi rămâne de făcut. Gândeam fără gânduri, sau mai precis în absența conștiinței. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
teribila faptă. Se cunoștea că-i un joc penibil, apăsător, pe care mă încăpățînam să-l duc până la capăt cu toată sforțarea supraomenească pe care mi-o cerea. Zâmbeam înghețat, vorbeam cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai dacă cineva a trăit vreodată o întîmmplare identică, ar putea să-și dea seama de câtă stăpânire am dat dovadă ca să-mi înăbuș clocotul de revoltă care-mi fierbea sângele. Am plecat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se poate traduce în cuvinte. La fel am procedat și cu Mihaela. Cine mă îndemnase să-i trimit acea scrisoare de despălrțire după ce ne-am întors din călătoria de la Constantinopol? Era o simplă manieră de a mă scutura de legături sugrumând sentimentele în fașă? Hotărât, nu! Provocam ruptura de obicei într-o vreme când raporturile erau în floare ca să trăiesc acea voluptate bizară când ele veneau să mă roage să revin, să Se umilească în fața mea, cerșindu-mi dragostea. E adevărat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conștiința teribilei răzbunări care îmi încolțea în minte după consumarea trădării ei imaginare. Ce era mai simplu, mai firesc, decât să-i pun revolverul în tîmplă? Poate aș fi procedat și așa, dacă o prindeam asupra faptului, sau aș fi sugrumat-o dacă n-aș fi fost înarmat. În fierbințeala unor astfel de clipe, rațiunea face mai întotdeauna loc nebuniei. N-o prinsesem însă. Aflasem doar de infidelitatea ei. (Ah, dacă știam în ce constă această "infidelitate"!) Și apoi trecuse o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mizeriile ce-și fac de obicei perechile care se despart, fără îndoială că nu i-ar fi fost greu să reziste până la urmă. M-ar fi disprețuit și disprețul acesta, întreținut zi de zi, ar fi detașat-o de mine, sugrumând orice rămășiță de iubire. Dar, în locul unei purtări menite s-o depărteze, ea primea necontenit dovezi de dragoste tot mai mari, care o apropiau. Într-o vreme simțeam nevoia unei superiorități nete asupra bărbatului ei, în ceea ce privește situația socială. Știam cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Operă nu se duc la toaletă, n-o fac nici la ei acasă. Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de zi. M-am dezbrăcat și am rămas multă vreme întins, trecând cu gândul de la una la alta. Prin horn coborau zgomote. Am auzit țipătul, zornăitul și zgomotul de fermoar tras al durerii, și respirația cu densitatea unui fluid, plânsul sugrumat în pernă. Pe suferință nu o interesează dimensiunile celorlalte suferințe. Ea nu are sentimentul familiei, nu-i așa? Nu se poate să fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viață omul este Încă pur, curat, și că nu se poate minți pe sine pentru nimic altceva În afara acelorași săruturi și a acelorași mângâieri, În același peisaj de primăvară absent. Nu reușise, nu știuse, nu putuse (dar ce anume Îl sugruma?) să Îi spună nimic din ce adunase În inimă cu ingratitudinea neputinciosului, nici un reproș, nici o rugăminte, nici măcar o glumă, una măcar, vulgară, cum Îi plăcea ei... Prea multe gânduri pentru atât de puține cuvinte. Intrase În viața adultă, care, desigur
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
așa ceva era imposibil, sau poate așa credea el că procedează securiștii cinici, cu un dram de cultură, Îți zâmbesc ca să te deruteze și mai tare Înainte să te nenorocească. Zâmbetul acela de canalie comunistă... zâmbet subțire ca o sârmă de sugrumat infidelul, dâră de otravă pe chipul țărănoiului ăla ajuns judecător de oameni În numele absurdului... zâmbet care ți se Înfige În inimă precum acul unei seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de plasat doi candidați la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plină de învățături, una că-și trăgea în jos fustița prea scurtă și avea discuții interminabile cu unele profesoare pe această temă, alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu înțelepciunea șarpelui din porumbel care ți-arată la microscop cum Duhul desprinde cuvintele din colțurile minții rostogolindu-le rotunjindu-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe drumul bolovănos rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot purta încă o cruce erai înalt în ochii mei acum noroiul tău uscat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
diminețile cu funii din mătăsurile veșniciilor deseară vei citi și lângă icoane pentru toți ai casei tale singuratice ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri iartă-mă poate o mai aștepți Neatingere aripi uitate pe muchia cerului sugrumat de lumină orbește inima de dor în brațele zborului albastrul acestei ierni adormit sub zăpezi milenare te caut mă cauți în nesomnul veșniciei aleg îmbrățișarea clipei ascunse sub pleoape de necuvinte între mine și mine un abis de neuitare cântecul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o ceașcă de cafea ca urmare a vizitei făcute de bătrâna doamnă cu fular albastru spălătorului de geamuri cu felinarul agățat de umeri Toamna ta a venit toamna iubito în brațele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chiar posesivă. Acel sărut stârni în corpul meu un tremur. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și mi-am lipit buzele de ale lui. El mă trase mai aproape, dar la un moment dat, se retrase, spunând cu vocea sugrumată de emoție: Nu putem fi împreună! Rămase drept privind orizontul. Nu vom putea să ne căsătorim! De ce nu? Eu te iubesc! Tu mă iubești! Și în acel moment când am spus aceste cuvinte am constatat cât erau de adevărate! Din cauza
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
descompuse. Orbite goale Îl urmăreau pe poet și mâini scheletice se alungeau din nișe, ca și când o Întreagă legiune infernală Îl aștepta acolo. Simți cum genunchii i se Îndoaie. Probabil că era vorba de un cimitir uitat. Mai coborî câteva trepte, sugrumat de frică; apoi se opri, căutând să-și Învingă suferința care devenise insuportabilă. Din pământul de sub picioarele sale se ridica o ceață gălbuie. Toată căldura toridă a verii părea să se fi adunat la fața locului. Își impuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]